Cautare




, Editor Coordonator

Interviu |
|

La cafea cu Radu Albu

Radu Albu a avut curajul să facă ceea ce mulți își doresc, dar nu îndrăznesc: să-și urmeze visul. Adică, în cazul lui, să urce pe cei mai înalți munți ai planetei. Radu s-a îndrăgostit de munte de la prima ascensiune pe vârful Negoiu, la 12 ani, a cochetat o vreme cu antreprenoriatul, apoi a revenit la dragostea dintâi, înființând o companie de expediții montane internaționale.
DSC_9542

De unde vine pasiunea ta pentru munte, pentru alpinism?
M-am îndrăgostit de munte din copilărie, de când  aveam 12 ani. Atunci am urcat pentru prima dată un mic Everest, vârful Negoiu (2.533 metri), din Munții Făgăraș. Obișnuiam să merg în vizită la Cabana Negoiu cu bunicul meu, care fusese coleg de armată cu fostul cabanier. În timp ce ei depănau amintiri la o bere, eu m-am agățat de tinerii drumeți de la cabană ca să mă ia cu ei spre vârf. La 12 ani am urcat vârful Negoiu în teniși cu talpă subțire, având la mine o sticlă de lapte pe care o umplusem cu apă din izvor și două eugenii. Ca oricare alt copil și tânăr pasionat de drumeții, am început să citesc cărți despre aventurile altora pe munții înalți ai lumii, în special Himalaya, și am început să visez la ei, într-o vreme în care era destul de dificil să călătorești în țările vecine României.

Totuși, cariera ta s-a îndreptat spre un domeniu fără legătură cu muntele – consultanța politică.
Cariera mea este centrată pe relații internaționale, domeniu în care lucrez de mai bine de 12 ani, ca Senior Political Adviser într-o companie americană de consultanță politică și lobby. De 16 ani locuiesc în Cluj-Napoca. În paralel, am înființat, de-a lungul anilor, mai multe companii care au avut succes în domeniile lor de activitate – IT, asigurări sau turism.

Ce anume te-a determinat să revii la pasiunea dintâi, muntele?
Domeniul antreprenorial este destul de solicitant. În consecință, din cauza implicării în companiile pe care le manageriam part-time și a jobului de consultant politic, pentru câțiva ani mi-am neglijat pasiunea pentru munte. A venit însă un moment în care am realizat că viața trebuie să fie mai mult decât goana după bani. Am conștientizat că viața este un dar și că trebuie să aloc resurse pentru hobby-urile și pasiunile care mă fac să simt că trăiesc. Așadar, am reluat drumețiile montane, cu consecvență și responsabilitate. De data aceasta, visurile himalayene au devenit mult mai ușor de îndeplinit. Am urcat de mai multe ori toate cele 14 vârfuri de peste 2.500 metri din țară, apoi am început să urc cele mai înalte vârfuri din Alpi, Balcani, Caucaz, până când, într-o zi, mi-am spus că este timpul să-mi întâlnesc eroii din copilărie, giganții din Himalaya.

Ce vârfuri ai escaladat în Himalaya?
Primul munte pe care l-am vizitat în Himalaya a fost Everestul. Am urcat până la tabăra de bază a acestuia, undeva la 5.600 de metri. În acel loc, totul părea un déjà-vu al momentului de pe vârful Negoiu, când aveam 12 ani. Priveam în jur la giganți precum Everest, Lhotse, Makalu, Nuptse sau Ama Dablam și aveam impresia că toți se uită la mine și îmi spun că acesta este locul în care trebuia să fiu de atunci înainte. În Himalaya am urcat pe Island Peak (6.189 metri), Ama Dablam (6.814 metri) și Manaslu (8.163 metri). Anul acesta urmează Dhaulagiri (8.167 metri).

Din câte înțeleg, expedițiile montane au costuri foarte mari. Cum le finanțezi?
La un an după expediția în Himalaya, am decis că am nevoie de mai mult timp pentru a-mi trăi pasiunea pentru munte și am redus din responsabilitățile pe care mi le asumasem. Am păstrat doar jobul în consultanță politică și am vândut compania de IT și pe cea de asigurări. În aproximativ trei luni de zile, m-am trezit un om liber, hoinărind prin munți. În primii ani în care am făcut alpinism după bunul plac, am cheltuit câteva zeci de mii de euro pe expediții. Curând, am înțeles că acest sport numit alpinism de altitudine este, de fapt, un sport al „bogaților” din cauza constrângerilor financiare. O expediție pe un munte de peste 8.000 de metri costă între 15.000 și 45.000 de dolari. Așa mi-a venit ideea să înființez o companie care să organizeze expediții montane internaționale, Extreme Expeditions. Intițial, am văzut în această firmă un mic suport pentru expedițiile personale, doar că apetitul pasionaților de munte mi-a depășit așteptările. În doar doi ani de la înființare, Extreme Expeditions a devenit cea mai mare companie organizatoare de expediții montane internaționale din țară (după cifra de afaceri).

Cum a fost anul care a trecut?
Anul 2020 a fost unul foarte dificil pentru turism și totuși am organizat expediții pe trei continente, respectând restricțiile și procedurile de călătorie. Cifra noastră de afaceri a fost aproape aceeași cu cea din 2019.

Ce urmează?
În ultimii cinci ani am ghidat cu succes peste 2.000 de alpiniști sau drumeți amatori pe munți din întreaga lume. Ne lăudăm cu zero accidente și cu o rată de succes a expedițiilor de peste 80%. În prezent avem capacitatea să operăm expediții montane pe orice munte înalt de pe cele șapte continente. Avem clienți din cele mai diverse domenii – de la avocați sau oameni de afaceri și până la directori de companii sau profesori care vin la noi pentru a-i iniția în acest sport și apoi să urcăm împreună munți de 6.000-7.000 m. Sunt oameni cu o dorință puternică de a se provoca pe sine, care vor să își depășească limitele, nu sunt alpiniști sau sportivi profesioniști. L-am întrebat pe un client, un om de afaceri de succes din București, de ce îi place să vină cu mine la 7.000 de metri și să se chinuie din cauza lipsei de oxigen, să doarmă pe jos în cort, în loc să stea la vila din Sinaia. Răspunsul lui este reprezentativ pentru clienții noștri: „Când sunt aici, sus, și viața mea depinde de decizii atât de simple, când văd că sunt atât de mic în comparație cu ceea ce e în jur, simt că trăiesc cu adevărat chiar dacă moartea stă ascunsă după fiecare bolovan.”

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii