Cautare




, Contributor

Directorul Reprezentanţei de Promovare și Informare Turistică a României pentru Marea Britanie și Orientul Mijlociu, cu sediul la Londra.

Lifestyle |
|

Micul dejun inclus.

Și mi-aduc aminte cum se trezea bunica dis-de-dimineață, 4.30 mai precis. Și începea să gătească. Scotea ouăle din frigider să ajungă la temperatura camerei înainte de a le transforma în omlete, ouă ochiuri, ouă jumări, ouă poșate. Fileta somonul. Prăjea felioare subțiri de bacon. Executa rapid aluatul pentru clătite. Le făcea doar la comandă, odată ce eram așezați la masă.
Razvan Marc_contibutors

Fierbea și vreo treizeci de crenvurști. Scotea borcanele din cămară și împărțea în bolișoare mici câte o lingură care cu dulceață de căpșuni, de cireșe amare, de portocale, de caise sau afine. Porționa untul, scos și el din frigider din timp. Felia mezeluri. Bio. Încingea și aparatul de făcut gofre și porționa aluatul tot pentru la comandă. Și mai punea pe farfurii întinse roșii, ardei, castraveți, ceapă verde, ardei iuți și frunze crocante de salată verde. Făcea shake-ul de banane cu lapte. Cafeaua la filtru. Mere, pere în panere și gutui amărui. Dacă era toamnă. Tăia cubulețe alte fructe pentru salata de fructe. Știa că mie îmi place. Și cacao cu lapte. Apoi ne trezea pe toți ai casei și ne invita la micul dejun. Stil bufet suedez. Iar noi ciuguleam ba un ou, ba o felie de șuncă, ba o bucată de brânză și ne plângeam că totuși am fi mâncat altceva, dar nu știam ce și, profund nesatisfăcuți, ne luam pachețelele pentru prânz și plecam la școală. Părinții la serviciu.

Nici vorbă. Așa ceva la noi în casă nu s-a întâmplat. Mâncam dimineața ce se nimerea. Mai o felie de pâine cu unt și gem, ouă fierte (dacă avea cine să ni le facă), covrigi (mai mult în drum spre școală), o cană de lapte. Sau nimic. De obicei ne grăbeam atât de tare dimineața încât săream peste micul dejun. Cred că așa a fost și la voi. Știu că nu mă înșel. Doar dacă ați crescut cu servitoare și majordom. (Dacă da, bravo vouă.)

Și atunci stau și mă întreb: cum am ajuns niște adulți atât de sclifosiți când e vorba de micul dejun la hoteluri? O mică răsfoire a paginilor de internet cu recenzii la hoteluri dezvăluie niște nemulțumiri profunde legate de micul dejun inclus.

Desigur, există hoteluri și hoteluri și micul dejun diferă de la țară la țară și de la stele la stea. Dar când e inclus, indiferent de cât e de bogat sau auster, noi, turiștii, consumatorii, mereu avem ceva de comentat. Ce? Vă zic, dacă nu vă amintiți: Păi, la patru stele în Paris doar croasant și cafea? Bogat micul dejun la cinci stele în Bangkok, dar prea multă mâncare asiatică. Cum, nu e bacon la hotelul din Dubai? Cum să-ți dea covrigi cu brânză la cel din Istanbul? Ce-i asta clătite cu sirop și bacon la hotelul din New York de a costat o căruță de bani? Cum adică orez cu fasole la micul dejun la hotelul ăla colonial din Santiago de Chile? Alge dimineața în Tokio? Și, Doamne, supă, supă de vită cu tăieței la micul dejun în Hanoi? Și mai avea și coriandru pe deasupra. Iar eu nu suport coriandru.

Cât ne mai place să ne plângem și să dăm verdicte! Cât ne strică de mult vacanța toate acele bufete pline de mâncare ce ne așteaptă dis-de-dimineață în restaurantul hotelului, stresate că nu vom găsi nimic să ne placă pe ele așa cum eram stresați înainte de examene când știam multe, dar ne așteptam să ne pice ceva ce nu studiasem îndeajuns. O dau în SF, cred, pentru că bufetele nu au sentimente. Dar dacă ar avea?

Soluția e simplă. Nu luați cazare cu mic dejun. E tot timpul mai ieftin. Sau, dacă e inclus în prețul final, nu mergeți la micul dejun. Găsiți ceva de mâncat în oraș. Scutiți niște frustrări. Sau săriți, pur și simplu, peste micul dejun. Știu că e cea mai importantă masă a zilei, dar știu și că acasă nu respectați această regulă în fiecare zi. De ce v-ați supune unor asemenea chinuri cât sunteți în vacanță? Sau luați într-o zi micul dejun la hotel și, dacă nu vă place, de a doua zi mâncați în oraș. Micul dejun la hotel nu definește o vacanță. Și atunci de ce suntem atât de obsedați de el? Și uitasem de cei care scriu cu obidă în recenzii: bun micul dejun, dar repetitiv. În fiecare zi același lucru. Serios?

Nu-mi explic acest comportament cârcotaș vizavi de micul dejun. Dar mă regăsesc în el. Deși fac mari eforturi să nu o fac. Suntem oameni cu toții și ne place să ne plângem. Putem însă să ne alegem mai cu grijă motivele pentru care o facem.

Și ar mai fi niște chestii care îmi plac mie tare mult la noi, turiști și consumatori. Gen: doar trei feluri de ciorbă, sau de friptură, sau de pește, sau de salate, sau de dulciuri? OK, nu trei, ci doar cinci sau șapte? La all inclusive mă refer. Păi, cum așa puțin? De parcă acasă sau la un restaurant normal suntem ofertați cu o paletă infinită de posibilități după poftele din acea zi. Dar despre all inclusive, în alt articol. Că sunt multe de spus și acolo.

Închei cu niște suc de roșii. Câți dintre noi bem suc de roșii în mod normal? Puțini spre niciunul. Ei, dar în avion? În avion rupem normele.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii