Pentru mulți dintre olandezi, o zi obișnuită la birou se traduce prin „o zi obișnuită la biroul de acasă.” Mii de angajați beneficiază de foarte flexibila cultură a muncii din Țara Lalelelor. 14 % din forța de muncă a țării lucrează de la domiciliu, spre deosebire de 4,7% în Marea Britanie și 3,6% în SUA. Practic, Olanda se află în fruntea plutonului de țări care conduce tranziția către biroul de acasă, cu Finlanda în poziția secundă.
De la debutul pandemiei, numeroase firme din lumea întreagă au constatat că mutarea biroului de la sediul companiei la domiciliul angajatului presupune o tranziție deloc ușoară. Organizarea biroului de acasă cu echipamentele necesare, apoi reconfigurarea culturii interne a companiei pentru a-i ține pe angajați conectați au fost adevărate provocări pentru unele afaceri.
În Olanda, forța de muncă de acasă era deja o… forță considerabilă încă înainte de debutul pandemiei, iar ajustările pe care au trebuit să le facă firmele în materie de logistică sau politică de personal au fost, în cele mai multe cazuri, minore. Un număr mare de angajatori olandezi ofereau opțiunea unui program flexibil, anumite companii punând chiar la dispoziția personalului un buget pentru amenajarea acasă a unui loc de muncă confortabil și productiv.
Un alt avantaj este faptul că 98% dintre gospodăriile olandeze au acces la internet de mare viteză, la care se adaugă faptul că Olanda posedă un mix ideal de tehnologie și cultură organizațională pentru ca munca la domiciliu să fie eficientă. Relația dintre angajatori și angajați are la bază dedicarea și încrederea: angajații sunt dornici să se achite cât mai bine de sarcinile lor, iar angajatorii au încredere în ei; în cele mai multe dintre cazuri, evaluarea oamenilor se face după valoarea pe care o livrează, nu în funcție de numărul de ore petrecut la birou.
Un sondaj efectuat recent în SUA, în plină pandemie, a arătat că 59% dintre aceia care lucrau de la domiciliu ar fi vrut să continue să lucreze în acest sistem pe o perioadă cât mai lungă. Mari corporații cum ar fi Barclays sau Twitter au exprimat deja oficial poziții potrivit cărora spațiile de birouri scumpe din centrul marilor orașe sunt pe cale să devină un aspect depășit al modului în care se fac afacerile. Ambele companii și-au propus ca angajații lor să nu mai facă naveta și au inițiat politici pentru lucrul de acasă pe termen lung pentru perioada postpandemie.
Aukje Nauta, profesor de psihologie organizațională la Universitatea din Leiden, care studiază modul în care companiile pot să-și sprijine angajații într-un context de lucru dinamic, consideră că angajatorii trebuie să vadă în Olanda o sursă de inspirație în ceea ce privește modul de implementare a programelor de lucru la domiciliu și amenajarea birourilor virtuale. „Valori precum democrația și participarea sunt adânc înrădăcinate în cultura muncii în Olanda: managerii au mai multă încredere în echipele lor decât în altă parte în lume”, spune d-na Nauta. „De exemplu, ING Bank testează pe un grup-pilot de angajați un program de liber-fără-limită: oamenii își pot lua câte zile libere vor cât timp sarcinile de serviciu nu le sunt afectate.”
Faptul că munca la domiciliu a găsit un teren fertil în Olanda își are rădăcinile într-un context economic și social mai larg. Infrastructura este bine dezvoltată și facilitățile pentru munca la domiciliu sunt numeroase în sectorul public și comercial. Bibliotecile publice s-au reinventat ca locuri de muncă moderne și confortabile, și există un număr mare de mici cafenele care sunt folosite drept birou de către cei care lucrează de la distanță. De cealaltă parte, având nevoie de mai puține spații scumpe de birouri, angajatorii olandezi au sesizat oportunitatea reducerii costurilor și a sporirii eficienței. Nu în ultimul rând, legislația strictă în privința concediilor medicale îi face pe angajatori să se asigure că personalul are condiții de lucru „sănătoase” la domiciliu.
Nu doar angajații marilor companii au beneficiat de răspândirea facilităților de lucru de la distanță. Cei 1,1 milioane de liber profesioniști olandezi profită și ei de faptul că biroul virtual devine tot mai mult parte din noua normalitate, în timp ce freelancerii și micile start-up-uri funcționează fără să mai aibă nevoie de un spațiu fizic de lucru.
Dacă Olanda prezintă o admirabilă încredere în angajați și un nivel superior de înțelegere a cadrului digital necesar sprijinirii muncii de acasă, alte state încă se confruntă cu ceea ce se numește cultura prezenței fizice la birou: 83% dintre angajații din Marea Britanie declară că au simțit, la locul de muncă, o anumită presiune de a veni la birou indiferent dacă starea de sănătate le permitea sau nu acest lucru. În SUA, aproximativ 15% dintre gospodării nu au Internet de bandă largă și unul din cinci angajați declară că se simt vinovați dacă își iau liber de la serviciu, considerând că această atitudine ar putea fi interpretată drept lipsă de implicare.
În timp ce Olanda își armonizează infrastructura cu investițiile într-un viitor digital și o cultură a încrederii care o transformă într-un model aspirațional al lumii care muncește la domiciliu, în alte țări companiile încă încercă să înțeleagă cum să se adapteze la un mediu de lucru în care prezența la birou devine opțională.
Analiștii în resurse umane spun că, în ultimele luni, companiile au arătat dacă au sau nu puterea de a se reorganiza. „În întreaga lume munca la domiciliu este folosită pe scară largă. Probabil vom ieși din criză mai pricepuți în ceea ce privește folosirea tehnologiei, mai conștienți că nu avem nevoie de birou, mai autonomi și cu dorința de a deveni complet independenți”, declară pentru BBC psihologul olandez Bart Götte. „Forțele puse în mișcare de pandemie au făcut ca anumite țări să intre pe o traiectorie turbulentă de adaptare: vechile politici de resurse umane sunt reevaluate, la fel procedurile, valorile și obiceiurile. Când circumstanțele trec printr-o schimbare atât de radicală, tot ce putem face e să învățăm din mers, și aceasta este probabil cea mai importantă lecție.”
