Cu imprudența ca forma „lagom” să se instaleze pe un teren fără fond, plăcerea de a privi la rânduiala vecinilor, a le socoti bunele maniere în a-și petrece viața și a le adopta în măsura în care suntem compatibili aduce un obicei sănătos.
„A fi de ajuns” se poate aplica în fiecare zi, în fiecare arie de activitate: felul și cât mâncăm, cum ne relaxăm, cât ne stresăm, cât suportăm, cât cumpărăm, câte luăm în calcul. Iar principiul de a lucra, în fiecare zi, câte 1% pentru a trasa un nou obicei în viața noastră ne poate ajuta să contabilizăm filosofia suedeză.
Lola Akinmade Åkerström s-a născut în Nigeria, a locuit în Statele Unite, apoi s-a mutat în Suedia. A fost programator, s-a specializat în geografie, apoi a lăsat deoparte biroul pentru a călători și a descoperi culturile lumii. CNN, BCC, Lonely Planet sau National Geographic, printre altele, i-au publicat articolele și fotografiile, iar anul acesta a câștigat Premiul Bill Muster pentru Fotograful Anului. În Suedia a descoperit stilul de viață lagom, iar până la scrierea unei cărți s-au numărat câteva experiențe formatoare.
Unde călătorești acum și cum reușești să-ți amintești de lagom?
Tocmai m-am întors din China și Elveția, cu un lung layover în Hong Kong. Să-mi mențin echilibrul într-un astfel de program înseamnă să mă asigur că mă odihnesc destul, dar la fel de bine înseamnă să am grijă să-mi rezerv timp și pentru mine, pe lângă lucrurile pe care trebuie să le fac. De exemplu, timpul petrecut în Hong Kong, cel dintre Beijing și Zürich – acolo unde am lucrat, l-am păstrat doar pentru mine.
Așadar, lagom înseamnă „echilibru”. Când ai întâlnit pentru prima dată acest concept și cum s-a născut ideea unei cărți?
În deschiderea cărții mele, am ales o scenă petrecută la un dineu, unde erau mai mulți muzicieni excepționali (în afară de mine), dar era ceva diferit cu energia din acel salon, care se întindea dincolo de o senzația de liniște. Era despre a fi cumsecade și conștient. Iar fiindcă eu trăiesc în Suedia și am în jurul meu exemple de lagom în fiecare zi, automat am știut sub ce formă îmi voi scrie cartea.
Aveam nevoie să scriu ceva mai profund, care să servească drept pod pentru încurajarea înțelegerii culturale. Nu m-am putut concentra doar pe părțile drăguțe, cum ar fi mâncatul sau gătitul prăjiturilor cu scorțișoară.
Aveam nevoie să scriu o carte care să explice de ce lagom reacționează în atât de multe situații. De exemplu, să arăt de ce lagom alege să practice fika (pauză pentru cafea) de mai multe ori pe zi, mai degrabă decât să arăt importanța practicării acestui ritual. Dar și mai important, cum interacționează o persoană care trăiește într-un stil lagom cu ceilalți.
Dar pentru tine ce înseamnă lagom?
Lagom este, de cele mai multe ori, explicat ca „Nici prea mult, nici prea puțin, atât cât trebuie”, însă este mult mai complex decât o simplă definiție. De fapt, înseamnă felul în care suedezii manevrează stresul. Gândește-te la el ca la o balanță care mereu trebuie echilibrată. Prea mult naște stres, prea puțin la fel. Lagom încearcă să găsească balanța dintre acestea două și să caute cea mai bună soluție pentru a reduce stresul. Nu cea mai perfectă soluție, dar cea mai bună. De exemplu, când vine vorba de casă, scapă de tot ce nu este funcțional sau care nu are o valoare sentimentală foarte mare, restul ocupă inutil spațiul și adaugă stres la curățenie.
Scris, fotografie și călătorii. Ce făceai înainte de a te muta în Suedia?
Lucram ca programator în cadrul Sistemului Informațional Geografic, dar mulți ani am lucrat și ca arhitect de sistem. M-am bucurat sincer de lumea tehnică, însă, într-un final, partea creativă a creierului meu a câștigat și mi-am urmat pasiunile pentru scris și fotografie. Acum fac parte din National Geographic Creative.
Ai trăit pe trei continente diferite: Africa, America și Europa. Cum te-au format aceste lumi?
Cred că tocmai acest lucru m-a ajutat să înțeleg lagom mai bine. Eu provin dintr-un loc plin de viață și de tradiție din Nigeria. Când m-am mutat în SUA, am acumulat virtuțile tenacității și încrederii în propriile capacități și abilități. Când am ajuns în Europa, am învățat cum să împarțit spațiul cu alții fără să simțit mereu nevoia să domin. Toate acestea m-au format așa cum sunt eu astăzi. Nicio societate nu este perfectă, dar fiecare cultură are o moștenire de oferit.
„A fi tu însuţi, într-o lume care se străduieşte din răsputeri şi fără încetare să te transforme în altcineva, înseamnă să duci cea mai grea luptă pe care o poate duce o fiinţă umană şi să nu încetezi vreodată a lupta.” Am găsit acest citat ca motto al site-ului tău. Ce reprezintă pentru tine și cum ne putem face lupta mai frumoasă?
Trăind propriul adevăr și fiind autentici. Viața este mult prea scurtă pentru a fi altcineva. Iar eu refuz să fiu înghesuită într-o cutie pe care societatea mi-o oferă cu ceea ce ar trebui să facă o femeie de culoare, cu rădăcini africane. De aceea acest citat rezonează atât de profund cu mine. Pentru că reflectă conflictele mele zilnice și bătălia într-o lume în care ceilalți se bucură de privilegii sociale, încercând să restricționeze propriile mele privilegii.
Dar în ceea ce privește fotografia? Ce te impresionează și te face să deschizi aparatul?
Iubesc să explorez culturile lumii prin intermediul gastronomiei, al tradițiilor și al stilului de viață. Îmi place să captez frumusețea din viața de zi cu zi. Dar sunt impresionată de măiestria celor care creează cu mâinile lor lucruri. Oameni care se trezesc și lucrează cu aceeași pasiune în fiecare zi deoarece acest lucru le aduce bucurie și împlinire. Pasiunea adevărată este contagioasă, iar eu încerc să o surprind cât mai des atât prin cuvinte, cât și prin fotografii.
Ne apropiem deja de jumătatea anului. Cum arată lista ta în materie de lucruri și visuri care trebuie îndeplinite?
În fiecare an, în locul listei aleg un cuvânt care să cuprindă în sensul său mai multe aspecte pe care aș vrea să le iau în considerare. Am avut „concentrare” (în 2009), „disciplină” (2010), „progres” (2011), „educație” (2012), „cedare” (2013), „provocare” (2014), „conectare” (2015), „putere” (2016), iar în 2017 „îngrijire”.
Anul acesta am ales cuvântul „dezvoltare” ca ghid. Întotdeauna există o versiune mai bună a mea la care aspir. În ceea ce privește visurile tangibile și care aș vrea să se îndeplinească, acestea ar fi: să am propriul meu birou, în care să pot picta, desena, scrie și fotografia. Apoi mi-ar plăcea să ajung într-o zi la Polul Nord și în Antarctica.
Mi-aș dori să am sarcini mai laborioase pentru National Geographic și să descopăr insulele din Pacificul de Sud cu familia mea, pentru câteva luni bune. Pentru mine, a călători înseamnă să fii un burete, care nu doar extrage tot ce poate din celelalte culturi, dar care oferă la rândul său câte ceva din propria cultură, din propriul sine, tocmai pentru a susține comunicarea interculturală, pentru a sparge prejudecățile.
