Aleg să văd frumosul din oameni, nu cred că din generozitate excesivă, ci mai ales dintr-un egoism oarecum ciudat care mă face să știu să gestionez mai bine… binele. Îmi plac poveștile indiferent din ce întâmplări sunt construite, în timp și spaţiu. Am același sentiment când citesc o carte, când văd un film, întâlnesc un om sau vin dintr-o călătorie. Poate acesta este și motivul pentru care nu pot să spun că îmi place mai mult ţara X faţă de ţara Y sau persoana A faţă de persoana B. Pentru că fiecare experienţă sau întâlnire are unicitatea ei, mă inspiră și din fiecare învăţ ceva despre și pentru mine.
M-a marcat profund, fără să știu atunci, însă chiar așa s-a întâmplat, când am citit fraza scrisă de Helen Exley: „Cărţile pot fi periculoase; pe cele mai bune ar trebui să existe scris «Această carte îţi poate schimba viaţa»”. Mi se întâmplă acest lucru după fiecare lectură a unei lucrări care mă inspiră, film care îmi dă de gândit, călătorie care mă ajută să văd cu ochii minţii povești de viaţă, întâlnire, chiar dacă ea se poate dovedi uneori începutul unei despărţiri. Am învăţat, de-a lungul timpului, că este exact așa cum spunea Darwin și, într-adevăr, în natură nu supravieţuiește cea mai puternică specie și nici cea mai inteligentă, ci cea care se adaptează la schimbare. Și atunci să nu ne fie cu mirare când simţim că ne mistuie o necontenită febră, o sete de mări și oceane, o foame sâcâitoare de noi înșine, persoane mereu noi în continuă ardere.
De multe ori, întâlnesc în viaţa profesională și personală oameni care refuză să înţeleagă despre ei înșiși că felul lor de a fi, ei în sine, este de neasemuit. Și se compară cu ceilalţi, situaţie total defavorabilă care nu aduce niciun beneficiu. Dimpotrivă. Când vorbim despre noi înșine sau despre cei importanţi pentru noi, nu e ca la campaniile publicitare tip marketing de produs, „comparaţi și cumpăraţi”, pentru că, în astfel de situaţii, evident că una dintre oferte este mai bună decât cealaltă. Comparaţia, în fapt, este o examinare a două sau mai multe lucruri, fiinţe sau fenomene, făcută cu scopul de a stabili asemănările și deosebirile dintre ele. Sigur că ea este utilă atunci când achiziţionăm un produs și evident că dorim să primim cea mai bună ofertă în raportul calitate-preţ. Însă atunci când vorbim despre oameni, e bine să avem în vedere unicitatea fiecăruia, venită din tot ceea ce îl reprezintă și l-a construit până în acel moment, gândindu-mă aici la experienţa personală, familie, istoric, credinţe, valori etc.
Însă cel mai grav lucru îl văd atunci când facem o astfel de paralelă între propria persoană și cea de alături, deși nu suntem în situaţia unui recrutor de personal pentru activitatea profesională, ci vorbim despre viaţa personală. Dacă profesional, pe lista calităţilor, abilităţilor, pregătirii pentru un post e necesar ca persoana pe care o alegem să întrunească, în funcţie de cerinţe, o notă cât mai mare, comparativ cu competitorul, în plan personal, alegerea ţine îndeosebi de felul în care persoana „câștigătoare” te îmbogăţește cu tine însuţi, iar după întâlnirea cu ea nu vei mai fi niciodată la fel.
Proust spunea că nu primim înţelepciunea mură în gură; trebuie să o descoperim noi înșine, după o călătorie pe care nimeni nu o poate face în locul nostru. Vom afla treptat că pentru găsirea legendei noastre personale, așa cum îi spune Coelho, există multe feluri de călătorii. Unele sunt de drag sau din necesitate, unele întrerupte, altele interminabile, unele ratate, altele salvatoare. Călătorim, citim, descoperim nu pentru a fugi de viaţă, ci pentru ca ea să nu ne scape. Nu degeaba Sf. Augustin spunea că lumea este ca o carte, iar cei care nu călătoresc citesc doar o pagină. Și pentru că suntem unici, e bine să nu urmăm calea trasată, pe acolo pe unde ne duce drumul, ci mai degrabă, vorba lui Emerson, să mergem pe unde nu există o cărare și să lăsăm o urmă.
Nu vă comparaţi cu nimeni, sunteţi exact așa cum trebuie să fiţi. Sunteţi fiinţe unice. Construiţi-vă din toate, pe baza unui plan de marketing de imagine realist. Dacă faceţi ce aţi mai făcut până acum, veţi obţine ce aţi obţinut până acum, iar la momentul unui bilanţ sau al unei situaţii care cere evaluare personală, mergând pe această cale, singuri vă veţi surpa încrederea și respectul de sine.
Profitaţi de schimbările venite către voi înșivă, provocate de experienţele pe care le trăiţi, și îmbogăţiţi-vă cu ele. E păcat să deveniţi victimele schimbării atunci când nimic nu este fix, evident nici voi. O floare nu se poate compara niciodată cu alta, ea doar înflorește, iar o simplă privire în oglindă, nu peste gard, îţi poate arăta acest lucru. Suntem născuţi pentru a fi autentici, nicidecum plictisitor de perfecţi. Iar dacă ești de părere că aventura către tine însuţi este periculoasă, încearcă rutina și vei descoperi că ea te omoară ca picătura chinezească, puţin câte puţin, dar sigur.
Alege magia descoperirii, într-o călătorie permanentă, cea mai bună formă de educaţie, a cărei destinaţie rămâi tu însuţi. Dacă ţii morţiș să faci comparaţii, compară-te pe tine cel de ieri cu cel de azi.
Nu uita că atunci când te naști nu ești un copac, ci o sămânţă. Trebuie să crești, să ajungi la o înflorire care va fi împlinirea ta, vorba lui Osho. Privite lucrurile din această perspectivă, puţin probabil să mai alegem la nivel personal calea comparaţiei în privinţa opţiunii pentru un om după criterii de marketing de produs. Știu că speranţa poate fi deseori un ghid neprofesionist, însă nu pierdeţi din vedere că există și apare constant de-a lungul călătoriei noastre. Și chiar dacă, precum Estella, personajul principal feminin al lui Dickens din „Marile speranţe”, uneori suferinţa a fost mai puternică decât toate celelalte învăţături, dacă ea ne-a instruit să înţelegem ce este în inima noastră și prin prisma ei am devenit mai buni, își merită preţul.
Citește o carte, vezi un film, fă o călătorie, ascultă o poveste de viaţă și cu siguranţă azi ai descoperit un TU mult mai frumos și mai bogat decât tine cel de ieri.