Michèle Boiron este o prezență. Este chintesența doamnei „d‘un certain age“ care, în spirit tipic franțuzesc, manifestă o bucurie extraordinară pentru viață cu tot ceea ce are ea de oferit. De profesie farmacist, s-a născut într-o familie în care tatăl și unchiul ei au pus practic bazele homeopatiei, fondând Laboratoarele Boiron, așa că rolul de ambasador al brandului i-a venit mănușă.
Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult la discursul ei, cu ocazia participării la Congresul Național de Farmacie de la noi (și a lansării în România a celei de-a patra cărți de homeopatie sub semnătura sa), a fost viziunea moderată și senină asupra lucrurilor. „Locul homeopatiei se află în cadrul medicinei, nu alături de ea, nu lângă ea“, crede Michèle Boiron.
Timp de 35 de ani a stat în spatele unui „comptoir“ de farmacie, iar acum, aflată la pensie, colindă lumea în lung și-n lat pentru a le împărtăși din experiența ei farmaciștilor. Nu știu dacă e vorba de relaxarea tipic franțuzească sau de personalitatea ei, dar Michèle pare genul de femeie care nu s-a străduit niciodată să convingă pe nimeni de nimic, doar și-a folosit exemplul personal și a trăit după propriile convingeri.
Nu are o anumită imagine de proiectat sau o strategie pe pași și pe etape, iar asta se vede din entuziasmul cu care întâmpină orice întrebare, orice interlocutor, orice întâlnire. Când nu știe ceva, spune. Când nu are viziunea completă, se documentează și revine. Când cineva vrea să combată homeopatia… ea pur și simplu zâmbește. Întrebată cum i-ar convinge pe niște sceptici de adevărul din spatele științei homeopate, clatină din cap. Nici nu încearcă.
Trebuie să vină din convingere, citind și informându-se în cunoștință de cauză. Nu împarte dreptatea cu argumente vehemente, doar lasă lucrurile să-și urmeze cursul. „Nu poți să convingi să bea un om căruia pur și simplu nu-i este sete“, zâmbește ea.
„Rolul farmacistului este de îndrumător, oamenii vin să ne consulte, iar noi decidem dacă le putem oferi un medicament sau dacă îi trimitem mai departe către un medic. Iar dacă alegem să-i tratăm noi, trebuie să cântărim bine variantele. Nu trebuie să te privezi de nimic, fiindcă există medicamente alopate extraordinare, fără de care ne-ar fi mult mai greu și de care nu ne putem lipsi“. Dă exemplul antibioticelor, care fac diferența între viață și moarte în anumite cazuri, al analgezicelor sau al medicamentelor de inimă. Nu este „anti“ nimic, ba chiar din contră.
Homeopatia, pe de altă parte, are rolul și locul ei clar și – contrar multor păreri eronate – nu doar că nu se exclude cu alopatia, dar sunt gândite să meargă în tandem. Când cineva face chimioterapie și are dureri foarte mari, spre exemplu, homeopatia are multe remedii care pot face viața un pic mai suportabilă. Când un bebeluș de câteva zile nu suportă laptele sau are mici probleme, din nou homeopatia este calea cea mai blândă. Există oameni care iau antidepresive cu efecte secundare drastice, pe care homeopatia le poate diminua. De obicei copiii și bătrânii reacționează cel mai rapid și mai bine la remedii homeopate, dar și femeilor însărcinate le sunt recomandate, fiindcă perioada sarcinii este una foarte delicată.
Alegerea homeopatiei sau a medicinei alopate ca prim remediu depinde de fiecare situație în parte, dar ambele au importanța lor. „Homeopatia, alopatia, fitoterapia, erboristeria, toate sunt foarte bune dacă sunt folosite bine“, punctează Michèle Boiron.
Dacă ar fi să aleagă trei argumente pe care homeopatia le poate folosi oricând nu ca să se apere sau să își pledeze cauza, ci pentru a se explica mai bine pe sine, acestea ar fi eficacitatea, rapiditatea și lipsa efectelor secundare. Practic nu există noțiunea de supradozaj. „Cel mai rău lucru care se poate întâmpla este să nu aibă efect pentru problema ta“, explică ea. „Nimic în sens negativ“.
Lucrându-se cu diluții ale unor ingrediente active, homeopatiei i s-a reproșat de nenumărate ori că este, glumește Michèle Boiron, un fel de „vrăjitorie“, fiindcă nu se știe exact cum și de ce anumite remedii funcționează atât de bine și de eficient. Se crede că este vorba de energie care acționează, sunt mai multe explicații posibile dar, chiar dacă până acum nu a apărut un singur răspuns universal-valabil, s-au făcut mai multe cercetări concrete în domeniul eficienței. Iar acolo rezultatele au fost, de fiecare dată, în favoarea ei.
În Franța s-a făcut inclusiv un test pe 8.500 de pacienți și 900 de medici, pentru a verifica eficacitatea tratamentului alopat versus homeopat, umăr la umăr, în tratarea unor afecțiuni din următoarele trei categorii: ORL, anxietate și, respectiv, probleme musculo-scheletice. Pentru că sunt domenii care pot fi tratate atat homeopat cât și alopat, scopul a fost să se determine dacă nu cumva alegerea unui tratament homeopat nu răpește șansele la vindecare pe care le-ar fi oferit un tratament clasic.
Rezultatele au fost pozitive pentru toate cele trei categorii: eficacitatea asemănătoare, cu mai puține efecte secundare pentru partea de homeopate. „Nimeni n-a fost lipsit de șansa de se însănătoși pentru că a folosit un tratament homeopat“, punctează Michèle.
Menționează acest studiu doar ca exemplu, fiindcă este perfect conștientă că studiile nu conving, de fapt, pe nimeni. ◊Mai degrabă îi conving pe homeopați, dar pe cei care nu vor să creadă oricum nu-i vor convinge“, zâmbește ea. „Cine nu vrea să creadă, nu o să creadă niciodată și e perfect și așa“.
Am stat de vorbă cu Michèle Boiron despre mersul lucrurilor în medicină și farmacie, dar și despre marile provocări ale vremurilor noastre.
ForbesLife: Chiar dacă medicina a evoluat foarte mult, și bolile s-au schimbat considerabil și practic întâlnim în ziua de azi tot felul de afecțiuni de care nici nu se punea problema cu decenii în urmă. Cum poate ține homeopatia pasul cu toate astea?
E mai ușor cu homeopatia, fiindcă ea vindecă bolnavul, nu boala. De la premisa asta se pornește și e mai ușor să ne adaptăm, fiindcă ne adaptăm persoanei. Nu vorbim despre ◊cum să vindecăm boala cutare“, ci despre cum să vindecăm o anumită persoană care are niște suferințe. Nu putem vorbi de inovație în homeopatie în sensul de medicamente noi și revoluționare, ci mai degrabă inovație în alegerea terapiilor. Deschidem alte căi. Până acum câțiva ani, cancerele nu erau atât de răspândite, iar homeopatia era mai puțin folosită drept tratament de acompaniere a medicamentelor destinate cancerului. În prezent, cancerologia e un domeniu alarmant, iar majoritatea celor care suferă de cancer au acum șansa de a folosi medicamente homeopate pentru a-și ușura puțin suferința în timp ce fac tratamentul alopat. Până acum ceva timp nu s-ar fi gândit nimeni că poți prescrie un remediu homeopat unei persoane care suferă de cancer. Căutăm aplicații noi, ceea ce vrem să înțelegem noi mai bine este cum funcționează totul.
ForbesLife: Chiar așa, cum avansează lucrurile în direcția găsirii unui răspuns?
Tatăl și unchiul meu credeau că vor găsi un răspuns în decursul vieții lor, dar nu a fost să fie, iar acum încep și eu să cred că e posibil să nu se întâmple nici în timpul vieții mele. Motivul nu este vreun mister, ci faptul că fizica nu a evoluat atât de mult, la un nivel atât de fin-microscopic, încât să poată explica ce se întâmplă la nivel infinitezimal. Bineînțeles, faptul că vom explica exact cum funcționează nu va schimba fundamental lucrurile, dar totuși…
ForbesLife: Cum simțiți că a evoluat viziunea oamenilor în privința homeopatelor? Sunt tinerii mai deschiși decât generațiile anterioare?
Da, e o chestiune de orizont. Și-au dat seama că uneori, unele lucruri nu pot fi tratate cu medicamente alopate sau că ar fi prea agresiv, de exemplu pentru copiii foarte mici care suferă de astm și cărora nu le poți administra cortizon pe termen lung. Odată ce au văzut că există medicamente alternative care au efect și sunt mai blânde, s-au convins singuri. Mai ales că nu există recidivă. E o chestiune de a avea sau nu oportunitatea de a cunoaște și altceva, o altă viziune. E o posibilitate de a încerca și un alt remediu. Nu zice nimeni să iei toată viața doar medicamente homeopate și să te vindeci doar cu așa ceva, există afecțiuni pe care homeopatia le vindecă și altele pe care nu.
