Adoptarea de către Guvernul Ponta a ordonanței de urgență privind modificarea Legii audiovizualului, așa-numita „ordonanță Voiculescu”, a scos la iveală mai toate frustrările, patimile, ura și violența acumulată în ultimii trei ani de criză economică. Atât așteptau actorii pieței de media, un semn, un pretext, un motiv, ca să lovească pe cine au boală. Și ordonanța guvernului le-a ordonat să iasă la bătaie. Asistăm la o cafteală „care pe care”, se dau pumni și picioare unde se nimerește, cine cade moare, cine rămâne în picioare trăiește. Sunt bani puțini în piață, foarte puțini, pentru bani se duce cafteala, până la sânge, până la moarte, vom trosni și vom trăi!
Membrii CNA se înghiontesc între ei mai rău ca niciodată. Dar ei sunt niște figuranți împinși de partidele politice la vedere, își trag palme, departe de miezul încăierării. Trustul Intact al lui Dan Voiculescu sare la bătaie la oricine deschide gura, simte că e gata să pună stăpânire pe strada asta meschină și săracă (a audiovizualului), nu mai suportă să fie carotat de cabliști, mai ales de RCS&RDS, nu mai vrea să fie numărul doi după Media Pro. E vremea lui Intact, iar patronul Dan Voiculescu se grăbește să-și ceară drepturile pentru serviciile politice pe care le-a prestat pentru USL. La rândul său, colosul RCS&RDS nu pare să aibă picioare de lut (în ciuda pierderilor din bilanțul financiar), a ieșit la atac, lovește cu pumnii și picioarele, își curăță grila de programe cum vrea mușchii lui, puțin îi pasă de CNA.
Până și domesticul Discovery Channel a luat-o rău peste ochi, fiind scos din rețeaua digitală și de cablu al RCS&RDS. Cabliștii nu-și mai taie cablurile între ei, ca în anii ’90, au sărit uniți cu asociația lor de cabliști la jugulara Antenelor, a Guvernului, acum e momentul să-și arate pumnii care pot crăpa orice televiziune.
Agențiile de media, surprinse de ordonanța guvernului, care le taie macaroana veniturilor din rebate-uri, au dat năvală să-și apere banii. Până acum se băteau tot pentru bani, dar între ele, pe tăcute, pe nevăzute, se băteau pe conturi, pe clienți și pe influență. Șpăgile la clienți pentru câștigarea bugetelor au crescut în ultimul an, competiția onestă este făcută praf la câte picioare în gură a încasat. Agențiile au sărit la bătaie cu aroganță, clamează abuzul statului într-o piață liberă (în care ele făceau legile), își apără banii, banii clienților complici la pitch-uri aranjate dinainte. Nici clienții publicitari nu stau cu mâinile în sân. La ei sunt banii, atât cât au mai rămas. Lovesc și ei din toate puterile în prețurile de achiziție a publicității, dau în televiziuni, în site-uri, în presa scrisă care e deja îngropată. Marile ziare sunt înglodate în datorii, nu mai au bani nici de salariile angajaților. Televiziunile au încheiat anul 2011 cu pierderi și este evident că vor acumula pierderi și în acest an. Nu-și mai permit să bată cu pumnul în masă, ca în anii 2000, când clienții se încolonau la masa lor. Dau și ele în clienții care se zgârcesc în publicitate, arta șantajului editorial s-a rafinat.
Cauza acestei încăierări constă în interesele și manevrele clasei politice. Din păcate, politicienii sunt stăpânii audiovizualului și ai pieței de publicitate. Ei dau banii, ei fac regulile, ei își fac pantofii cu munca ziariștilor, ei dictează când începe și când trebuie să înceteze bătaia. Iar „bătăușii” din piața media sunt slugile politicienilor.
Și la toată această încăierare asistă consumatorii. Nedumeriți, manipulați, naivi și fără nicio vină. Acest publicul uitat, neglijat, ignorat, prizonier într-un audiovizual murdar, se resemnează cu ceea ce are: știri și programe de doi bani, filme de duzină la kilogram, servicii mediocre! Publicul să fie mulțumit că nu o ia peste bot! Încăierea continuă.
