Până și CNA a reacționat suspect de repede, ca la „comandă”, interzicând difuzarea celor două spoturi TV pentru Rama și amendând o televiziune pentru reclamă mascată. (La câtă publicitate mascată se face pe televiziunile noastre, CNA este de-a dreptul caraghios cu această amendă!)
Scandalul a prins cheag, lumea s-a încăierat, apoi s-a liniștit, pentru că a izbucnit un nou scandal. Trăim într-o continuă isterie. Unilever, producătorul margarinei Rama și comanditarul campaniei, a stat de-o parte. N-a scos un cuvânt, firește!, dar nici n-a fost deranjat cu vreo întrebare de freneticii noștri ziariști, vânzători de „scandaluri”, care își iau avânt numai în direcțiile în care fie sunt „îndrumați”, fie „miros” vreun avantaj material.
Pentru că îți trebuie ceva curaj ca să deranjezi o corporație și s-o târăști în noroiul dâmbovițean al scandalului, mai ales că Unilever este unul dintre cei mai mari investitori în publicitatea din România. Unilever are bugete de publicitate, iar presa e săracă rău. Așa încât, este mai comod să ștergi pe jos cu imaginea Nadiei Comăneci!
Cred că esența „scandalului” este în altă parte: la corporații. Nemulțimite de scăderea vânzărilor și a cotelor de piață, companiile s-au năpustit de vreo doi ani încoace asupra românilor cu tot felul de mesaje publicitare aiuritoare, tombole, promoții, promisiuni, toate împachetate în ambalaje strălucitoare, în „avantajul” clienților, „pentru o viață mai bună”.
Agresivitatea reclamelor, însoțite de niște promisiuni halucinante și de-a dreptul mincinoase, a atins în prezent paroxismul. Criza economică i-a împins pe oamenii de marketing la o soluție primitivă: tupeu! Pentru că în România s-a ajuns să se facă publicitate foarte ieftină, prețurile de media s-au prăbușit și se cumpără audiențe cu doi lei, atât pe televiziune, cât și în presă ori pe internet. (Nu este o metaforă cumpăratul pe „doi lei”!) Și pentru că românii, năuciți și dezorientați, nu mai sunt în stare să discearnă în această isterie de promisiuni și pun botul la orice… margarină care se duce (cu tupeu) în școli și îți promite că îți face copilul „campion la micul dejun”.
Cum poți să iei în serios reclama la o pilulă (pentru migrenă) care se laudă că este „forța care oprește de 2 ori mai rapid durerea puternică”? De ce de două ori și nu de patru ori? Și față de cine oprește de două ori mai rapid durerea? Întrebări tâmpite generate de un mesaj la fel de tâmpit!
Cum să nu te suspectezi că ești un idiot când ți se vinde un plasture sub sloganul „La revedere, bășică!” ori un analgezic care îți urează „Pa, durere!”. Aici nu mai e vorba de cât de neinspirate și penibile sunt aceste mesaje, ci de tupeul vânzătorilor care îi consideră niște fraieri pe clienții transformați fără voia lor în carne de tun într-un război al marketingului fără limite.
Trebuie să ai mult tupeu să ieși pe piață cu astfel de mesaje nerușinate pentru a-ți vinde marfa, pentru a câștiga noi clienți și cote de piață. Marketingul a scăpat de sub control. De fapt, nu mai avem de-a face cu marketing și comunicare, ci cu o activitate care este condusă fără scrupule, ignorând normele și codurile de conduită, fără bun simț și fără o minimă morală! Asta pentru a scoate și ultimul bănuț din buzunarul consumatorului.
Nimeni și nimic nu-i mai oprește pe oamenii de marketing să vândă cu cinism și ferocitate, călcând pe cadavre. La cât de isterice au ajuns campaniile de publicitate, nu m-ar mira ca și morții din morminte să fie „răscoliți” la un moment dat cu niște promisiuni de „înviere” din partea unei reclame la o pastilă. Dumnezeu nu există în marketing.
