Cautare




, Contributor

Modă |
|

Lecția sartorială din Kaunas

Lituanianul Andrius Sergejenko spune că englezii rămân neîntrecuți în arta croitoriei. Nici italienii, nici alții nu se pot lăuda cu tradiția, de fapt, cu întreaga cultură pe care englezii au creat-o în jurul etichetei masculine.
Kristi Andress12453

Așa că, după ce a învățat tot ce putea în atelierele de croitorie din Kaunas, orașul său natal, Andrius a plecat la Londra ca să lucreze cu maeștrii. Când s-a întors în Kaunas, showroomul noului său atelier a devenit unul dintre locurile cele mai frecventate de tinerii pasionați de eleganță. Povestea și sfaturile lituanianului m-au făcut să simt că o renaștere a bunului-gust este tot mai necesară și la noi. Să începem prin a ne-o dori.

Trebuie să fiu sincer și să-ți mărturisesc faptul că știu foarte puține despre moda și tradiția sartorială din Lituania.

Să ne întoarcem în timp la acea perioadă în care eleganța masculină și tradiția sartorială se aflau în punctul lor de glorie în Lituania. Mă refer la anii interbelici, când tradiția evreiască în materie de croitorie era la apogeu, iar bărbații erau cu adevărat bine îmbrăcați. Costumele șic pe stil clasic englezesc, haina neagră din stofă de lână (atunci când era rece) și pălăria constituiau elementele obligatorii ale ținutei. Cei mai mulți dintre bărbați își făceau costumele la croitor și alegeau maximumul din ce-și puteau permite. Vestimentația de seară însemna neapărat frac sau tuxedo negru, cămașa albă, vestă și papion. Pe timpul Uniunii Sovietice, nu era tocmai un lux să mergi la croitor pentru a-ți face ceva pe comandă, era chiar necesar, de vreme ce hainele din străinătate deveniseră foarte scumpe, asta atunci când se găseau. Odată cu independența noastră, din 1991, domeniul croitoriei a intrat în criză; oamenii alergau după brandurile internaționale și hainele de designer.

A existat în familia ta o tradiție în acest domeniu?

Maestrul, omul care m-a inspirat, a fost tatăl meu, Viktor Sergejenko, al cărui nume este legat de meșteșugul croitoriei din Kaunas (cel de-al doilea oraș ca mărime din Lituania – n.a.). El a lucrat la fabrica Ramune din 1978 până în 1991, realizând articole clasice de îmbrăcăminte pentru bărbați – costume și jachete. După aceea, și-a început propria afacere, mică de vreme ce cererea de articole făcute pe comandă era redusă. Dar el m-a susținut să urmez aceeași cale, iar azi sunt foarte recunoscător că s-a întâmplat așa, de vreme ce mi-a deschis lumea eleganței sartoriale.

Știu că ți-ai desăvârșit tehnica în Marea Britanie, mai precis pe prestigioasa Savile Row.

După ce mi-am făcut ucenicia cu tata și am învățat tot ce am putut învăța de la el, vrând să continui să-mi îmbunătățesc abilitățile, tânjind, practic, după o mai bună cunoaștere a domeniului și după perfecționarea tehnicii în coaserea manuală, am lucrat cu croitorul Vincentas Zelionka, în 2007, care realiza costume pentru cei mai înalți oficiali lituanieni, pentru businessmeni, sportivi și președinți. Era ultimul dintre croitorii lituanieni care puteau realiza un costum de mână. Dar și el mi-a spus, la un moment dat, că niciunul dintre costumele pe care le făceam noi în Lituania nu se putea compara cu cele realizate în Anglia sau în Italia atunci când venea vorba despre volumul de muncă manuală depusă. Din acel moment, scopul meu a fost să ajung la Londra, pe Savile Row. Mi-am spus că voi face asta indiferent de sacrificii. Academia Savile Row, fondată de profesorul Andrew Ramroop, cel mai mare susținător al tradițiilor croitoriei manuale, se află în inima Londrei; era locul perfect pentru mine. Așa că, din 2009 până în 2010, am urmat cursurile de acolo și am ajuns la cel de-al treilea nivel în acest domeniu – cel mai înalt după cum confirmă certificatul aferent. Academia Savile Row este foarte strictă în privința croitoriei pe comandă. E locul unde se află croitorii cei mai buni, de cea mai înaltă clasă. În 2011, am devenit profesor la Academia Savile Row. După câțiva ani de profesorat, am decis să-mi dezvolt propria afacere în domeniu, din dorința de a conserva acest tip de măiestrie. Bunurile realizate manual sunt și vor rămâne mereu la mare căutare pretutindeni în lume. E luxul acela cu o aromă cu totul specială.

Care sunt cele mai importante lucruri pe care le-ai învățat de la croitorii și de la clientela engleză?

Cel mai valoros lucru pe care l-am învățat este că manierele fac întotdeauna cea mai bună impresie. Când vine vorba despre britanici, mai ales despre generațiile mai vechi, politețea este un lucru înnăscut. Se adaugă respectul pentru diferențele culturale, mai ales în Londra, un adevărat creuzet al diverselor influențe și credințe. Interacțiunea cu croitorii de acolo și cunoașterea experienței lor sunt adevărate comori pentru mine.

De ce ai ales, până la urmă, școala britanică și nu pe cea italiană de croitorie?

Probabil din cauza poveștilor despre Savile Row peste care am dat când studiam engleza. Se vorbea despre programările la croitor – și totul suna cumva misterios, iar eu voiam să trag un pic cu ochiul în spatele cortinei. În al doilea rând, eu cel mai mult iubesc umerii bine conturați – tiparul acesta face minuni în cazul sacourilor. Îmi plac sacourile cu o construcție nici prea moale, nici prea rigidă, cumva între stilul italian și cel englezesc. Ce știu sigur este că nu sunt adeptul „perfecțiunii imperfecte”, cum își numesc italienii stilul de croitorie. Probabil că lucrul cel mai frumos la tehnica de croitorie britanică este adaptabilitatea, faptul că oferă vestimentație stilată, de business, cu linii clare care le urmează pe cele ale corpului.

Cât de pretențioși sunt clienții lituanieni în comparație cu britanicii?

Văd că lituanienii s-au schimbat semnificativ, mai ales în ultimii 10 ani. Conaționalii mei au călătorit tot mai mult prin lumea largă și au experimentat tot felul de lucruri, așa că gustul și stilul lor vestimentar s-a schimbat în bine. Azi nu pot spune că e o mare diferență între ei și britanici. Lituanienilor le place stilul smart cu o tușă șic. Când e vorba despre stofe cu modele și culori mai puternice, ei experimentează mai puțin, sunt destul de conservatori. Probabil că diferența cea mai mare între lituanieni și britanici este că cei din urmă au mai multe costume în dulap și le poartă mai des; e un lucru care ține de cultura lor.

Hai să vorbim puțin despre stofele pe care le folosești. Care sunt mărcile tale preferate?

Nu aș vorbi despre mărci preferate, fie că este vorba despre cele englezești, franțuzești sau italiene. Dar am un material cu care ador să lucrez, e vorba despre Escorial. Este o lână rară și luxoasă, dată de o rasă de oi mici, rasă ce provine din turmele regale El Escorial. Oile astea mai sunt crescute azi doar în Australia și Noua Zeelandă. Stofa Escorial furnizează confort și înaltă performanță articolelor pentru care este utilizată. Fibra e asemănătoare unui arc; după ce este întinsă în timpul procesului de producție, ea își revine la forma spiralată. Această caracteristică face ca articolele să fie foarte ușoare și rezistente.

Toată lumea știe că un costum făcut pe comandă sau prin serviciul made-to-measure este un semn al eleganței. Aș vrea să insiști un pic și asupra importanței de a face și cămăși pe comandă.

Complimentul perfect al unui costum pe comandă este cămașa realizată la fel, după măsurători, așa încât să se așeze cum trebuie pe umeri, iar la gât să aibă deschiderea potrivită. Avantajul stilistic este că poți să alegi dintr-o gamă amplă de gulere, manșete și tipuri de material. Cămășile pe comandă sunt unice, fiind realizate special pentru corpul tău.

Cine sunt cei care îți calcă cel mai des pragul atelierului: gentlemenii  de succes de peste 40 de ani sau tinerii?

Nu, nu domnii de peste 40 de ani (râde). Tinerii sunt cei care alimentează interesul pentru croitorie azi, ei compun majoritatea bărbaților care vor să se evidențieze cu ajutorul unui sacou într-un stil unic sau al unor pantaloni croiți special pentru ei, în stilul dorit, cu culoarea aleasă. Îmi place mult că tânăra generație are curajul de a se exprima original, fără a imita, chiar și atunci când vine vorba despre ținute care combină o haină de 3.000 de lire, un hanorac de 30 de lire, jeanși și o pereche de pantofi fără șiret marca Gucci. Încă un lucru: pentru a-ți face articole vestimentare la croitor, nu e neapărat nevoie să fii un om de succes. Ai la dispoziție serviciile de tip made-to-measure, care îți oferă șansa de a-ți face propriile piese pe mărime, la un preț rezonabil.

Cum îți place ție să te îmbraci?

Eu sunt adeptul zicalei „Less is more”; adaug însă un pic de culoare, pentru ca lucrurile să nu devină plictisitoare. De-a lungul vremii, stilul meu a devenit din ce în ce mai rafinat. Acum mă încântă stofele, textura lor. Obișnuiesc să experimentez purtând diferite tipuri de îmbrăcăminte pentru a vedea dacă mi se potrivesc. Cred că experimentarea este un element-cheie în conturarea propriului stil; căutarea acestuia nu se termină niciodată.

Care sunt accesoriile tale preferate?

Nu am prea multe accesorii favorite. În principiu, port un ceas, care trebuie să fie mecanic (așa cum sacoul trebuie să fie cu căptușeală cusută, nu lipită). Nu prea port cravate, totuși cele din lână se află printre accesoriile care îmi plac. Am mereu o batistă albă la costum. Când ies în oraș, nu-mi place să-mi iau portofelul, așa că un clips pentru bancnote se dovedește întotdeauna foarte util. Însă accesoriul care nu trebuie niciodată uitat este zâmbetul.

Care este pentru tine perioada de referință pentru ideea de eleganță masculină?

Anii ’50, perioada în care frumusețea sartorială a avut cea mai bună expresie. Pentru mine, eleganța merge mână în mână cu simplitatea, nimic nu trebuie să pară complicat, ci pur, simplu. Îmi place ce spunea Hardy Amies: „Bărbatul trebuie să pară că și-a ales hainele cu atenție și că s-a îmbrăcat grijuliu, după care a uitat complet de chestiile astea”. Trebuie să fii degajat.

Care este partea cea mai frumoasă din cariera unui maestru croitor?

Faptul că facem ceva care să dureze, aș zice; asta mă entuziasmează. La fel, faptul că-l ajutăm pe fiecare client să-și exprime personalitatea, că urmăm ce ne cere el, adaptăm, creăm ceva care să-i aparțină. Oferim valoare croind haine de care și noi, și el suntem mândri. Și îmi place faptul că fac parte din tendința slow a eleganței, de vreme ce ideea de fast fashion e o tâmpenie!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii