
Adi Hădean a lansat zilele acestea o provocare către 24 de bloggeri și oameni din media, printre care Andreea Esca, Vlad Petreanu, Dana Rogoz, Mazilique și Chinezu. “La ce sunt buni #24centimetri?” – iar răspunsurile primite pe Facebook, au fost cât se poate de diferite și amuzante, făcând deliciul internauților.
Cartea este o autobiografie-manifest pentru bucate bune și oameni dintr-o bucată prin care Adi Hădean a găsit o ocazie bună șă răspundă mai multor întrebări pe care le-a primit de-a lungul timpului. Cum a început –spălând, și de zece ori pe zi, podelele bucătăriei din casa bunicilor –, cum a aflat secretele organizării și ale falimentării unui restaurant – într-o încăierare de pomină –cum se alcătuiește meniul unui Irish pub – creând câteva sandviciuri delicioase cu nume voit idiot și la fel de voit stâlcit irlandez („O’Ceapă“, „O’Felie“, „O’Tonă“ și „O’Bama“) –cum e din interior un show de televiziune – muncind de la șapte dimineața și încheind seara târziu cu un pahar de prosecco, fără să fie nevoie să arunci cu farfurii în concurenți. Cartea este și despre un șir de lecții – de gătit și de viață.
În vara aceasta s-au împlinit douăzeci de ani de la debutul meu în bucătăria profesionistă și treizeci de când am observat că mă preocupă mâncarea dincolo de simplul act al hrănirii. E o ucenicie destul de lungă, care continuă și azi. Dacă mă întrebați ce am câștigat în acest timp pot să vă spun că de fapt am pierdut. Am pierdut dorința, ambiția de a deveni maestru. Statutul de ucenic, cu tot disconfortul aparent pe care-l presupune, mi se pare mult mai interesant și mai potrivit pentru mine și pentru menținerea deschiderii de care are nevoie orice creștere. Habar n-am dacă o să vă placă această carte, dar n-am scris-o cu gândul acesta ci cu gândul că energia odată eliberată lucrează în mediu schimbându-l în moduri nebănuite. Îmi place să urmăresc consecințele rostogolirii bolovanilor, mi-a plăcut din copilărie. Cred că asta-i cartea mea, un bolovan care se rostogolește din vârful unui deal. Vă provoc să-i stați în cale.
Adi Hădean