FacebookTwitterLinkedIn

Un film despre oameni mari și mici

Filmul începe cu imaginea lui Doru (Șerban Pavlu), al cărui chip nu lasă interpretări. Așteaptă lămuriri medicale, aproape inutile, luând în considerare evenimentul care îi întunecă nu doar privirea, ci și echilibrul vieții. Moartea soției declanșează nevoia: bate din poartă în poartă, de la om la om pentru a evita ca Meda (Ana Radu), fiica luată în asistență maternală, să nu îi fie luată de stat.

Povestea lui Doru, inspirată dintr-un caz real, este completată de ritmul și oamenii satului românesc, punând sub lupă învățământul, educația familială, birocrația, micile atenții, puterea legii, luarea unui copil în plasament, doliul, corectitudinea, valoarea banilor.

Acestea sunt acompaniate de sunetul de toacă, singura „linie melodică” pe care Emanuel Pârvu o dirijează în film. Regizorul mărturisește că nu a vrut să conducă starea spectatorilor, și-a dorit ca aceștia să îl perceapă în funcție de propriul eu”, de propriile trăiri:

„Dacă 15.000 de spectatori ar vedea acest film, mi-aș dori să existe 15.000 de filme diferite în sufletele fiecăruia.”

Culisele Meda – partea fericită a lucrurilor

Unde s-a filmat? De unde ideea filmului? Cum ai simțit personajul, Ana? Ai mai schimba ceva la film, Emanuel? Sunt doar câteva dintre întrebările pe care le-am discutat cu o parte din echipa filmului: Ana Radu, Emanuel Pârvu, Miruna Berescu – producător.

Pelicula s-a filmat la 40 de kilometri de Câmpulung, într-un sat din județul Argeș, pe frig și ploaie. S-au tras chiar și peste 40 de duble, s-a glumit, s-a muncit, iar rezultate s-au văzut nu doar pe ecran, ci și pe hârtie. Primul lungmetraj al lui Emanuel Șerban a fost premiat la Sarajevo, la 10 ani după ce primul scurtmetraj produs de el a fost inclus în selecția festivalului.

„Îmi doream să se întâmple ceva frumos cu filmul, să pot să arăt o poveste făcută în patru ani, produsă din niște evenimente prin care am trecut sufletește. Inițial am scris rolul pentru mine, însă în momentul în care a început să vină valul de producție, mi-am dat seama că nu este val, ci tsunami. Și când am avut de ales între orgoliu sau film, am ales instant filmul.”

Pelicula pleacă de la o poveste reală, pe care Emanuel a avut-o aproape mai mulți ani de zile, și anume aceea a unui băiat aflat în plasament familial, marcat de procesul legislativ prin care putea fi luat de lângă familia în care creștea în orice moment, eveniment care s-a și întâmplat.

„Cred că sunt niște copii la care ar trebui să ne gândim un pic mai mult”, spune Emanuel, completat de Miruna:

„Când citești scenariul sau când vezi filmul este imposibil să nu te gândești la acești copii și la faptul că există această realitate. Oamenii nu cunosc foarte bine diferențele dintre adopție și plasament, de aceea ne-am gândit să folosim prilejul filmului pentru a lansa o campanie de informare a ceea ce înseamnă plasament familial: procedee, diferențe, cifre. Putem face un bine mai mare decât credem.”

În ceea ce privește personajul feminin, Ana mărturisește că a fost copleșită, atât de faptul că este primul său lungmetraj, cât și de evenimentele din viața copilei Meda:

„Fiind primul meu rol, m-am apropiat foarte tare de personaj. De fiecare dată când ajungeam acolo și puneam hainele pe mine, simțeam cum se schimba ceva. A fost o lume nouă pentru mine.”

Viața filmului Meda

Mai departe, așa cum spune și Emanuel Pârvu, filmul se va plimba și va avea viața lui. Va fi distribuit în cinematografe din 24 noiembrie, iar în București din 22 (Cinema PRO) și 23 noiembrie (Cinema Elvira Popescu). „Am încercat să intrăm în toate orașele, fie mari sau mici. Iar la anul, ne gândim să ajungem cu el și acolo unde nu există cinematograf, într-o formă de caravană”, adaugă producătorul Miruna Berescu.

În ceea ce privește următorul film scris de Emanuel, va conține următoarele elemente: Vară. Cald. București.