Cautare




, Contributor

Specialist în comunicare și marketing. Analizează universul consumatorilor pornind de la insight-uri din studii sociologice, psihologice și antropologice.

Lifestyle |
|

Marea artă de a ști să pleci

Poate de asta ne este atât de ușor să spunem Hello, iar Goodbye e un cuvânt așa de complicat. Complicat de rostit și complicat de asumat și trăit.
Olivia Petre_new febr 2018_tanned

În viaţă sunt multe momente în care trebuie să pleci sau trebuie să inviţi pe cineva să plece. Să pleci dintr-un loc pe care l-ai numit „acasă”, dintr-un birou pe care l-ai numit „la serviciu”, de lângă o persoană pe care ai numit-o „prieten” ori „coleg” sau de lângă un om pe care l-ai numit „iubit”. Cu variaţii de Pisi, Bubu și alte specii exotice din fauna creativă a euforiei romantice (e OK, ni se întâmplă tuturor).

Desprinderea e dificilă pentru că, de fapt, niciodată nu e vorba doar despre un loc sau doar despre un om… Altfel, la cât de multe locuri și oameni sunt, lucrurile ar fi mult mai simple, iar telenovelele ar avea mult mai puţină căutare. Este despre tot ce am trăit în acel loc, despre toate zilele în care ne-am adus în el visurile, problemele și universul nostru.

Este despre fiecare e-mail în care am investit energie și despre fiecare glumă proastă la care am râs cu colegii. Este despre toate împărtășirile de suflet și seminţele de iubire pe care le-am sădit într-un „celălalt”. Pe scurt, este despre a te desprinde de o parte din tine – mai mică sau mai mare, proporţional cu gradul de atașament și investiţiile afective făcute în locul sau relaţia respectivă. Și proporţional, uneori, cu investiţiile financiare implicate (să nu credeţi că despărţirea de o mașină nu poate fi o mică dramă emoţională).

Oricare ar fi scenariul, modul în care o persoană știe să plece dintr-un loc și, mai ales, dintr-o relaţie, spune enorm despre caracterul și maturitatea sa emoţională. Poate chiar mai multe decât comportamentul său de la începutul sau din timpul relaţiei. Cumva, prietenul adevărat la despărţire se cunoaște.

Am avut o perioadă un apartament închiriat, pe rând, unei familii tinere cu copil mic, unui medic rezident care locuia singur și la două prietene cu joburi diferite. Întotdeauna, starea în care lăsau apartamentul la predare mi s-a părut cea mai relevantă oglindă a caracterului lor. Sunt oameni care părăsesc o casă lăsând-o total pustiită – cu lucrurile în dezordine și resturi ascunse prin toate dulapurile, fără niciun respect faţă de acel mic univers care le-a ţinut adăpost și cu nepăsare evidentă faţă de toţi cei care vor veni după ei. Chiriași care pot doar să ia, fără să dea înapoi sau să lase un semn frumos al trecerii lor. Și chiriași care pleacă lăsând în urma lor o casă aerisită și parcă îmbogăţită subtil cu mici ceva-uri din personalitatea lor.

La fel și în relaţii. Sunt oameni care pleacă și oameni care fug. Iar incapacitatea de a-și asuma dorinţa/nevoia de a încheia o relaţie și de a confrunta realitatea unei schimbări de context (sentimental, social sau de orice altă natură) e profund nesănătoasă. Pentru toată lumea și pe termen lung.

Marea artă de a ști să pleci e compusă, cred, atât din CÂND, cât și din CUM. CÂND e întotdeauna subiectiv, însă la CUM chiar putem lucra pentru a-l face, în toate cazurile, cât mai armonios posibil. Măcar atât cât ţine de propriul eu.

Pentru că a închide „sănătos” un cont emoţional necesită mult curaj și multă onestitate. Faţă de sine și faţă de celălalt. Asta pe lângă un munte de înţelepciune. Din acest munte se naște probabil puterea de a conștientiza tot ceea ce a adus în viaţa ta și în tine legătura cu o altă fiinţă, fie și dacă este vorba numai de o lecţie de viaţă (în scenariile cele mai pesimiste). Preţioasă și ea, a ta și ea, semn că ai teme de făcut pe undeva, pe acolo. Până la urmă, fiecare relaţie cu ceilalţi este un exerciţiu de autocunoaștere, nu neapărat cel mai comod.

Nu în ultimul rând, CUM înseamnă a mulţumi pentru tot ce ai primit de la, prin și alături de un om, consacrând un gând bun către viitorul său. Pentru a face asta, ar trebui întâi să schimbăm tendinţa de a considera orice relaţie încheiată „un eșec”, ca și cum am avea drept unic standard relaţiile care durează întreaga viaţă. Actriţa X are la activ două relaţii eșuate… Oare faptul că ele sunt terminate înseamnă implicit că sunt eșuate? Sau poate însemna că au adus lecţii și transformări necesare în călătoria și evoluţia actriţei X? Restul e cancan?

A pleca dintr-un loc sau de lângă un om drag e un proces. Cere timp, consumă orgolii și lasă cearcăne. Dar (ne)întâmplarea face să fie, totodată, unul dintre cele mai importante teste ale înţelepciunii noastre. Just remember: „Quality endings bring fresh beginnings.” Always.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii