Cautare




, Contributor

Specialist în comunicare și marketing. Analizează universul consumatorilor pornind de la insight-uri din studii sociologice, psihologice și antropologice.

Lifestyle |
|

Matematica Iubirii (Partea I): Cele 5 „limbaje” prin care ne exprimăm dragostea

Am povestit mai de mult despre Chimia Iubirii și cred că nicio lecție despre Matematica Iubirii nu ne-ar prinde rău.  
 aboneaza-te
Olivia Petre_new febr 2018_tanned

Da, Iubirea și Matematica pot sta împreună în aceeași propoziție pentru că, se pare, matematica ne urmărește până în cele mai romantice cotloane ale vieților noastre. Și dacă vă întrebați ce caută cifrele în miezul emoțiilor, răspunsul e simplu: deși fiecare cuplu e unic și trece prin experiențe subiective, modul în care răspunde acelor experiențe se înscrie în anumite patternuri de interacțiune comune în majoritatea cuplurilor. Prin analiza lor se naște o „matematică” din care eu cred că putem învăța mult. Dar nu cum să găsim persoana potrivită, ci cum să devenim noi înșine acea persoană.

Partea I: Cele 5 limbaje ale iubirii

Una dintre cele mai simple și aplicabile capitole din această „matematică” este faimoasa teorie a celor 5 limbaje ale iubirii, dezvoltată de terapeutul relațional Gary Chapman. Ipoteza lui e că ne putem îmbunătăți, repara și uneori chiar salva relația de cuplu dacă înțelegem comportamentele prin care noi și partenerul ne exprimăm iubirea (presupunând, deci, că ea încă există).  Ce trebuie să facă celălalt ca să mă simt eu iubit/ă? Sunt oameni care își strigă iubirea în gura mare și o cântă sub cerul liber, alții o trăiesc în tăcere și o arată numai prin gesturi mărunte, unii o dovedesc prin alegeri de viață, alții o manifestă prin cadouri și surprize. Cântărim iubirea cu măsuri diferite și de aceea putem considera că lipsa anumitor „dovezi” este automat un semn al lipsei sale. Însă în multe cazuri e posibil ca partenerul nostru să aibă un mod total diferit de a-și manifesta sentimentele. Gary Chapman a identificat 5 astfel de „limbaje”: cuvintele de apreciere, timpul împreună, cadourile, serviciile și atingerile. Fiecare dintre noi se presupune că avem unul, maximum două limbaje dominante și e important ca partenerul să le învețe pentru a ne încărca „rezervorul afectiv”.

Exemplele la care am fost expuși în copilărie (modul în care părinții au răspuns nevoilor noastre afective și felul în care se manifestau între ei) au modulat tiparul în care noi manifestăm și decodificăm iubirea ca adulți. De asemenea, relațiile noastre din trecut și-au pus și ele amprenta, la fel ca și normele societății în care am crescut. Rezultatul? Tindem să ne manifestăm sentimentele așa cum am vrea noi să primim și nu neapărat așa cum are nevoie celălalt.

Declarațiile sau cuvintele de apreciere

Mulți oameni mulțumesc emoticoanelor pentru că îi scutesc de efortul de a ne pune emoțiile în cuvinte, însă declarațiile de iubire nu se referă neapărat la efuziuni romantice care cresc glicemia. Oamenii care au acest limbaj al iubirii își pot manifesta afecțiunea și prin complimente, încurajări, rugăminți și/sau apelative. Ei au înțeles, intuitiv sau conștient, forța creatoare a cuvintelor și faptul că mintea reacționează la ceea ce auzim și mai ales la ceea ce ne spunem nouă înșine (Marisa Peer).

Cuvintele binevoitoare ne cresc stima de sine și ne umplu rezervorul din care putem hrăni, la rândul nostru, interacțiuni armonioase cu ceilalți, chiar fără a fi un abuz de superlative clișeice cum vedem pe cănile personalizate (chipurile) cu „Pentru cea mai bună soție”/„Cea mai minunată prietenă” etc. Uneori, un „Mulțumesc pentru că mi-ai suportat toanele azi!” poate avea efect mult mai mare. La fel și o scuză onestă („Îmi pare rău, sunt un bou!” e preferata mea ) spusă la momentul potrivit .

Complimentele sunt o altă formă de a ne arăta aprecierea și poate cel mai simplu mod de a-l face pe celălalt să aibă o zi mai bună. „Dăruiți cuiva un compliment! E gratis pentru voi și neprețuit pentru celălalt”, spunea un proverb. Atribuim dorința de complimentare femeilor, dar și bărbații au nevoie de ea, chiar dacă nu ne întreabă la fel de mult „Îți place cum îmi stă în cămașa asta?”. În plus, a oferi un compliment sincer ne poate ajuta să obținem mult mai repede un anumit comportament din partea partenerului decât o cerere insistentă. Arta de a cere se poate manifesta în toate domeniile, până și în cel culinar… un exemplu din arhiva personală aici: „Știu că ești obosită și am putea comanda ceva de mâncare, dar nimic nu se compară cu pastele pe care le faci tu…”. Evident, pasta it was. Să nu uităm că nu este despre ceea ce spunem noi, ci despre ceea ce aude celălalt.

