FacebookTwitterLinkedIn

Castelul Hearst din San Simeon, California, a fost ridicat de magnatul media William Randolph Hearst între 1919 și 1947. Uriașul domeniu – care, inițial, avea 162 de kilometri pătrați – a fost cumpărat în 1865 de George Hearst, tatăl lui William Randolph, care își petrecea vacanțele în locul numit inițial La Cuesta Encantada și căruia, mai târziu, el i-a spus simplu, The Ranch (Ferma). La moartea mamei sale, Phoebe Hearst, în 1919, Ferma avea peste 1.000 de kilometri pătrați și 23 de kilometri de coastă.

1911. William Randolph Hearst (1863-1951) în Washington, după candidatura eșuată la primăria New York City.

William Randoplh Hearst avea 56 de ani când a moștenit averea familiei, în 1919 – numeroase proprietăți imobiliare și 11 milioane de dolari (peste 160 de milioane la cursul actual), bani pe care i-a investit în construcții și obiecte de artă, dar și în dezvoltarea unui imperiu media care cuprindea, la apogeul său, 28 de ziare, 13 reviste, opt posturi de radio și patru studiouri de film.

La câteva luni după decesul mamei sale, Hearst i-a solicitat arhitectei Julia Morgan un proiect pentru o clădire „mai confortabilă pe dealurile din San Simeon”.

Julia Morgan este considerată unul dintre pionierii arhitecturii: este prima femeie care a avut propriul birou de arhitectură din America, prima femeie care a studiat arhitectura la École des Beaux Arts din Paris și prima femeie care a primit Medalia de Aur a Institutului American de Arhitectură.

Julia Morgan în Paris, cca 1900.

Julia Morgan a colaborat mai bine de 20 de ani cu William Hearst, iar castelul de la San Simeon este, probabil, cea mai importantă creație a ei. Perioada îndelungată de timp în care cei doi au lucrat împreună nu înseamnă că Hearst nu era un client capricios, ba dimpotrivă: se răzgândea des și revenea asupra unor lucruri agreate anterior, chiar dacă acestea se aflau în faza de execuție. Piscina Neptun, de exemplu, a fost refăcută de trei ori până a fost pe placul magnatului. Știindu-și meteahna, Hearst îi scria arhitectei, în martie 1920: „Toate căsuțele arată grozav. Grăbește-te să le termini înainte să-mi vină alte idei”.

Piscina Neptune

Din 1925, Hearst și soția sa, Millicent, s-au separat, astfel că Ferma și-a pierdut destinația inițială de casă de familie. Locul lui Millicent a fost luat de actrița Marion Davies, care a devenit castelana de la San Simeon în perioada de apogeu a locului. Pe lângă scriitori precum PG Wodehouse sau George Bernard Shaw, castelul era frecventat de celebritățile Hollywoodului – frații Marx, Charlie Chaplin, Cary Grant, Greta Garbo, Jean Harlow și Buster Keaton.

Președintele american Calvin Coolidge, prim-ministrul britanic Winston Churchill și temerarul aviator Charles Lindbergh i-au fost, de asemenea, oaspeți lui Hearst.

Fotograful Casei Regale Britanice, Cecil Beaton, care a petrecut revelionul la castelul Hearst în 1931, notează: „Privirea ne-a fost atrasă de un castel uriaș din Spania, de un alb strălucitor. Părea desprins din povești. Soarele scălda într-o lumină teatrală tone de marmură și piatră albă. Cred că erau mii de statui, urne și sculpturi pe piedestal… Florile erau aliniate într-o ordine neverosimilă, iar Hearst ne-a întâmpinat zâmbitor în capul uneia dintre numeroasele scări din grădină”.

Casa Grande

Înconjurat de 127 de acri de grădini, complexul de la San Simeon este alcătuit dintr-o clădire principală și trei case de oaspeți, deservite de numeroase anexe. În total, castelul are 42 de dormitoare, 61 de băi, 19 saloane, cinematograf, piscină interioară și exterioară și propria pistă de zbor. Pe vremea lui Hearst, domeniul adăpostea și cea mai mare grădină zoologică privată.

Cu o suprafață de aproape 6.000 de metri pătrați, Casa Grande este bijuteria domeniului de la San Simeon. Aripa principală are patru etaje, iar fațada, flancată de două turnuri, este inspirată de arhitectura spaniolă din Sevilla.

The Assembly Room – sala de recepții din Casa Grande.

Interiorul este la fel de spectaculos: The Assembly Room, sala de recepție, măsoară peste 250 de metri pătrați. Șemineul provine de la un castel de pe Coasta de Azur, iar tavanul de la un palazzo italian. Mixul de reproduceri moderne și elemente europene antice autentice dă clădirii un farmec aparte.

Decorat în stil gotic, spre deosebire de influențele renascentiste prezente în celelalte încăperi, Refectoriul este singura sală destinată servirii mesei din castel și a fost spațiul favorit al arhitectei Julia Morgan. Pe tavan sunt sculpturi în mărime naturală, iar steagurile provin de la concursul medieval Palio di Siena, o întrecere tradițională care se ține anual din 1630 încoace. Masa centrală, pentru 22 de persoane, provine de la o mânăstire italiană.

Refectoriul. Tavanul este sculptat manual în lemn.

În anii de glorie ai castelului Hearst, musafirii își făceau singuri programul. Ziua, admirau priveliștea spectaculoasă, trăgeau cu arma sau jucau tenis, bowling, crichet sau golf; de asemenea, puteau face o excursie călare pe imensul domeniu sau înota în somptuoasele piscine.

Una dintre tradițiile locului era cocktailul servit sâmbătă seara, la ora 7.30 fix, în sala de recepție de la Casa Grande. Alcoolul era raționalizat, iar oaspeților nu li se dădea voie să aibă băutură în cameră, nu fiindcă Hearst era zgârcit (crama sa număra nu mai puțin de 7.000 de sticle de vin), ci din cauza problemelor cu băutura pe care le avea iubita sa, Marion Davies.

Cina se servea în Refectoriu la ora 21.00, după care urma proiecția unui film (cel mai adesea cu Marion Davies – în orice caz, o producție a studiourilor Hearst), după care invitații se retrăgeau în apartamentele de lux ale celor trei case de oaspeți, Casa del Mar, Casa del Monte și Casa del Sol.

Hearst nu le permitea invitaților săi să-și facă poze sau să fotografieze proprietatea. Regula s-a păstrat și după ce familia Hearst a donat castelul statului California, singurele excepții făcându-se în 1960, pentru filmările la Spartacus al lui Stanley Kubrick, și în 2014, când Lady Gaga a filmat în piscine pentru videoclipul piesei „G.U.Y.”

Piscina interioară.

Hearst nu a fost niciodată o personalitate populară, opulența afișată și faptul că își sporea averea printr-o presă senzaționalistă făcându-l, după cum l-a descris unul dintre biografii săi, „cel mai detestat om din America”. Hearst a candidat fără succes la președinția SUA în 1904, la Primăria New York City în 1905 și 1909, dar a reușit să obțină două mandate în Camera Reprezentanților.

De la mijlocul anilor ’30, imperiul său a început să se clatine. Conflictul deschis cu sindicatele, cu președintele Roosevelt și opoziția față de programul New Deal i-au afectat afacerile care oricum nu se simțeau bine după criza din 1929. Ziarele nu se mai vindeau ca altă dată, filmele nu mai aveau succes, astfel că Hearst a început să vândă din colecția de artă, doar în 1937 obținând 11 milioane de dolari. Până în 1941 a scos la vânzare peste 20.000 de obiecte de artă, dar datoriile pe care le avea, estimate la 126 de milioane de dolari, erau departe de a fi acoperite.

Refuzând să reducă cheltuielile, atât pe cele personale, cât și pe cele din zona de business, Hearst a ipotecat castelul de la San Simeon pentru 600.000 de dolari. Ca să evite falimentul, a acceptat un împrumut de un milion de dolari de la Marion Davies, care și-a vândut bijuteriile, acțiunile și alte bunuri pentru a strânge suma. Tot ea l-a convins pe proprietarul ziarului Washington Herald să-l împrumute pe Hearst cu încă un milion de dolari.

În cele din urmă, Hearst a fost nevoit să cedeze controlul corporației sale. Ziarele, revistele și posturile de radio au fost vândute, împreună cu o parte din colecția sa de artă. Magnatul de altă dată a ajuns să plătească chirie pentru a putea locui în castelul de la San Simeon.

Costurile ridicării castelului și ale amenajării domeniului de la San Simeon au fost multă vreme un mister. În 1945, s-a făcut parțial lumină, după ce arhitecta Julia Morgan a prezentat o situație financiară a construcției – din care însă erau excluse mobilierul și operele de artă. Totalul a fost de 4.717.000 de dolari, din care 500.000 a fost piscina Neptun și 2.987.000 Casa Grande.

Și mai interesante sunt cifrele care se referă la onorariul lui Morgan. Comisionul ei, care inițial a fost de 6% din valoarea lucrării, a fost majorat mai apoi la 8,5%, însă arhitecta nu a obținut mai mult de 100.000 de dolari pentru întregul proiect, desfășurat pe mai bine de 20 de ani.

William Randolph Hearst a făcut ultima vizită la castel în 1947. S-a stins în 1951, la 88 de ani. În 1958, castelul a fost donat statului California, iar în 1976 a fost înscris în registrul monumentelor istorice ale Statelor Unite ale Americii.

O placă comemorativă menționează că „Hearst Corporation donează La Cuesta Encantada statului California în memoria lui William Randolph Hearst, care a construit castelul, și a mamei lui, Phoebe, care l-a inspirat”.

Foto Profimediaimages.ro, Shutterstock