Oricum i-am numi, copiii cu inteligență superioară sunt o categorie specială din ce în ce mai numeroasă. În România, 1 din 4 copii are IQ peste 130 și 1 din 10 are o inteligență de geniu. Sunt însă studii care arată că, nestimulată corespunzător, această sclipire se pierde. „În România, numărul copiilor cu inteligență peste medie a crescut foarte mult în ultima perioadă. Evaluăm copii din toată țara și astfel am aflat că, nativ, inteligența a crescut odată cu generațiile noi de copii. Doar că, din păcate, numai 2% dintre ei își păstrează și își valorifică acest potențial. Din cauza nestimulării corespunzătoare și a educației nespecifice, capacitatea lor uluitoare scade“, explică psiholog Andreea Simona Olteanu, doctor în psihologia dezvoltării copilului, care îi descoperă pe cei cu potențial înalt și lucrează cu ei, răspunzând totodată pe înțelesul părinților la întrebările despre inteligența copiilor noștri.
Cum ne dăm seama dacă un copil este supradotat? „Noi, psihologii, putem să îi recunoaștem la prima vedere, prin relaționare directă, după privirea lor profundă. Prima impresie ne este confirmată ulterior de rezultatele reieșite din aplicarea testelor specifice. Și pentru părinți semnele pot fi destul de clare însă, de cele mai multe ori, sunt confundate și etichetate greșit. Copiii supradotați sunt, în primul rând, precoce. Încep să vorbească mult mai devreme și pun foarte multe întrebări; învaţă rapid și pot să-şi concentreze atenţia un timp îndelungat, în special pe domeniul lor de interes; le place compania adulților și oferă răspunsuri neobişnuite şi neaşteptate la orice întrebare, datorită capacității lor de a face foarte rapid conexiuni. Au tendinţa de a contesta autoritatea și nu tolerează nedreptatea“, explică psihologul Andreea Olteanu.
Paradoxal, sunt copii care nu au încredere în sine.
Fiind foarte atenți și buni observatori, mai întâi cercetează și apoi se implică. Nu le face plăcere să se joace repetitiv sau plictisitor. Caută relații cu copii cu un nivel intelectual asemănător, cu copii mai mari sau cu adulți, care să îi stimuleze.
Pe plan emoțional, supradotarea se manifestă printr-o sensibilitate crescută – la trăirile semenilor lor, ale animalelor și plantelor, ale întregii planete. Agresivitatea îi inhibă și îi face să se retragă. „Stilul parental trebuie să fie adaptat fiecărui copil în parte“, explică specialistul. ”De aceea, este bine ca părinții să cunoască nivelul de inteligență a copiilor, pentru a-și adapta și îmbunătăți relaționarea cu ei. Pentru că într-un fel reacționează și se comportă copiii care au un IQ între 105 și 120 și în alt fel cei din categoria 130-140, care sunt cei mai sensibili. Cei cu un IQ de peste 145 au valori foarte înalte și resurse interioare deosebit de puternice, astfel încât o parte dintre ei se adaptează foarte bine; din nefericire, există și copiii supradotați care se pierd dacă au parte de un mediu educațional sau familial necorespunzător; ei pot deveni chiar antisociali dacă înâlnesc nedreptate sau agresivitate. Fiecare stadiu de inteligență are caracteristici și nevoi specifice, de aceea sunt atât de importante evaluările pe care le fac psihologii, în urma cărora este relevat potențialul nativ al copiilor și direcțiile lor de dezvoltare“.
Sunt teste care măsoară capacitatea de învățare
Ar fi indicat ca fiecare copil, la final de grădiniță, să fie evaluat pentru a determina care este stilul lui de învățare predominant – vizual sau auditiv , cum sunt dezvoltate emisferele cerebrale – care este emisfera predominantă – și de ce tip de exerciții mentale mai are nevoie. „Există teste de inteligență nonverbală pe care le putem folosi începând cu vârsta de 3 ani și teste care măsoară inteligența globală a copiilor de peste 6 ani, evaluând mai multe zone – inteligența verbală, raționamentul perceptiv, memoria de lucru și viteza de procesare a informației. Astfel, avem mai multe instrumente care ne ajută să facem un plan corect de intervenție și stimulare pentru fiecare subiect în parte. Aceste teste îi ajută pe specialiști și pe părinți să-i îndrume pe copii pentru a dobândi o dezvoltare cognitivă potrivită“, spune Andreea Olteanu.
Copiii supradotați pot performa în toate domeniile – sport, artă, știință de avangardă sau comunicare. „Important este ca noi să îi susținem atât pe direcția lor specifică de dezvoltare, cât și pentru a le dezvolta creativitatea. Copiii au nevoie de stimulare specifică, dar și de un mediu conținător și de o relație autentică, empatică, pozitivă și de atenție multă în prima copilărie. Dacă nu le oferim un mediu pozitiv și stimulare corespunzatoare, ei se închid în sine. Sunt copii care au trăiri emoționale foarte puternice și pot ajunge la tulburări psihosomatice dacă nu sunt susținuți“.
Educarea copiilor cu potențial înalt poate fi mare consumatoare de energie și de resurse.
Numărul foarte mare de conexiuni neuronale din creier determină în cazul lor o viteză mai mare de procesare a informației, dar și o sensibilitate sporită la foarte multe aspecte din mediul extern. Emoțiile pe care le trăiesc sunt atât de puternice, încât îi pot copleși și le pot genera o stare de anxietate constantă.
„Un copil inteligent nu are neapărat și o performanță școlară deosebită. Un copil cu un IQ înalt poate fi găsit și printre ultimii copii din clasă. Pentru că el are nevoie de o curriculă specială, adaptată nivelului și vitezei sale de achiziție a cunoștințelor. Supradotarea este intersecția dintre potențialul nativ, motivația intrinsecă a copilului (motorul care îl propulsează în atingerea obiectivelor) și creativitate (generată de relațiile cu copiii care au aceleași abilități). Doar când cei trei factori coexistă, atunci putem vorbi despre supradotarea care conduce spre performanță“.