Apelativele sunt cuvintele mele de apreciere preferate, chiar dacă Gary Chapman nu le menționează. Mi se pare fascinant să observ modul în care partenerii dintr-un cuplu reușesc să se cheme unul pe altul evitând numele oficial și felul în care aceste alinturi evoluează de-a lungul unei relații. Un semnal de alarmă mi se pare și acum momentul în care „Iubito” se transformă în „Mami” și „Baby” se transformă în „Tati”, e o confuzie de rol care se poate permanentiza. Cuvintele de apreciere creează disponibilitate afectivă și comportamentală și răspund nevoii noastre fundamentale de a ne simți valorizați și apreciați. În plus, ele nu mor niciodată. Cele mai de preț declarații rămân cu noi chiar și după ce relația de iubire se stinge.

Timpul împreună

În etapa de îndrăgostire, majoritatea cuplurilor fac multe activități împreună, dar pe măsură ce relația evoluează și familia crește, ajung să le prioritizeze pe cele logistice, iar serile de dans sau weekendurile în doi ajung la coada listei. Acest limbaj al iubirii vorbește despre nevoia de a împărtăși cu partenerul experiențele care ne aduc nouă sens, fără a-i cere să împrumute pasiunile noastre sau să fie prezent oriunde vrem noi să fim. Oare cum ne putem împărți timpul între job, familie și experiențele în cuplu? Pentru că majoritatea dintre noi avem o agendă încărcată, un pas important e să aflăm de la partener care sunt top 3 activități care îi plac cel mai mult și pe care ar vrea să le facem împreună din când în când. Apoi e important să trecem măcar câte una dintre ele pe lista de priorități și să fim prezenți în acea activitate cu bunăvoință, fără a-i reproșa sau a ține scorul.

Îmi aduc aminte că acum mulți ani citeam un interviu cu Mihaela Rădulescu. Ea povestea cum l-a cunoscut pe soțul său de atunci la o petrecere și cât de încântată a fost că au dansat pasional toată seara. De câte ori au repetat experiența cu dansul în deceniul de căsătorie de după? Ați ghicit… never ever.

Experiențele împreună creează ritualuri de conectare esențiale pentru sentimentul de intimitate, indiferent că ele se traduc în cafeaua de dimineață, mersul pe munte sau cursurile de yoga. E mult mai mult despre A fi decât despre A face.

Cadourile

Se spune că cel mai ușor de învățat limbaj al iubirii este cel al darurilor și e tentant să te gândești: „Normal, mai ales când ai mulți bani în cont!”. Și, da, poate că cele mai copleșitoare cadouri sunt cele extravagante, dar cele mai memorabile sunt mai degrabă cele neașteptate și foarte originale. Cadourile nu trebuie să fie o declarație de venit, dar pot fi o declarație despre cât de bine îl cunoaștem pe celălalt sau cât de mult ne străduim să îi aducem zâmbetul pe buze.

Îmi amintesc două exemple de cadouri celebre care m-au marcat: un iubit de-al lui Brigitte Bardot care îi arunca trandafiri din elicopter pentru a o copleși cu aroma lor și un bărbat care a aranjat cu florăria să îi trimită soției sale flori în fiecare lună după moartea sa. Al doilea mi se pare de milioane de ori mai prețios și cel mai frumos I love you for ever!

Serviciile

Acest limbaj al iubirii se referă la toate acțiunile pe care le facem pentru bunăstarea celuilalt și a cuplului: gătit, aprovizionare, dus mașina la spălătorie, life as we know it etc. Lesne de înțeles că de când rolurile tradiționale au devenit incorecte politic, cine trebuie să facă lucrurile a devenit o sursă tot mai mare de conflict în cadrul cuplurilor. În această nouă realitate în care el și ea muncesc la fel de mult, negocierea responsabilităților devine o chestiune de supraviețuire.

Eu am preluat acest limbaj de la bunica mea, cea care spunea că nu e suficient să îi gătești soțului tău ouăle fierte așa cum îi plac, trebuie să i le pui și decojite în farfurie, altfel „ce fel de soție ești tu?!”… Timp de câțiva ani, m-am dat peste cap pentru a găti cina vegetariană perfectă (după o zi de muncă de zece ore), până am realizat că adormeam mai repede decât reușea el să termine de mâncat  așa că am ales să petrec mai puțin timp împreună cu aragazul și mai mult timp cu partenerul împreună cu care l-am cumpărat, chiar dacă asta a însemnat să ne săturăm de multe ori cu biscuiți .  Slavă Domnului, bunica nu a aflat niciodată!

Contactul fizic

Când mă gândesc la acest limbaj al iubirii, îmi vine în minte cuvântul portughez „kafune”, care se referă la gestul de a-ți trece degetele prin părul persoanei iubite. Atingerea fizică este un limbaj relațional foarte diferit de la o cultură la alta, de aceea societățile au diverse modalități de atingere pentru a-și exprima salutul între reprezentații de același sex, ai sexului opus, sau între oameni care provin din medii diferite. Pentru oamenii care au acest limbaj de iubire principal, un gest poate valora cât o mie de cuvinte, de aceea rezervorul lor afectiv se poate umple și printr-o strângere de mână. Îi recunoaștem prin tendința lor de a-și îmbrățișa prietenii și de a căuta apropierea fizică în toate contextele și e foarte probabil ca ei să fi îndurat izolarea socială mai greu decât restul lumii. Dacă ne-am convins că iubirea este în primul rând despre a dărui, atunci conștientizarea limbajul prin care ne manifestăm sentimentele, noi și mai ales persoana dragă, poate fi un mare pas către a dărui așa cum are nevoie celălalt.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii