Cautare




, Contributor

Directorul Reprezentanţei de Promovare și Informare Turistică a României pentru Marea Britanie și Orientul Mijlociu, cu sediul la Londra.

Lifestyle |
|

Marele Ducat

Bun venit în Luxemburg! Ţara despre care Lonely Planet scria: „Dacă aţipești puţin în mașina sau trenul care te duce din Germania în Belgia, o ratezi!”. Și despre care expaţii spun că e „o colivie de aur”. Pentru că tot expaţii spun: vii aici atras de joburile bine plătite și crezi că o să stai doi-trei ani, după care mergi altundeva sau te întorci în ţara de origine.
Razvan Marc_contibutors

Dar te trezești după zece ani în același loc, în același job, cu familie și casă, fermecat de „normalitatea” vieţii din Luxemburg, ţara în care totul funcţionează, în care sistemul medical e printre cele mai bune din lume și în care îţi poţi educa copiii la școli internaţionale. Și nu mai vrei să pleci altundeva pentru că, pe nesimţite, Luxemburg devine acasă.

Am stabilit, deci, că ţara e mică. Are circa 80 km de la nord la sud, 30 km de la est la vest și e înconjurată de Franţa, Belgia și Germania. Se vorbește franceză, germană și luxemburgheză și toată lumea știe limba engleză. Populaţia e mică, în jur de 600.000 de locuitori, iar cea mai mare minoritate este cea a portughezilor.

Luxemburg e singurul Mare Ducat din lume și e ţara fondatoare a Uniunii Europene. După cinci ani de rezidenţă, poţi aplica pentru cetăţenie, însă condiţia obligatorie este să treci un test la limba luxemburgheză. Cei care vorbesc germană sunt mai avantajaţi, date fiind similarităţile dintre cele două limbi, și mulţi spun că luxemburgheza este dialectul german vorbit de sașii de pe la noi. Pașaportul luxemburghez este printre cele mai puternice din lume, așa că locurile la cursurile de limbă organizate de primării sau de instituţii particulare sunt mereu ocupate. 

Principala atracţie a ducatului e chiar capitala, Luxemburg City. Mai întâi te încântă peisajul. Orașul e răsfirat pe culmi înalte și văi adânci, cu panglici de apă (Petrusse și Alzette) șerpuind sub poduri ameţitor de înalte. Există ruine bine păstrate ale zidurilor fortificate și arhitectură teutonă. Atracţiile au nume și le puteţi căuta după Place Des Armes (piaţa centrală, unde duminica se ţine un târg de antichităţi în timp ce fanfara cântă în chioșc), Place Guillaume (unde, miercurea și sâmbăta, producătorii locali sau din ţările învecinate își expun fructele, legumele, brânzeturile și carnea bio),  Palatul Ducal (nu atât de impozant pe cât sună, e folosit de familia regală doar pentru activităţile de protocol, ei locuind în altă parte) sau Cazematele Bock și Petrusse (se încadrează perfect în arhitectura capitalei) și Catedrala Nôtre-Dame (imensă, dar austeră).

Pe lângă acestea, Luxemburgul are o colecţie impresionantă de muzee, de la cele clasice de istorie, istorie naturală sau artă modernă până la unele inedite și unice. De pildă, în Luxemburg, cumva normal pentru unul dintre cele mai mari centre bancare ale lumii, există un muzeu al băncilor – iar principala atracţie de aici e o secţiune dedicată jafurilor bancare ce au făcut istorie. În ducat se mai găsește un muzeu al berii locale, în Wiltz, un muzeu al războaielor de ţesut în Esch-Sur-Sure sau un muzeu al cărţilor de joc, în Grevenmacher.

Acestea bifate, trebuie să știi că în Luxemburg tot timpul se întâmplă ceva, chiar dacă pare un loc plicticos. Sigur nu are nimic din atmosfera cosmopolită a altor capitale europene și sigur, sâmbăta și duminica, principala distracţie a localnicilor e să meargă la film. Luxemburg e poate singurul loc din Europa unde trebuie să-ţi faci rezervare ca să mergi la film, nu poţi să apari, pur și simplu, și să-ţi iei un bilet pe loc. Când nu e circul în oraș, e cu siguranţă un bâlci cu turtă dulce și tiribombe, iar la Crăciun se organizează un târg atât de frumos încât Viena să se ascundă.

În timpul săptămânii e animaţie mare peste tot, asta și pentru că sunt foarte mulţi care lucrează în Luxemburg, dar trăiesc în Germania sau Franţa. În weekend e atât de multă liniște încât ţi se pare că nu e nimeni acasă (bine, s-ar putea să fie toţi la cinematograf).

Luxemburgul e de vizitat în cazul în care ești în vacanţă în Franţa, Belgia sau Germania și într-o zi te hotărăști „să dai o fugă și până acolo”. Cazarea e scumpă, mâncarea – la fel. Dar alcoolul, ţigările și benzina/motorina sunt dacă nu cele mai ieftine, atunci printre cele mai ieftine din Europa. Bine de știut și de făcut plinul dacă ești cu mașina.

Ţara aceasta mică are farmecul ei, ce se ascunde în sate și cătune, moderne și pitorești în egală măsură, cu case ce respectă arhitectura tradiţională, cu localnici mândri de tradiţiile și istoria lor, cu păduri dese și lacuri întinse. În privinţa ofertei culinare, trebuie știut că fiecare sat are cel puţin două restaurante: unul cu specific portughez și celălalt asiatic. Restaurantele portugheze sunt centrul comunităţii: se deschid la 5 și jumătate dimineaţa și își întâmpină mușteriii cu cafea aburindă și pasteis de nata scoase din cuptor; seara rămân deschise până în jur de 1-2 noaptea. Cele chinezești sunt deschise la prânz și cină și, de cele mai multe ori, servesc masa tip bufet. Ca și în Franţa vecină, în Luxemburg poţi mânca la restaurant doar între 12 și 2 și jumătate, la prânz, și după 6 jumătate seara. În restul zilei doar fast-food-urile servesc mâncare.

Un restaurant de încercat este Mousel Cantine, pentru mâncare tradiţională: porţii imense de carne de porc cu fasole sau cartofi. Orașul are însă o mulţime de restaurante cu stele Michelin și bucătării din toate colţurile lumii.

Cafenea? Cafe de la Presse, vizavi de palatul ducal. Se zice că aici se bea cea mai bună ciocolată caldă din lume. Asta până ajungi în Belgia, câţiva kilometri mai încolo.

Zona de distracţie? Cu siguranţă în Grund, partea de jos a orașului. Bar lângă restaurant, lângă bar, lângă restaurant.

O activitate de recomandat? O seară la Filarmonică. Sau o zi la SPA în Mondorf les Bains.

În Luxemburg, consumul de canabis în scopuri medicale va fi legalizat anul acesta și, tot anul acesta, transportul public în comun (autobuze, tramvai, tren) va deveni gratuit.

În Luxemburg, primăverile și toamnele sunt lungi și ploioase. Iarna are trei zile cu zăpadă, cândva în ianuarie, iar trei zile în iulie este caniculă.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii