Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

La cafea cu…Ramona Jurubiță

Cu Ramona Jurubiță împart orașul natal, Piatra Neamț, și apetitul pentru soluții creative. Viitor Country Manager Partner al KPMG, Ramona este una dintre femeile care, deși au în subordine câteva sute de oameni, nu uită nici de motivarea echipelor, nici de momentele petrecute alături de familia ei, într-un echilibru despre care vorbește cu modestie și eleganță.
SKY_7581

Ramona, povestește-mi puțin despre ce faci acum, în noua ta calitate de Country Manager Partner în cadrul KPMG, și despre programul Chairman 25.

Voi fi, într-adevăr, Country Manager Partner al grupului de firme KPMG de la 1 octombrie 2018, când începe noul nostru an financiar. Am trecut printr-o mulțime de programe de selecție și de pregătire efectivă pentru a ajunge aici, iar unul dintre ele este Chairman 25.

În cadrul acestui program, care durează un an, sunt incluși 25 de viitori potențiali lideri din KPMG din Europa, Middle East și Africa. Este cu precădere un program de leadership, dar unul care combină aspectele practice cu cele teoretice și cu modul în care putem duce organizația la nivelul următor, chestionând statu-quoul companiei.

Uite, îți dau un exemplu: primul modul al programului a fost undeva în Africa, iar scopul lui a fost să conștientizăm mediul exterior, dar nu prin prisma omului de business care stă la birou și identifică noi oportunități de afaceri, ci să conștientizăm mediul exterior dintr-o cu totul altă perspectivă, a faptului că există foarte multe lucruri care ne pun în pericol existența.

În township trăiau bătrânii și copiii, iar cei care erau „în putere“ făceau un soi de navetă în care niște camioane îi duceau și îi aduceau de la muncă. Cum pregăteau mâncarea? Era o piață unde puii erau tăiați în plină stradă și erau, efectiv, aruncați într-o grămadă. Un mod primitiv de a trăi am spune noi, dar pentru ei nu exista un alt mod, nu cunoșteau alt trai.

Țin minte și că ne-au spus de la bun început că telefoanele, poșetele, bijuteriile trebuiau lăsate în autocar, pentru că acolo ți se fură efectiv din mână. Orașul era plin și cu acei numiți gangsteri; din loc în loc zăreai grupuri de câte două-trei astfel de personaje.

Evident, noi nu ne așteptam la toate aceste lucruri, însă tocmai acesta a fost scopul programului: să te șocheze astfel încât să poți vedea că ai capacitatea de a schimba lucruri, iar aceasta este în ADN-ul KPMG: să schimbăm lucrurile. Trebuie doar să conștientizezi și să vrei. Trebuia să fim puși în aceste situații extreme, pentru ca, în momentul în care te întorci acasă, să poți vedea lumea cu alți ochi.

Tot acolo am descoperit o artistă care ajuta un pictor să picteze, într-un cort. Ne-a frapat contrastul dintre sărăcia în care trăia și frumusețea tablourilor sale. Am intrat în contact și cu un fost gangster, care ne-a pus în legătură cu una dintre bandele locale. Șeful uneia dintre aceste bande avea 40 de ani, era deja bunic și ne spunea că totuși nu-și dorește această viață pentru nepotul lui.

Un alt element șocant a fost vizita în restaurantul unui antreprenor local; prin restaurant înțelegând o masă cu mușama, scaune de plastic și o copertină improvizată. Un cuptor unde carnea era aruncată și apoi „așezată“ într-un lighean plin cu carne prăjită, de unde – obiceiul locului – se mânca doar cu mâna. Toți am experimentat toate aceste lucruri, indiferent că eram din România, Olanda sau Germania. Iar asta ne-a reconfigurat viziunea.

Ce ai învățat în acest program și ce ai aplicat la întoarcerea în țară?

În cadrul acestui prim modul din Chairman 25, toți cei 25 de participanți trebuiau să vină cu câte o idee pe care să o prezinte într-un minut. Urmau să se aleagă cinci idei la care să se lucreze un an de zile în compania noastră, pe o metodă care se numește „experimentare“.

M-am gândit la o idee complicată, mi-am făcut o prezentare, am fost la masă în pauză și, după un context în care am experimentat confuzia Bucureștiului cu Budapesta, neștiind unde se află România pe hartă, mi-am propus să fac ceva pentru ca toți cei 24 de participanți în acest program, atât interni, cât și externi, să știe cu siguranță unde este România și de ce suntem noi capabili.

Am fost a treia în cadrul prezentării și într-o fracțiune de secundă am renunțat la ideea inițială și am propus Proiectul Iepurașul. Esența lui era ca organizația noastră să se concentreze la a nu mai forța „iepurașul“ să facă performanță la înot, ci să facă performanță la ce știe și poate el cel mai bine, respectiv la alergat.

Sunt foarte puține programe care pun în valoare aptitudinile unei persoane în așa fel în care să le potențeze. Iepurașul a câștigat. Am venit cu o soluție pe acest program în care te aplecai asupra punctelor-forte ale unei persoane. Am încercat să identificăm aceste puncte-forte din trei dimensiuni – din interactiunea de business, din cea cu prietenii și, nu în ultimul rând, din interacțiunea cu familia. Cum? Prin povești.

CITEȘTE ȘI La cafea cu…Ioana Păun și Alma Rusu

Am adaptat elementele pe care le-am învățat în cadrul programului și i-am rugat pe participanți să culeagă de la cei apropiați, din toate cele trei dimeniuni, povești în care ei au fost la maximumul lor potențial. Rezultatul a fost că din poveștile pe care oamenii ți le spun rezultă aptitudini pe care nu le realizezi a fi punctele tale forte.

Bănuiesc că ai făcut și tu parte din acest „experiment“. Ce punct-forte ai descoperit la tine, de care nu erai conștientă?

Unul dintre punctele-forte care a rezultat la mine a fost faptul că sunt foarte concentrată pe rezultat. Mă prind repede de lucruri și întotdeauna încerc să găsesc partea plină a paharului, conștientizând însă și partea goală a acestuia. Un altul a fost capacitatea de a-i inspira pe cei din jur și asta, trebuie să recunosc, nu mă gândeam că este un punct-forte. Iar această calitate a rezultat din faptul că mă adaptez discuțiilor și că folosesc povești, ceea ce fac inconștient.

 

 

Cum te-ai simțit în toată această experiență?

Prima dată când m-am întors în țară am spus că m-am simțit precum o căutătoare a eleganței prin haos. Există un studiu făcut anul trecut de IMD (Institute for Management Development) – WORLD TALENT RANKING pe 63 de țări în care se analizează capacitatea unei țări de a păstra, crește și folosi talentul în țara respectivă.

România se află pe locul 61, pe primul loc este Elveția, urmată de Danemarca și Belgia; Bulgaria e înaintea noastră, Polonia e cu aproape 30 de poziții înaintea noastră. Sunt foarte convinsă că avem talente și trebuie să le încurajăm, iar pe cei care nu știu încotro să meargă să îi direcționăm.

Am avut de foarte multe ori ocazia să îi ajutăm pe tinerii care au venit către noi cu diverse propuneri și de fiecare dată am făcut-o. În București, de exemplu, sunt licee foarte bune, dar, cumva, când îți muți atenția spre sistemul universitar, se resimte o scădere a calității învățământului. Țin minte că atunci când am dat examen pentru ASE, eram nouă pe un loc și ultima medie de examen a fost 9,10. Nivelul competițional era foarte ridicat. Or, astăzi, lucrurile nu mai stau deloc așa. Trebuie abordat acest sector al educației mult mai strategic.

Ramona, am vorbit despre business, despre leadership și despre educație, dar sunt curioasă ce îți place să faci în timpul liber.

Am doi copii – Maria-Rebeca (cinci ani) și Ștefan-Victor (patru ani) alături de care îmi place foarte mult să mă joc și să-mi petrec timpul. Îmi place foarte mult să gătesc, însă închipuie-ți că atunci când am plecat din Piatra Neamț, mama era bucuroasă dacă reușeam să-mi fierb singură un ou. Am început să gătesc acum vreo 10 ani încercând să improvizez și astfel mi-am descoperit această pasiune.

Îmi place mult să merg la tenis, de trei ori pe săptămână. E o rutină care îmi place foarte mult, am un instructor cu care pot glumi, putem râde sau povesti, așa că jocul de tenis se transformă într-un mix de relaxare și tehnică.

Am început să practic sportul alb acum 15 ani, dar a urmat o pauză când a apărut pe lume Maria, apoi Ștefan și așa au trecut aproape cinci ani. M-am reapucat anul trecut și, pur și simplu, îmi place foarte mult, și drept dovadă, progresez direct proporțional cu bucuria pe care mi-o aduce. Iar pentru că acum se va încălzi, vreau să încep să alerg.

În rest, plantez bujori, roșii, mure, căpșuni și pătrunjel. Luăm răsaduri, le plantăm și toată vara mâncăm din mica noastră grădină. Iar acum, de sărbători, vin la noi familiile din Piatra Neamț și Constanța.

Ai o rutină legată de cafea? Sau o amintire frumoasă pe care vrei să o povestești?

Am foarte multe amintiri la cafea, însă cele mai frumoase momente sunt diminețile de weekend petrecute împreună. Sunt momentele noastre de relaxare. Eu prefer cafeaua lungă, dar îmi place să experimentez, să alternez; dacă dimineața vreau boabe râșnite, după-amiaza bem cafea la capsule. Soțul meu se ocupă de rutina cafelei, el alege sortimentele, el e la curent cu noutățile.

Care este cea mai grea povară pe care o poartă un lider, din punctul tău de vedere?

Acum, suntem 900 în companie. Cred că este un lucru care mă ține trează, dar mă și motivează – faptul că oamenii au așteptări foarte ambițioase. Responsabilitatea mea este să capturez aceste așteptări și să mă asigur că firma le transformă în realitate. Evident, nu-ți imagina că ceea ce visăm astăzi mâine se transformă în realitate, lucrurile sunt într-o continuă dinamică.

Dar cred cu tărie că dacă asculți, n-ai cum să te îndrepți într-o direcție greșită. Ca în orice business, nu ești singur, ci într-o echipă. Și așa am funcționat. Am pornit de la o echipă de trei oameni, iar acum am ajuns aici. Mie îmi place să scot ce e mai bun din oameni. Vezi Iepurașul.

Apropo, ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?

Îmi place că niciodată nu știu cum o să fie ziua. Îmi place imprevizibilitatea. Dar nu legislativă! (râde). E vorba despre sensul în care știu că am de făcut trei-patru lucruri dimineața, iar când ajung la birou observ că trebuie făcute altele, că există altă prioritate, fapt care te menține foarte viu, foarte alert. E important, de asemenea, să îți cunoști prioritățile, iar asta e o combinație de intuiție cu experiență și ascultare.

Îți mulțumesc, Ramona, și abia aștept să povestim din nou!

Parteneriatul dintre Forbes și Nespresso, denumit sugestiv ‘La cafea cu…’ se bazează pe legătura inepuizabilă dintre inspirație și frumos, dintre emoție și sensibilitate. Nespresso este prin definiție un brand inspirațional ce caută în permanență să îmbogățească calitativ timpul pe care ni-l dedicăm, clipele de liniște și evadare din cotidian. De aceea, savurarea unei cafele Nespresso este o experiență inegalabilă, iar textura bogată și aromele inconfundabile ale cafelei Nespresso sunt alegerea perfectă pentru aceste momente speciale care ne aduc idei și inspirație. Nespresso și Forbes vă invită să savurați o cafea excepțională în compania unor povești extraordinare, pline de inspirație și frumos.

Locație: Nespresso Boutique, Calea Dorobanți 210

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii