Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Magia cuvântului scris

DIDI.jpg
Toate momentele ,,rotunde” ale vieților noastre – aniversări, Revelioane, schimbări de prefix, răscruci în carieră - ne îmboldesc să ne facem câte o listă. Mai lungă ori mai scurtă, mai temperat-timidă ori, dimpotrivă, îndrăzneață până la Cer și-napoi, toți purtăm înăuntrul nostru o înșiruire cu liniuță la capăt de rând a tuturor lucrurilor pe care ni le dorim. Mâzgălite cu un creion imaginar sau, din contră, scrise cu cerneală și lacrimi de sudoare.

Eu una am fost mereu omul listelor scrise de mână, pentru că plăcerea de a tăia câte un scop realizat nu se compară cu absolut nimic în lume. Momentul în care iei un creion neimaginar și crestezi o linie dreaptă prin inima țelului pe care ți l-ai propus cândva cu sufletul plin de speranță îți dă sentimentul extraordinar de a fi reușit să duci un vis de la o notiță timidă pe hârtie la ceva cât se poate de tridimensional și palpabil.

Nu știu cum se face, dar întotdeauna visele pe care le-am scris pe hârtie s-au împlinit. Le-am regăsit după ani și ani, pe caiete începute și neterminate, și m-am minunat de modul în care și-au găsit calea de rezolvare, chiar și când eu aproape că uitasem de soarta lor. Am avut mereu certitudinea că tot ce însemnăm pe hârtie se înscrie ca un tatuaj undeva mult mai profund, într-un strat al conștiinței noastre de unde nu mai pleacă niciodată. Și cel mai bun exemplu în acest sens îl reprezintă dorințele din copilărie.

De curând, am recitit o carte scrisă de un profesor american de la Carnegie Mellon, care – diagnosticat cu cancer în fază terminală – s-a gândit să pună laolaltă o serie de învățături de transmis mai departe copiilor săi, pentru vremea în care nu le va mai fi alături. Intitulată ,,Ultima Lecție”, cartea lui Randy Pausch pornește de la o idee nespus de frumoasă și de simplă: toată cheia fericirii noastre stă în urmărirea constantă a celor mai profunde visuri din copilărie.

,,Ceea ce visează copilul din noi reprezintă cea mai pură și autentică misiune a noastră în această lume” credea Pausch, care a reușit să-și realizeze, până la moartea timpurie, cele mai multe dintre lucrurile pe care le visa: de la vise mici, cum ar fi o colecție de animale de pluș, până la articole pentru World Book Encyclopedia sau un job ca inginer la Disneyland.

Faptul că listele pe care le-am pus până acum pe hârtie s-au împlinit îmi dă curaj să fac altele și altele. Dincolo de magia inevitabilă a cuvântului scris, nu există miracol mai pur și revelație mai frumoasă decât cea din momentul în care realizezi că ai îndeplinit, după un deceniu, două sau după o viață de om, ceea ce visa cândva copilul din tine. Așază-te la masă și amintește-ți de ceea ce îți doreai pe vremea când totul părea să vină cât ai bate din palme. Și… aplaudă din nou.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii