Cautare




, Contributor

Directorul Reprezentanţei de Promovare și Informare Turistică a României pentru Marea Britanie și Orientul Mijlociu, cu sediul la Londra.

Travel |
|

La tanti Jim, în Chumphon

Tanti Jim are de toate: și hotel, și un restaurant cu mâncare tradițională, și o cafenea cu prăjituri europene, și e și dealer Suzuki în Chumphon. Cred că are ea mai multe, dar nu le-a arătat. Însă, peste toate, e și reprezentanta Autorității Thailandeze pentru turism la ea în oraș. Iar noi i-am fost oaspeți. Și am fost tratați regește.
Razvan Marc_contibutors

Thailanda rămâne paradisul turiștilor cu rucsacul în spate, deși, mai ales în ultimii ani, alte destinații din Asia de Sud–Est se străduiesc să îi ia locul. Vietnam, Cambodgia sau chiar Malaezia par să aibă hoteluri mai ieftine, tăieței sub un dolar sau autobuze și mai urât mirositoare (deși la autobuze India deține cireașa de pe tort). Ce nu au toate aceste destinații este zâmbetul sincer, din suflet, oferit de toți cei care lucrează în turism în Thailanda, indiferent dacă le-ai lăsat sau nu bacșiș. Desigur, tinerii care se bucurau acum 10-15 ani de clătite cu banane sau mango și sticky rice dimineața, la prânz și cină, acum au crescut, au servicii bine plătite și au învățat să aprecieze confortul.

Acum, generațiile Lonely Planet sunt mai preocupate de masaj de calitate, SPA-uri ce miros frumos sau un tom yum servit într-un bol de ceramică pe o față de masă din pânză. La fel și milenialii, mai ales cei care au inventat o aplicație sau nu mai știu ce soft. Din fericire, lumea nu e făcută doar din oameni cu bani, iar Thailanda nu s-a transformat într-o destinație exclusivistă. Cei care vor să fie cât mai aproape de natură, să cheltuiască mai puțin sau chiar să-și aducă aminte de anii tinereții, sosesc anual în Thailanda, iar țara zâmbetelor îi răsfață peste bugetul lor și îi convinge să se reîntoarcă mereu. Pentru ei și pentru cei care vor urma și pentru oricine, am fost la tanti Jim, în Chumphon, și sper să ajungă toată lumea pe acolo.

Ce m-a impresionat pe mine la tanti Jim a fost modelul de antreprenor local. O femeie cu mintea ei putea să facă afaceri oriunde, însă ea a hotărât să rămână acasă și să dezvolte turismul în zonă. Acum, turiști se mai găsesc prin Chumphon, însă majoritatea stau o zi, maximum două, rari sunt cei care stau o săptămână: fie în drum spre Bangkok, fie de la Bangkok înspre insulele paradisiace din apropiere (Koh Tao, Koh Phangan sau Koh Samui). Ne-a pus să-i promitem că ne întoarcem la anu’. Nu promitem, dar vrem, cu siguranță.

Ce are Chumphon de oferit? Liniște și pace pe plajă, sub palmieri, în apă, în bungalow-urile moderne la prețuri mici, scootere cu câțiva dolari pe zi, pește și fructe de mare proaspete, temple și rezervații naturale, oameni inimoși și zâmbitori ca peste tot în regat, piețe de dimineață și de noapte. Și lista continuă, dar mi se pare că propoziția e prea lungă. Nu vreau să vă conving de nimic, însă câteva ore pe plaja Cabana din Chumphon m-au convins pe mine că e la fel de bine și aici ca și pe celebrele și bătutele insule thailandeze. Și, în plus, așa cum mi-a spus Pui – asistenta doamnei Jim –, prețurile sunt mult mai mici decât pe insulă.

De exemplu: un bol de orez costă în oraș 30 de bahți, în insule prețul începe de la 60. La fel și la supermarket, prețurile în insule sunt cu 7 până la 10 bahți mai mari la orice produs, la un magazin gen 7-11, decât în oraș. E ceva de economisit dacă te duci backpacking și pe buget minim.

Și la Chumphon, cum altfel, am fost dis-de-dimineață să vizităm piața locală. Lume multă, marfa de pe lume, mirosuri, gusturi și o cafea care mi-a dat glicemia peste cap. Apropo de cafea – se bea mult ness pe aici, însă e îndoit cu mult lapte condensat. Brandul preferat se numește Garoafa în traducere. Dacă aveți grijă ca vânzătorul care vă face cafeaua să nu se scape la zahăr, atunci licoarea poate fi chiar bună. Trebuie să încercați.

Am văzut în piață țipari, pui de găină de toate felurile și penajele, homari albaștri, calamari de toate vârstele, legume și zarzavaturi: lemon grass, galangal, ardei iuți, mult coriandru, busuioc thailandez… dar cel mai mult m-a impresionat ceva ce nu era de mâncare: o doamnă ținea lângă taraba ei o găleată cu broaște-țestoase. Erau de vânzare, însă nu ajungeau în bucătarii, ci înapoi în mare. Se zice că cine cumpără o broască-țestoasă și o eliberează în mare va avea noroc. Și thailandezii cred în noroc, așa că tanti nu ducea lipsă de clienți. Am văzut și pești în piață și am rămas uimit să văd cu câtă dexteritate mânuiau vânzătoarele cuțitele cu care îi porționau. Însă mai impresionat am fost de cei care împărțeau peștele pe soiuri, chiar în portul din Chumphon, proaspăt adus la mal de ambarcațiunile locale. E și asta o meserie – sortator de pește proaspăt.

La tanti Jim la restaurant am mâncat pentru prima dată pui în curry roșu cu litchi. Și mi-a plăcut tare mult. La fel și supă cu lapte de cocos și inele de calamari la grătar, cu sare și piper. De la ea am aflat că în Chumphon poți merge la pescuit de calamari noaptea. Și apropo de Jim. Thailandezii, mai ales thailandezele, la fel ca restul asiaticilor cu nume greu de pronunțat, își aleg câte un nume vestic pentru a le fi mai ușor turiștilor. Unele își zic Mona, altele Tina sau Kimberley. Jim și-a zis Jim. Poate pentru că i-a sunat mai dârz. Sau pentru că îi place whisky-ul. Oricum, tanti Jim râgâie mai tare decât orice bărbat. Pe cuvânt.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii