Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Gastronomie |
|

MÀ Bistro

Îmi place frumosul. Cu tot ce înseamnă el aplicat în agitația Bucureștiului: lucruri frumoase, parcuri generoase, locuri unde-ți găsești liniștea. Unul dintre locurile care mă face să repet experiența sâmbetelor cu mâncare bună, lumină perfectă și jazz este cel mai nou experiment pe care Medine Pop și Alex Grecea l-au creat acum șase luni: probabil cel mai mic bistro din Capitală, cu 20 de locuri, o bucătărie mică și o atmosferă de visat.
mabistro - zona mese (1)

Când, cum și de ce? Motivația aceea care nu v-a lăsat loc de „nu“? Ce v-a inspirat și ce v-a ambiționat? Care au fost frumusețile și greutățile?

S-a întâmplat vara, spontan, pe nepusă masă – ca să rămânem în registru, firesc și nefiresc în același timp. Ne bântuia de ceva timp ideea unui loc al nostru. Lucram nomad, schimbând locurile sau făcând fixații, departe de un birou convențional, în tot procesul ăsta și observând, asimilând, analizând. Nu atât ceea ce găseam, cât ceea ce nu găseam pentru noi înșine.

În fine, nu despre locuri de scos laptopul pe masă vorbim, MÀ fiind de-a dreptul opusul. Dar acesta a fost contextul în care, atunci când am găsit acest loc, fără a avea prea mult timp la dispoziție de cugetat, ne-am asumat această provocare. Nu a fost nicio ambiție, a fost, pur și simplu, o alegere.

Pentru realizarea locului am lucrat cu arhitectul Laura Paraschiv și nu știu dacă ar fi fost altcineva care ar fi putut înțelege, simți și rezona la fel de bine cu viziunea noastră. Am căutat inspirație în universul nostru intim, în lucrurile care ne plac, muzicile pe care le ascultăm, stările pe care le trăim. E un loc la fel ca noi, mic, dar cuprinzător, cu multe uși ascunse care ascund lumi sau… toalete! (clienții știu despre ce vorbesc)

Ce detalii fac parte din poveste?

Locul este la doi pași de casa noastră, e locul din cartier, de aici și ideea de #neighbourhoodbistro. Se află ușă lângă ușă cu coffee shopul lui Ionuț, unde ne bem cafeaua dimineața și noi, și vecinii noștri, vizavi de gelateria de unde vara mâncăm înghețată, după colț de brutăria de unde luăm pâine și foitaje franțuzești.

Am pus toate aceste obiceiuri în bistro, deci el nu este făcut doar după „chipul“ nostru, ci și după tabieturile și ritmul nostru de viață.

Astfel, cafeaua vine la bistro de la vecinii de lângă, pâinea o cumpărăm și pentru casă, și pentru MÀ de la aceeași brutărie, la wine shopurile care abundă pe străduțele lăturalnice testăm și descoperim licori vinoase care pot ajunge și în meniul nostru și tot așa… Dacă ar fi fost și Piața Floreasca o micro-Matache, nu mai aveam ce să cerem de la abundența cartierului.

Fiecare detaliu, colț, element reprezintă o bucată fără de care nimic nu ar fi fost la fel. De la pereții în care am dat fiecare, pe rând, cu ciocanul, într-un exercițiu emoțional eliberator, până la lemnul meselor și al barului, care provine de la ușile unor vechi dulapuri, continuând cu scaunele, inclusiv cele de bar, găsite prin târguri de vechituri și recondiționate, sau cu vesela antique, care cuprinde piese de colecție Rosenthal sau Villeroy & Boch.

Cei mai mulți dintre cei care ne vizitează ne întreabă de lămpi, un element cu adevărat definitoriu. Obiectele de iluminat sunt custom-made, concepute tot de Laura, ca și mobilierul, de altfel, abajururile de sticlă provenind de la lustre sau aplice vechi. Totul are o nostalgie recontextualizată și adusă în prezent. Bucătăria din inox, de dimensiunea unei debarale, a fost gândită și proiectată în normele prezentului, contrastul fiind unul salutar.

Așadar, vintage vs modern. De unde ați cules minunata colecție de tacâmuri, farfurii și pahare pe care o folosiți?

Micile obiecte au constituit rațiunea căutării finale. Ultima bucățică, cea mai savuroasă. Eu, personal, sunt o căutătoare, de aceea am avut și sursele, și contactele călătorind din talciocuri în depozitele de acasă ale unor negustori cu tradiție în București. E un proces continuu. Porțelanurile într-un bistro se mai și sparg. Te doare inima, pentru că nu sunt înlocuibile, dar este o dinamică în asta care îți satisface nevoia de a scormoni la nesfârșit.

Care este ideea din spatele meniului dinamic, cu poftă de schimbare o dată pe lună?

Eu cred în schimbare și am nevoie de schimbare ca să mă pot mișca, să nu mă anchilozez. În același spirit, am gândit bucătăria ca fiind un „playground“, fără a îngrădi, fără a impune, asumându-ne o filosofie a meniului care nu se bazează neapărat pe niște principii comerciale. Dând această dinamică meniului, păstrăm spiritul creativ și pofta de a găti în mișcare.

Am gândit un meniu mic, structurat pe mic dejun și prânz-cină. Asta înseamnă că nu doar bucătarii au nevoie de această dinamică, ci și „uaspeții“ noștri, cum am ajuns să le spunem și chiar ne amuzăm intern în baza acestui termen. Nu avem ambiții de sezonalitate sau regionalitate, lucrurile se aliniază natural, neforțat.

E un instinct firesc să gătești o ciorbă de cartofi cu costiță, iarna. Și chiar dacă loboda se cumpără de la piață și a fost ruptă din soluri românești, nu întoarcem spatele unor alge nori venite din Japonia, care îmbracă, într-o lună sau săptămână, un sushi fin sau o poftă. Totul se rezumă la ingrediente de foarte bună calitate, la tehnici de gătire corecte, la mâncare bună, simplă și totuși complexă, care are gust, structură, care cere vin, tihnă și dispoziție.

De fiecare dată când am ajuns la voi, am iubit câte un alt fel de mâncare, dar papanașul rămâne în top. Care sunt cele mai iubite dish-uri?

S-au evidențiat în timp câteva „vedete“ ale bistroului, pe care le-am și păstrat sub titlul de „MÀ Classics“ – superbul papanaș cu abundență de smântână și dulceață, sandviciul cu confit de rață și focaccia făcută în casă, salata cu caracatiță trasă la tigaie și chorizo sau pastele carbonara, despre care niște gurmanzi cu renume au afirmat că ar fi cele mai bune.

Pare o joacă frumoasă, însă ce înseamnă MÀ Bistro, tradus în ore de muncă? Cum arată o zi din viața lui Medine și a lui Alex? Ce vă place să savurați la voi în sufragerie?

Pare o joacă frumoasă, dar „cârciumarii“ știu că nu e o joacă, pentru că, deși frumoasă, este o muncă grea, oricât de mic ar fi locul. Momentan, MÀ este legat de noi și noi suntem legați de MÀ. Toată „nomaderia“ noastră din trecut, libertatea de mișcare dintr-o zi de lucru, s-a transformat într-o rutină aparent statică. Este perioada în care trebuie să fim acolo, să observăm ca să putem înțelege. Dar asta face parte din asumarea alegerii.

Am spus „aparent statică“ pentru că, în fapt, este o călătorie perpetuă. Alex își începe ziua acolo înainte de ora deschiderii, cu espressoul dublu extras corect de Ionuț sau „discipolii“ lui de la Two Minutes, coffee shopul despre care am pomenit mai sus. Nu am prins nicio primăvară aici, dar cred că va fi teribil de plăcut, cu atât mai mult cu cât această mică stradă, cu mici businessuri și oameni mari, este într-o continuă înflorire. Constantin Aricescu este, cel puțin în zilele cu soare, un microunivers în sine.

Care e cel mai frumos compliment primit în sau pentru MÀ Bistro?

MÀ primește nu doar complimente, ci și cadouri. De la farfurii pictate de cel care ni le-a dăruit la lumânări parfumate aduse din călătorii, reviste cumpărate din aeroporturi, flori sau mărțișoare. Am păstrat mesajele lăsate de oamenii care ne-au trecut pragul pe hârtii, lângă nota de plată. Conspectez câteva: „E un loc pe care l-aș putea numi acasă“. „În această seară am intrat la voi și în sufletul meu s-a instalat o lumină jucăușă și plec cu un zâmbet larg și învăluită de căldură și poezie. Mulțumesc.“ Și, din nou, „La voi e ca acasă“. Până la urmă, nu așa am vrut să fie?

CITEȘTE ȘI Io amo Firenze

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii