Cautare




, Contributor

Partener Platypus Group

Opinii |
|

Micro-management meeting – despre oameni

După o vizită de câteva ore pe teren, în zona Piața Rahova, și un prânz târziu cu clientul la Hanul Berarilor, am hotărât cu Victor Stroe, director de Strategie la Leo Burnett România, să nu ne mai întoarcem în agenție și să stăm la un „pahar de vorbă” pentru că aveam destule pe agendă – un fel de micro-management meeting la terasele de pe lângă Centrul Vechi.
Lorand_Balint.JPG

După câteva cafele, beri și porții de cartofi prăjiți, mai târziu, am ajuns la subiectul oameni, echipă de agenție, echipe de clienți – cum putem aranja lucrurile ținând cont de ceea ce anticipăm că va veni în perioada următoare. Ce talente mai sunt pe piață, pe cine ar trebui să încercăm să atragem către noi sau ce să recomandăm diferiților clienți care caută oameni.

Astfel, am ajuns rapid în momentul în care am constatat că, parcă mai mult decât oricând, este foarte greu să faci o listă cu oameni cărora să le meargă mintea, care să fie pasionați de domeniul nostru și să fie și dispuși să tragă și să facă lucruri de toate felurile.

Discuția a trenat într-o zonă destul de generică până când Victor a spus ceva de genul:

„Chiar mă gândeam zilele trecute într-o întâlnire, uitându-mă în jurul meu, că există un grup foarte mare de oameni de advertising care sunt asemeni ofițerului Giovanni Drogo din «Deșertul tătarilor» al lui Dino Buzzati. Stau și așteaptă, visează la brieful ideal, bătălia vieții lor, cea care îi va împlini ca marketeri/publicitari. Visează la momentul în care tot ceea ce au ei mai valoros va intra în acțiune, vor da tot ce-i mai bun în ei. Ori, în lumea de azi, «dinspre deșert» nu se anunță nicio mișcare semnificativă și viața trece pur și simplu pe lângă ei. Puțini au rămas cei care ies din fortăreață și crează acțiune, crează oportunități pentru a face lucruri mai spectaculoase”.

Cât se poate de adevărat – o generație întreagă de „aristocrați ai publicității” care visează la vremurile bune de altă dată (ce proiecte făceam pe vremuri!, cu ce oameni interacționam noi în anii 2000!…) și o generație întreagă de tineri pierduți în timp și spațiu, care au auzit alte lucruri despre meseria aceasta, au auzit despre „bătălii epice” între titani cu forțe fantastice și visează să vină „cineva” ca să le ofere experiența vieții.

Realitatea neplăcută pentru fiecare dintre aceștia este că numai printr-o pură întâmplare altcineva le va rezolva situația. În fapt, depinde de fiecare dintre noi să ne căutăm oportunități, să ne scoatem din zona de relativ confort și să trăim experiențe mișto în viața profesională.

CITEȘTE: „VIAȚA NU ESTE LINIARĂ”

Și dacă tot am ajuns să vorbim despre „întâmplare”, „confort”, am adus și eu în discuție o carte și un alt grup de oameni – regăsit mai ales la client, dar câțiva și în agenții – care parcă sunt copii ale tânărului nobil venețian al lui Orhan Pamuk din „Fortăreața Albă”: luat prizonier de către otomani, își petrece vreo 20-30 de ani ca sclav în Istanbul, își construiește încet, încet o viață decentă – chiar dacă violent diferită de ceea ce gândea el că va fi viața lui. Într-o continuă luptă cu sinele său, chiar și când ar avea ocazia de a se întoarce în Veneția, nu o face (sau o face?, o face el sau altcineva?).

Locul în care viața l-a adus este destul de OK, are confortul său – cam așa și cu oamenii din acest grup: mulți au ajuns dintr-o pură întâmplare aici, erau „tineri venețieni” și au fost luați de lumea marketingului într-un prizonierat care se dovedește relativ plăcut. Că au ajuns în marketing și nu în HR sau Financiar a fost o nimereală.

Nu este ce visau, ce își doreau, dar viața i-a adus în poziția aceasta și parcă nu le vine să schimbe ceva. Sunt oameni OK, dacă îi cunoști în afara programului de muncă ești chiar impresionat de cei mai mulți dintre ei, dar de devorat la 20 de ani carte după carte de marketing, case study după case study, conferință după conferință – nu se pune problema. Mulți nici nu se simt confortabil între consumatorii lor și petrec spre 100% din timp în spatele biroului sau în ședințe/întâlniri.

CITEȘTE „BINGO” DE LORAND BALINT!

Mutându-ne de un local la altul, am mai povestit vrute și nevrute cu Victor. Cert este că, plecând într-un târziu spre casele noastre, am revenit la Giovanni Drogo și la tânărul venețian și ne-am reiterat să facem tot ce putem ca să-i ținem departe de agenție pe astfel de oameni – s-ar putea să fie contagios și să ne trezim prea târziu.

P.S.

Am făcut în 2013 un exercițiu în agenție: am rugat colegii să scrie pe o coală albă numele brand managerilor & directorilor de marketing care cred în marketing, în puterea sa și care vin la birou convinși că ceea ce urmează să facă este esențial pentru compania pentru care lucrează.

Lista obținută este incredibil de scurtă pentru o industrie care numără câteva mii de profesioniști. Am repetat exercițiul în nenumărate ocazii cu diverși oameni din industrie și lista a crescut nesemnificativ. Știu, vorbim despre percepție, dar cred că spune multe lucruri.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii