Când stai de vorbă cu fotograful Miluță Flueraș, nu se poate să nu observi că este optimist, desi încă poartă urmele tragediei din clubul Colectiv, atât din punct de vedere fizic, cât și psihologic. ”În ianuarie a fost primul eveniment fotografiat după ce am ieșit din spital, a fost un vernisaj al unei expoziții la o galerie de artă – e un alt proiect al meu, anul trecut am filmat un documentar despre galeriile de artă din București și aveam și parte de documentare foto despre vernisaje – apoi a fost un concert în Quantic. Nu am întâmpinat probleme în a mă întoarce. Tot timpul m-am gândit la viitor, la ce proiecte am, deși bineînțeles că nu am uitat ce s-a întâmplat. Am fost optimist și axat pe viitor”, explică Miluță Flueraș, care se numără printre cei norocoși, întrucât pentru el momentul Colectiv poate încă reprezenta un reper între trecut și viitor.
Înainte de Colectiv sau trecutul
Miluță Flueraș a început să facă fotografie de concert în 2008, cu scena underground. De fapt, așa a devenit fotograf, pozând la concerte. ”La vremea respectivă mi-am făcut un site, se scriau cronici acolo, erau mai mulți în echipă și eu eram fotograf. Înainte de a face fotografie mergeam la concerte și m-a fascinat faptul că erau fotografi acolo și așa m-am apucat și eu”, povestește el.
Investiția inițială a fost reprezentată de echipamente, la început entry level, apoi mai avansate, pe măsură ce cariera sa evolua. ”Este ca la formații, pentru a ajunge la un anumit nivel, este necesară o investiție în echipamente. Oricât ai spune că viziunea salvează tot, la fotografia de concert nu prea funcționează, pentru că sunt condiții destul de dificile. Ca toată lumea, am început de jos, cu echipamente entry level, nu mi-am permis de la început chestii mai scumpe. În timp, am evoluat”.
În afară de fotografie, Miluță Flueraș mai are o slujbă: lucrează ca inginer la Centrul Național de Cartografiere. ”E jobul meu de zi. N-a fost greu să le împac pe cele două, pentru că de regulă concertele sunt seara. Ziua sunt la primul job, seara la al doilea, în limita timpului și a resurselor fizice”, explică el.
În cazul ambelor ocupații, pasiunea este factorul determinant, însă banii au și ei rolul lor, deloc de neglijat. Miluță Flueraș spune că ”partea cu venitul e importantă, pentru că nu trebuie să fac compromisuri; dacă ar fi să trăiești doar din fotografie, atunci ar trebui să faci și compromisuri, să accepți toate joburile, nu doar cele care te încântă”, dar recunoaște că pasiunea pentru fotografie este mai mare. În afară de concerte – Miluță Flueraș nu fotografiază doar rock underground, deși cu asta a început, ci și alte genuri, inclusiv jazz , muzică clasică (de exemplu, Festivalul Enescu) și muzică mainstream – mai face și alte genuri de fotografie (promovare pentru trupe, portrete, fotografii de arhitectură) și are și proiecte video (Jurnal de Atelier – interviuri cu artiști plastici, clipuri pentru trupele din underground). ”Fotografiez mai mult rock, dar accept și alte joburi, sunt o provocare, nu toate sunt la fel de dinamice ca scena rock. Trebuie să surprinzi acele trăiri ale artistului. În plus, nu toate sălile au o dinamică a luminii”, explică fotograful.
Vezi portofoliul lui Miluță Flueraș
Pentru Miluță Flueraș, mediul online a fost încă de la început principala modalitate de publicare a fotografiilor sale. În primă fază, acestea au fost postate pe site-ul ale cărui baze le-a pus, apoi în cadrul altor publicații online. În 2009-2010, când Facebook-ul a luat amploare, rețeaua socială a fost o altă modalitate de a-și promova activitatea.
Lucrurile au evoluat și fotograful își amintește momentele importante din cariera sa: ”Prima expoziție, în 2009, a fost un moment deosebit, a fost cu fotografie de arhitectură, nicidecum legată de scena muzicală. Apoi, îmi amintesc când au început artiștii să-mi aprecieze munca, în 2010-2011, când trupe mai cunoscute mi-au publicat fotografiile pe site-urile lor. Cei de la Megadeth, de exemplu, mi-au distribuit fotografiile pe pagina lor de Facebook. Am început să devin fotograf oficial la anumite evenimente, cum a fost anul trecut festivalul ARTmania și am avut astfel un alt acces și alte posibilități de fotografiere.”
După Colectiv sau viitorul
Fotografiile realizate de Miluță Flueraș în seara de 30 octombrie 2015 în clubul Colectiv au apărut în toată presa și în documentarele realizate de Discovery România și Digi TV – o celebritate de care, cu siguranță, fotograful s-ar fi lipsit. ”S-a simțit mai ales pe online , după ce am postat, pe 23 decembrie, după ce am ieșit din spital, fotografiile din Colectiv. Au fost preluate de toate publicațiile, de televiziuni, au fost folosite și în documentarele care au fost făcute de Digi, de Discovery”.
Miluță Flueraș spune că după tragedia din Colectiv s-a văzut o schimbare în scena rock underground. ”Nu știu dacă la nivel de promovare, dar cel puțin pe online parcă s-au mai schimbat lucrurile un pic. Și la concerte: au ajuns și trupe mai mici și parcă vine și mai multă lume ca înainte. Sunt chiar și persoane care nu prea ieșeau înainte, am văzut și fețe mai noi. Probabil că mulți și-au dat seama că au ratat lucruri în perioada în care nu au mai fost la concerte – din diverse motive, fie personale, fie din comoditate –, nu este ceva legat de bani neapărat. Concertele sunt foarte accesibile ca preț, un bilet costă cât două-trei beri”, explică el.
Și, pentru că a venit vorba despre concerte, discuția alunecă spre motivul principal care a adus la aceeași masă un fotograf de concerte și un redactor la o revistă de business-lifestyle: pasiunea pentru muzica rock underground. ”Marea majoritate a trupelor din underground fac muzică din pură pasiune, că nu cred că la acest nivel ar face din alte motive. Așa cum erau Goodbye to Gravity, pe această scenă mai sunt și alte trupe, mă refer la nivelul de entuziasm și de dragoste pentru actul artistic. O trupă mare poate la un moment dat se plafonează, nu mai e același vibe pe scenă, aceeași trăire. La trupele tinere vezi energia, vezi pasiunea pentru muzică”, spune Miluță Flueraș, precizând însă că niciuna dintre trupele din underground pe care le-a fotografiat la început nu a ajuns mainstream, însă ele sunt cunoscute, mai mult sau mai puțin, în comunitatea rock. ”În general se diferențiază prin numărul de concerte pe care-l țin, pentru că indiferent cât este de bună o trupă, dacă nu ține multe concerte, ci doar odată pe an, lumea o mai uită.”
Citește o poveste despre pasiune, muzică, business și marketing: În ritm de rock #impreunaevoluam
Ca un om care e implicat în scena rock underground de multă vreme, Miluță Flueraș spune că esențial pentru o formație aflată la început de drum este să încerce să susțină cât mai multe concerte, pentru a fi văzută de amatorii de astfel de muzică. ”Sunt soluții alternative de promovare. Online e mult mai ușor să ajungi la public, sunt și comunități online, grupuri dedicate diverselor genuri și poți să-ți promovezi destul de ușor munca și să ajungă departe”, precizează fotograful.
Pentru tinerii muzicieni care vor să-și construiască o carieră, dar și să-și urmeze pasiunile, Miluță Flueraș are un mesaj: ”Totul depinde cât de multe sacrificii sunt dispuși să facă și vorbim în primul rând de timp. Nu o să-ți mai rămână timp pentru altceva, dacă vrei să faci ceva la un nivel calitativ bun. Trebuie să investești și timp și bani pentru a te perfecționa, dar e posibil și sunt mulți oameni care fac asta. Poate, la un moment dat, o să ajungi să-ți dezvolți pasiunea chiar în jobul de zi cu zi. Important e să nu renunți și să încerci mereu să evoluezi”.
