Cautare




, Contributor

Media şi entertainment |
|

Meserii la modă în vremea lui Isus Cristos

isus.jpg
Ce meserii erau la modă în vremea în care Isus a trăit pe acest pământ? Întrebarea de mai sus nu are caracter încuietor. Nici pe departe! Căci Sfânta Scriptură ne vorbeşte în mod cert despre câteva dintre ele.

 

Zidarii, lucrătorii în piele, făcătorii de corturi (meseria de bază a Sfântului Apostol Paul), constructorii, fierarii, olarii, militarii de carieră, sacagii, iată doar câteva exemple de meserii menţionate cu certitudine în paginile Vechiului şi Noului Testament. Existau, de asemenea, şi meserii considerate neonorabile, păcătoase chiar. Vameşii (cum a fost să fie Sfântul Apostol Matei), cămătarii, schimbătorii de bani din zona Templului de la Ierusalim şi prostituatele (din rândul acestora din urmă a fost chemată la credinţă Maria Magdalena) sunt cele mai cunoscute.

Asupra a două dintre meseriile timpului lui Isus ne vom opri însă mai pe larg în rândurile de mai jos, mai exact asupra tâmplarilor şi a pescarilor.

Isus, ca şi tatăl său purtător de grijă sau după trup, Iosif, au fost tâmplari. Foarte probabil meseria era specifică clasei de mijloc a societăţii iudaice în care a trăit Isus, acum mai bine de 2000 de ani. Se presupune că de tâmplărie se ocupau numai „profesioniştii”, chiar dacă ieri, ca şi azi, nimeni nu te putea împiedica să-ţi mai încerci talentele la tine acasă.

Conform volumului „Viaţa de zi cu zi în vremea lui Iisus”, apărut recent la editura Polirom şi semnat de teologul Mihai Valentin Vladimirescu, formarea unui tâmplar dura mai mulţi ani, fiind inclusă şi perioada de ucenicie. O dată încheiată ucenicia însă, tânărul tâmplar putea primi comenzi de mobilier de uz casnic şi nu numai, devenind membru de vază al comunităţii şi putând printre altele, să predice în adunarea sinagogii, ceea ce Isus avea să şi facă.

Nu avem motive serioase a ne îndoi asupra faptului că Isus a învăţat meserie chiar de la tatăl său, cu atât mai mult că, ieri ca şi azi, aceasta se transmitea din tată în fiu. Mergând pe această logică e foarte probabil ca Isus să fi şi lucrat alături de părintele său în atelierul familiei, înainte de a-şi începe activitatea publică de trei ani.

Pe de altă parte, majoritatea apostolilor pe care Isus i-a format lângă sine erau pescari de meserie. Fraţii Petru şi Andrei, dar şi Ioan şi Iacob, ca să nu-i amintim decât pe cei mai cunoscuţi dintre ei, şi-au câştigat existenţa, înainte de a-l cunoaşte pe Isus Cristos, din pescuit.

Lucrarea menţionată mai sus spune că în epocă pescuitul era controlat de clasa dominantă. Aceasta vindea dreptul de a pescui în anumite zone unei categorii pe care azi am asemui-o brokerilor. La rândul lor, "brokerii" cedau, contra cost, celor interesaţi dreptul de pescui. În fine, pescarii n-o duceau prea bine, întrucât trebuiau să-şi cedeze nu doar surplusul de peşte capturat, în cazul unei zile noroase, dar şi o mare parte din câştigul obţinut din vânzarea capturii. Mai trebuie spus şi faptul că evreii nu consumau peşti fără solzi, precum pisica de mare sau calcanul, care trebuiau aruncaţi în mare (de cele mai multe ori însă erau vânduţi celor care nu ţineau legea lui Moise).

 Şi un ultim amănunt: conform Bibliei, fiecare muncitor din Israel primea la sfârşitul unei zile de muncă un singur dinar, sumă cu care se putea întreţine 24 de ore.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii