Cautare




, Contributor

Partener Platypus Group

Opinii |
|

Mize reale și mize ascunse

Mișcarea „Coaliția pentru familie” este un moment important pentru democrația românească și ar trebui tratat ca atare. Un grup de cetățeni români și-au unit forțele și au strâns un număr impresionant de semnături de susținere pentru cauza lor: interzicerea căsătoriilor gay în România.
Lorand_Balint.JPG

Indiferent de poziția pro sau contra față de această cauză, cred că toți românii ar trebuie să aplaude un demers democratic, care respectă legile țării.

După cum stau lucrurile, este foarte probabil ca, în câteva luni, Constituția României să se schimbe și să reflecte atitudinea a peste 80% din cetățenii României care sunt împotriva căsătoriilor gay. Nimic deosebit în acest demers.

Totuși, rămâne o întrebare: de ce acest efort, care este miza?

Probabil, crearea unui partid politic pe un teritoriu lăsat liber de dispariția Partidului România Mare.

Oamenii din spatele inițiativei au o vastă experiență în proiecte politice, dar și în strategii de marketing și comunicare.

Ei știu că, pe termen lung, au făcut un imens serviciu mișcării gay, dar nu pare să-i intereseze termenul lung.

De ce au făcut un serviciu: cu peste 80% respingere a oricărei intenții de a legaliza căsătoriile gay, nimeni nu ar fi putut să facă așa ceva. Nimeni nu ar fi făcut-o. Faptul că acum va scrie în Constituție că este interzisă, nu va schimba fondul problemei. Oricum, nu s-ar fi întâmplat nimic cât timp societatea are o atitudine atât de clar împotrivă.

Ceea ce se va întâmpla însă va fi intrarea oficial în campanie electorală pentru susținerea sau respingerea inițiativei. Va fi un moment excepțional pentru ca susținătorii cauzei comunității gay să-și facă auzită vocea (vor primi spațiu media & atenția jurnaliștilor), să promoveze ideea de diversitate, de deschidere, să prezinte țării cuplurile de vedete sau de oameni simpli, cu poveștile lor de viață. Să fluture curcubeul ca pe un simbol al deschiderii.

Micro-management meeting – despre oameni

Dacă astăzi mai nimeni nu-i ascultă, mâine o vor face. Pentru că vor fi impulsionați s-o facă. Pentru că se vor încuraja unii pe alții s-o facă.

Nu toți oamenii o să-i asculte, dar miza nu va fi acolo, nu va fi pe schimbarea de atitudine cu 180 de grade a întregii societăți, ci pe povestirea punctului lor de vedere, pe spunerea poveștilor lor.

Și, văzând primele reacții din online, vor avea mulți „povestași” de partea lor.

Dacă vor îmbrățișa un discurs din care să nu răzbată ura, ci optimismul, chiar dacă vor pierde bătălia Referendumului, vor câștiga Războiul.

Pentru că vor pierde probabil cu un scor de 70% – 30%, mult peste 80% -20%, în prezent.

Ceea ce va avea efect mai departe pentru că, odată bulgărele rostogolit, într-o societate deschisă, unde există libertate de exprimare și seriale ca „Modern Family”, vor exista on-air sau online din ce în ce mai mulți oameni care vor vedea altfel cauza lor.

În foarte puțini ani va fi 50% – 50% și apoi se vor strânge trei milioane de semnături (pentru impactul simbolic se vor strânge probabil tot trei milioane) și se va vota modificarea Constituției…

VIAȚA NU ESTE LINIARĂ

Toate acestea sunt știute de strategii din spatele mișcării, sunt oameni cu mare experiență pe această zonă (au dat un Primar General și un Președinte și în plus au câștigat câteva referendumuri) și totuși au deschis Cutia Pandorei. De ce? Probabil pentru un nou partid politic.

Post-Scriptum 1 

Tuturor celor care se grăbesc să eticheteze în toate felurile semnatarii petiției, le reamintesc că în anii ’90 ar fi semnat din convingere aproape 99% din populația României. Adică și mamele și tații lor care poate astăzi văd lucrurile altfel, poate nu.

Post – Scriptum 2

Înainte de căsătorie, am fost la o serie de întâlniri cu preotul care urma să ne căsătorească (întâlniri într-un fel obligatorii în Biserica Catolică pentru că oferă șansa viitorilor soți să povestească cu un preot care are o experință de viață despre ce înseamnă traiul în comun, lucruri faine și provocări, dar și despre ziua cea mare, ziua căsătoriei).

Țin minte că discutam atunci cu Raluca că pentru noi momentul cel mai important va fi în Biserică, în momentul în care ne vom uita unul la altul și vom spune „DA”. Restul erau lucruri care trebuiau bifate, pentru că așa este mersul lucrurilor. Nu am simțit absolut nicio emoție la Starea Civilă, am tremurat în Biserică în momentul în care Preotul ne-a atras atenția asupra minunii de a ne fi ales unul pe celălalt din 3,5 miliarde de oameni.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii