Cautare




, Contributor

Forbes.com

Internet |
|

Maestrul antreprenor

jack_dorsey.jpg
Două dintre cele mai căutate companii înainte de lansarea ofertei publice iniţiale sunt conduse de Jack Dorsey. Rolul său în ambele companii oferă un plan de execuţie pentru startup-urile de pretutindeni.

Afli o mulţime de lucruri stând prin preajma lui Jack Dorsey. În primele 15 minute ale unei vizite la sediul Square din San Francisco, unde este produs dispozitivul care transformă un smartphone într-un aparat pentru carduri de credit sau debit, acoperim modul în care îşi structurează timpul, cum este organizată munca în cadrul companiei, o achiziţie recentă, întâlniri de grup, transparenţă corporatistă şi ce mănâncă la micul dejun, în fiecare zi (două ouă fierte tari cu sos de soia). Ne repezim apoi în cafeneaua companiei, unde insistă să încerc Kombucha, o băutură energizantă din ceai fermentat. Mă îndeamnă să încerc varianta de struguri; sticlele cu sortimentul de cireşe, îmi explică el, tind să explodeze. „Nu-ţi va plăcea la început”, mă avertizează în privinţa băuturii oţetite. (Are dreptate.)

Acum ne continuăm turul celui de-a treilea etaj al istoricei clădiri a „San Francisco Chronicle”. Dorsey se uită peste umărul cuiva care stă într-o zonă deschisă, printre rânduri lungi de birouri, folosind un Mac cu ecran mare, iar apoi se alătură unei discuţii de la o masă înaltă între un grup de artişti grafici şi membrii departamentului de marketing. Există 21 de săli de conferinţe, toate cu pereţi de sticlă, toate denumite după pieţe importante, precum Tahrir (Cairo), St. Peter (Vatican City) şi Old Market (Nottingham, unde se pare că şi-ar fi petrecut timpul faimosul Robin Hood… sau nu). Într-o încăpere întunecată, o mână de tehnicieni lucrează pentru a integra un proiect amplu cu Starbucks, care se va baza, în curând, pe Square pentru procesarea tuturor tranzacţiilor de credit şi debit din cafenelele din SUA.

„Îi încurajăm pe oameni să fie deschişi, întrucât credem în descoperiri întâmplătoare şi în oameni care trec unii pe lângă alţii şi se învaţă lucruri noi reciproc”, spune Dorsey. „Dar, din când în când, trebuie să te concentrezi într-o singură echipă.”

La cei 35 de ani, înţeleptul antreprenor îţi aduce aminte puţin de un alt magician al tehnologiei, cu ale sale învăţături mistice. Dar, spre deosebire de Steve Jobs, Dorsey este mai întâi programator şi abia apoi director, iar ego-ul său pare ţinut sub control. Twitter, serviciul de microblogging pe care l-a cofondat în 2006, a transformat aproximativ 500 de milioane de oameni din întreaga lume în transmiţători de mesaje capabile să pornească revoluţii. Anul acesta, ar trebui să obţină din publicitate o sumă estimată la 290 de milioane de dolari. Iar acceptând plăţi online cu Square, două milioane de afaceri răstoarnă industria serviciilor financiare – compania este pe punctul de a atinge câştiguri de 220 de milioane de dolari.

Ambele companii l-au transformat pe Dorsey în miliardar, el ajungând pentru prima dată pe lista „Forbes 400” cu cei mai bogaţi oameni din America. Pachetul său de 3% din acțiunile Twitter valorează 240 de milioane de dolari. „Forbes” a estimat cele 26,4% din Square la 845 de milioane de dolari.

Înainte de a crea două dintre cele mai tari companii din lume aflate înainte de oferta publică iniţială, Dorsey nu prea a dat semne de o concentrare spectaculoasă. A scris programe software pentru ambulanţe şi maşini de poliţie, a renunţat la facultate (de două ori), s-a apucat de desene botanice, şi-a luat certificat de masor şi, mai târziu, s-a ocupat şi de design vestimentar. Recent, a făcut valuri în legătură cu o posibilă candidatură la primăria New York-ului. Uneori, mama lui îşi pierdea speranţa că acesta se va regăsi.

Dar el ştia mai bine. Abaterile de la calea principală sunt parte din harta drumurilor; discursivitatea sa reprezintă reversul disciplinei intense. Dorsey este un hoinar, atât mental, cât şi fizic, deoarece asta îl ajută să se concentreze. „Cel mai bun timp pentru a gândi este în timp ce mergi.” Tot mergând, a făcut cărare între Square, apartamentul de după colţ, pe care l-a avut înainte, şi birourile Twitter, aflate la câteva blocuri distanţă. Înainte să-şi înceapă ziua, aleargă între 5 şi 8 km.

Managementul prin plimbat încolo şi-ncoace a fost făcut celebru cu 30 de ani în urmă, prin cartea „In Search of Excellence”, care a sărbătorit leadership-ul şi inovaţia unor antreprenori ca Bill Hewlett şi David Packard. Cât despre Dorsey, el susţine că trebuie să fii atent la lucrurile mici, dar fără a pierde din vedere ce este cu adevărat important. El se concentrează nu doar pe idei inovatoare, ci şi pe diferite tipuri de structuri corporatiste care să le cuprindă şi să le dezvolte. Intenţionat sau nu, Dorsey reprezintă o sursă extraordinară de inspiraţie pentru toţi antreprenorii – un model original despre cum să porneşti şi să conduci o companie.

Dorsey a crescut în St. Louis, fiind fiul cel mare al lui Tim şi Marcia, care sunt, în mod evident, admiratorii lui cei mai înfocaţi. Cu câteva săptămâni în urmă, au mers să-şi vadă fiul vorbind la conferinţa Techonomy Detroit. Iar Jack, care este obişnuit să fie în lumina reflectoarelor, mi-a recunoscut, în culise, că avea emoţii. De ce? „Mama şi tata sunt aici.”

Tim, care conduce o companie mică, numită MA Tech Services, care produce spectrometre, a anunţat că este un pasionat de Twitter (@Tim535353). Fraţii mai mici ai lui Jack sunt pe Twitter de asemenea – Daniel (@darkside) şi Andrew (@andrew), care scrie pe pagina sa, cu litere mari, „U AINT COOL TILL U ON TWITTER” („Nu eşti cool până  nu eşti pe Twitter”). Până şi Marcia foloseşte Twitter. Pe pagina sa,  @marciadorsey, stă scris: „Mama lui @jack… Asta înseamnă că sunt bunica lui Twitter?”.

Copil fiind, Dorsey era atras de hărţi şi de oraşele pe care acestea le descriau. În adolescenţă a devenit interesat de serviciile de expediere folosite de taxiuri şi alte sisteme de tranzit. La 16 ani a încercat să-şi pornească propriul serviciu de curierat pe bicicletă, în parte pentru a avea o scuză de a scrie programe, până şi-a dat seama că nu prea exista cerere pentru astfel de mesageri în St. Louis.

Programator autodidact, Dorsey a absolvit, în 1995, Bishop DuBourg High School, iar apoi s-a înscris la Universitatea Missouri-Rolla, unde nu a stat prea mult. Fascinat în continuare de sisteme, Dorsey a descoperit o defecţiune de securitate la un website operat de o companie newyorkeză numită Dispatch Management Services, condusă de Greg Kidd. Dorsey a găsit adresa de e-mail a acestuia în sistemul informatic al companiei şi i-a trimis un mesaj, alertându-l în privinţa defecţiunii. Kidd i-a oferit imediat un job, iar Dorsey a părăsit Missouri pentru „the Big Apple” (New York).

Ajuns în oraş, Dorsey s-a înscris la Universitatea New York. Deşi acum este foarte îngrijit şi îmbrăcat adesea în costume Prada, în acele zile Dorsey purta cercel în nas, avea dreadlocks şi îşi petrecea timpul liber în East Village, ascultând formaţii punk, precum Racid. Ulterior, Kidd şi Dorsey au pus bazele unei companii numite DNet, care oferea livrarea în aceeaşi zi pentru cumpărături online. Ideea era bună, dar cu un deceniu prea devreme: Amazon face acelaşi lucru, iar Wal-Mart încearcă asta acum. […]

După eşecul DNet, Jack s-a întors acasă, în St. Louis şi, abia după alte câteva încercări, a ajuns să pună bazele unei companii separate. Şi nu orice companie. Twitter i-a permis lui Dorsey să urmeze crearea unei firme într-un mod inovator, concentrându-se pe o idee, nu pe o entitate de business – o abordare pe care o va relua şi pentru lansarea Square. „Ştiam că va fi un concept important, esenţa unei tehnologii pe care o foloseam în alte moduri”, spune el. „Iar, apoi, compania s-a coagulat oarecum în jurul acestei idei.”

La început, spune el, nu s-a gândit la Twitter ca la o companie, ci aceasta s-a solidificat în timp. „Cel mai eficient mod de a răspândi o idee în zilele noastre e printr-o structură corporatistă. Cu 200 de ani în urmă era diferit, probabil, iar peste 100 de ani de acum va fi ceva complet diferit”, adaugă el. „Dar toate acestea se construiesc în jurul unei idei.”

Până acum, Twitter a adus peste 1,1 miliarde de dolari în bani din plasamente de tip venture capital, conform CrunchBase, de la fonduri precum Kleiner Perkins, DST Global, Union Square Ventures, Benchmark Capital şi altele.

În 2008, Dorsey a fost forţat să renunţe la postul de CEO al Twitter, rămânând cu jobul de director, dar îndepărtându-se de managementul zilnic. Dar în loc să ia o pauză şi să fie bucuros să ajute la îndrumarea Twitter, el a riscat din nou. Dorsey a lansat Square din garsoniera sa cu vedere la clădirea vechiului U.S. Mint din San Francisco, împreună cu Jim McKelvey, care îl angajase ca programator-intern pe timpul verii, când avea 15 ani. Ideea unei noi companii a pornit de la o problemă practică. McKelvey crease un robinet de 2.500 de dolari, dar nu reuşise să-l vândă deoarece nu putea procesa carduri de credit.

Lui Twitter i se recunoaşte meritul de a fi ajutat la răsturnarea dictatorilor din Ţările Arabe. Planul Square este de a zgudui sistemul de plăţi în valoare de multe trilioane de dolari. Numit iniţial Squirrel, Square şi-a propus să facă lucrurile mai uşoare pentru ca micii vânzători să poată accepta plata cu cardul, cu un periferic de smartphone care să poate citi cardurile respective, contra unei taxe de 2,75% din tranzacţie. (Square dă mai departe, către companiile de carduri de credit, majoritatea sumelor obţinute astfel.) Mai nou, Square a început să le ofere comercianţilor opţiunea de a plăti 275 de dolari pe lună pentru tranzacţii nelimitate de până la 250.000 de dolari pe an.

Dorsey „s-a orientat cum pot fi banii mult mai funcţionali”, spune Vinod Khosla, investitor de tip venture capital, care a investit în Square în urmă cu câţiva ani. „Aceasta e o întrebare diferită faţă de cea pusă de PayPal. E o întrebare fundamentală: Ce poţi face pentru banii utilizatorilor?”

Square nu se ocupă numai de tranzacţii. Dorsey vrea să-i ajute pe retaileri să-şi conducă afacerile mai eficient, oferindu-le informaţii mai bune şi apropiindu-se de clienţii lor. Un serviciu numit Square Register transformă un dispozitiv mobil sau o tabletă într-un sistem de punct de vânzare, oferind managementul stocurilor, urmărirea comenzilor şi altele asemenea. Următoarea inovaţie, Square Wallet, îţi permite să cumperi lucruri fără să fie nevoie să foloseşti cardul propriu-zis. Ba chiar, la unele magazine poţi plăti „hands free” (ca în cazul Starbucks, care este investitor şi partener). Square Wallet le permite retailerilor şi să construiască programe de răsplată pentru clienţi.

E o piaţă potenţială imensă, cu o competiţie strânsă, care include PayPal, companiile de carduri de credit şi chiar Apple. Şi este o mare provocare antreprenorială pentru Dorsey, care încă are responsabilităţi la Twitter. Spre a-şi împlini visurile pentru compania sa, Dorsey a dezvoltat la Square un organism corporatist neobişnuit, precum şi o abordare extrem de structurată de management al timpului. Iată care e programul său:

 Lunea este pentru rezolvarea problemelor legate de management;

 Marţea se concentrează pe tehnologia produsului şi design;

 Miercurea se ocupă de marketing şi comunicare;

 Joia se întâlneşte cu parteneri externi şi dezvoltatori;

 Vinerea este dedicată „companiei şi culturii”, dar şi procesului de recrutare;

 Sâmbăta e ziua sa liberă şi îi place mult să facă excursii;

 Duminica se gândeşte la strategii şi se ocupă de interviurile de angajare.

Un timp, Dorsey s-a ţinut de acest program în fiecare săptămână, şi la Twitter, şi la Square. În ultima vreme, a mers la Twitter o dată la două zile, în principal pentru a discuta despre strategie. Cum permite o astfel de disciplină militaristă să existe spontaneitate şi descoperire? „Mare parte din muncă o fac la câte un birou, unde poate veni oricine la mine”, spune Dorsey. „Şi sunt la curent cu toate aceste conversaţii din companie. Îmi petrec 90% din timp cu oameni care nu-mi dau raportul, ceea ce lasă loc pentru descoperiri întâmplătoare, dat fiind că mă plimb tot timpul prin birou. Nu trebuie să programezi astfel de descoperiri. Ele se întâmplă pur şi simplu.”

Modelul lui Dorsey pentru compania sa este cel al unei redacţii de ştiri. Cândva a lucrat la ziarul liceului. Astăzi se vede drept „redactorul-şef” al Square, fiind într-un continuu schimb de idei cu echipa sa. „Îmi place foarte mult acest model, atât la Twitter, cât şi la Square, deoarece le permite oamenilor care deţin cea mai mare cantitate de informaţie din companie să creeze ceva”, spune el. „Dar le permite, de asemenea, liderilor din companie să recunoască tendinţe şi intersectări, şi să [atribuie] echipe pentru acestea.” Angajaţii – spune Dorsey – „pot schimba, în mod spectaculos, cursul companiei, prezentând o idee bună”.

Cheia succesului acestei organizaţii o reprezintă transparenţa şi încrederea. Dorsey insistă ca toţi cei care lucrează pentru el să cunoască ce face compania şi de ce. Astfel că a stabilit o regulă surprinzătoare la Square: la fiecare întâlnire în care sunt mai mult de doi oameni, cineva trebuie să ia notiţe, pe care să le trimită apoi întregului staff. Nu contează despre ce e vorba la întâlnire: reparaţii în sistem, noi parteneriate, contracte în aşteptare sau o nouă lansare. Toată lumea află despre ele. Dorsey spune că primeşte între 30 şi 40 de notiţe în fiecare zi. Le filtrează în inbox-ul său şi le citeşte pe iPhone, când ajunge, seara, acasă.

Încă şi mai incredibil este că, deşi există această cantitate mare de informaţie care circulă între cei peste 400 de oameni de la Square, nici măcar una nu a ajuns pe internet. La începutul anului, când Howard Schultz, CEO-ul Starbucks, l-a abordat pe Dorsey în legătură cu folosirea Square pentru procesarea tuturor tranzacţiilor de credit şi debit din cele 7.000 de cafenele, el a anunţat discuţiile iniţiale într-o întâlnire care a avut loc câteva ore mai târziu. Nimeni nu a scris pe Twitter despre asta. „Încă din prima zi a companiei, am avut zero scurgeri de informaţii, zero”, punctează Dorsey, ciocănind de două ori în masă.

Se gândeşte Dorsey dincolo de Twitter şi Square? „Cred în puterea lui trei, aşa că, la nivel conceptual, mi-ar plăcea mult o a treia companie”, meditează el. Dar ce fel de companie? Ei bine, şi-a exprimat un interes de durată în educaţie şi asigurări medicale. Sau altceva, poate. „Nu cred că a existat o transformare importantă a formei noastre de guvernământ sau a felului în care ne gândim la conducerea guvernelor”, spune el. „Mi-ar plăcea ca tehnologia să ajute în acest sens.”

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii