La cafea cu... Marius Constantinescu - Forbes.ro
Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

La cafea cu… Marius Constantinescu

Marius Constantinescu are  39 de ani și, de peste 10 ani, se dedică interviului. Este tatăl unei fetițe de șapte ani, are la activ un master în Consultanță și Expertiză în Publicitate și unul în Istoria și Teoria Artei, trei cărți publicate și câteva festivaluri de mare amploare pe care le prezintă. Realizator a numeroase emisiuni culturale, Marius Constantinescu reprezintă  și o colecție extraordinară de valori umane pe care am avut plăcerea să o invit la o cafea.
DSC_7848

Marius, dacă ar fi să enumerăm toate pălăriile pe care le-ai purtat de-a lungul timpului, ne-ar lua câteva minute bune: redactor şi realizator al Agendei Festivalului Internaţional „George Enescu”, prezentator, moderator, tată, soț. Care este cea mai dragă pălărie pe care îți place să o porți?

Pălăria principală mi-ar plăcea să fie aceea de OM. Cu toate declinările acesteia: soț, tată, fiu, profesionist, jurnalist, om de televiziune, om care scoate cărți – pentru că nu îmi place să spun că sunt scriitor; scriitor ești atunci când, efectiv, știi să generezi poveste. Eu scriu situații care s-au întâmplat, inițiate și generate de ceilalți. Da, poate scriu un pic mai departe de rețetă, dar încă nu mă văd generând ceva de la punctul zero.

Sunt un om care și-a apropiat în ultimii șapte ani zona de prezentator de evenimente, zonă care, cu siguranță, a ajuns pe picior de egalitate cu munca mea de om de televiziune. Începând cu festivaluri de muzică clasică, așa cum e cazul Festivalului „George Enescu”, sau Gala Premiilor GOPO (anul acesta am prezentat gala pentru a patra oară), până la evenimente în țară, în ultimele luni am prezentat foarte multe astfel de povești. Îmi place, chiar dacă la un moment dat e obositor.

Avem în față cea mai recentă carte scrisă de tine, Rosé, foarte lăudată și apreciată. Cum ai scris-o, care îi este povestea din spate?

În general, povestea mea cu cărțile e una destul de simplă, aceasta nefiind prima. E prima într-o cu totul altă direcție. Prima mea carte a apărut în 2013 și a fost materializarea unei dorințe pe care o aveam de mai multă vreme și, totodată, rezultatul unui concurs pe care l-am câștigat împreună cu Institutul Cultural Român de la Paris. A fost o carte pe care am dedicat-o unei mari figuri a operei, pornită din România și desăvârșită în străinătate: Viorica Cortez.

În același an, la o lună și jumătate distanță, a apărut și o a doua carte, la fel de dragă. Pentru că voiam să păstrez și pentru mine, dar și pentru cei care mă urmăreau la TVR câteva episoade dintr-o emisiune foarte frumoasă, „Profil. Poveste. Personaj”, pe care am realizat-o timp de doi ani la TVR 2 cu o iubire mereu regenerată, am spus „Hai să facem o carte!”. Astfel a ieșit o colecție cu 29 de personaje extraordinare, de la Salman Rushdie la Răzvan Mazilu, Mihaela Rădulescu, Alex Leo Șerban, Radu Afrim, Oana Pellea și mulți alții.

Apoi în 2015 am scos o altă carte. Dat fiind faptul că, din 2007 încoace, eu sunt extrem de legat de Festivalul „George Enescu” și prezentând evenimentul, mi-am propus o carte dedicată interviurilor cu invitații de prestigiu ai acestui festival. Mai mult decât atât, din 2011, la invitația lui Răzvan Penescu, de la LiterNet, am scris un „Jurnal de Festival”, niște pagini extrem de personale, în care mi-am dat voie să fiu cât se poate de eu însumi, fără să țin cont de vreo rigoare. Un jurnal care a plăcut. Și care continuă și astăzi, fiind una dintre constantele mele. Așa s-a produs cea de-a treia carte, Press pass – Interviuri și însemnări de jurnal de la Festivalul Internațional „George Enescu” (edițiile 2011 și 2013). Și lucrăm la apariția unui Press pass 2.

 

 

Iar ca să ajungem la Rosé, volumul acesta a luat naștere într-un mod foarte special. În 2011, redactorul-șef al unei publicații glossy mi-a propus să scriu pentru el, despre orice voiam, deoarece i se părea că scriam „cu totul altfel”. Am acceptat și, inclusiv pentru mine, am vrut să explorez o altă zonă, poate puțin mai frivolă. Dar mie mi-au plăcut întotdeauna frivolitățile cu substanță.

Dacă facem un pas înapoi în istoria mea personală, de-a lungul timpului mi-am construit un public fidel, care de la început merge alături de mine și care a prins contur odată cu emisiunea „V de la Vizual”, în care eu am explicat că pentru generația mea cultura înseamnă mult mai mult decât marile arte. Înseamnă fotografie, travel, gastronomie, comportament etc.

Având această accepțiune foarte largă, am acceptat să fac o „frivolitate cu sâmbure cultural”. Și așa am început să scriu despre parfumuri, despre călătorii, despre vinuri, toate filtrate prin experiențele mele. Nu m-am erijat niciodată în portavocea cuiva, ci am redus mai degrabă lucrurile la scara mea, cu o subiectivitate asumată încă de la început.

CITEȘTE ȘI Nespresso reciclează

Din 2011 s-au adunat multe texte și astfel m-am trezit pe la începutul anului trecut recitindu-le pentru a vedea dacă au vreun soi de coerență, alta decât faptul că sunt semnate de mine.

Am renunțat la o parte din texte, am adăugat altele noi și mi-am dat seama că pot construi un volum pornind de la ele. Și fiindcă erau câteva texte care explorau parfumurile și alte câteva care tatonau vinurile, mi-am dat seama că aș putea construi cartea pe schema piramidei cu note de vârf, note de mijloc și note de bază. Notele de vârf sunt dedicate lucrurilor frivole sau aparent frivole, care cuceresc imediat, diferite cârteli de-ale mele.

Ajungem apoi la notele de mijloc, ceva mai consistente și care îți lasă câteva gânduri la care să te oprești. În cele din urmă, ne așezăm în fața notelor de bază clădite în jurul ideii de familie, de a fi tată sau despre înaintarea în vârstă. Așa s-a născut această carte, iar mai departe a fost broderie pe tema ei. Ana Wagner a desenat coperta, folosind „paisley”, motivul care se regăsește și într-o istorioară din carte și care îmi este foarte drag.

Pentru că suntem la capitolul istoriilor, care a fost cea mai frumoasă poveste legată de lansarea acestei cărți?

În primul rând, a fost foarte, foarte frumoasă lansarea acestei cărți. Eu am gândit-o ca pe o carte de vacanță, de vară. Nu e o carte care trebuie să te realcătuiască pe dinăuntru. Și, evident, îmi imaginam o lansare de carte într-o vară, dar pentru că urma Festivalul „George Enescu” și pentru că vara lumea pleacă din București, până la urmă am amânat lansarea pe 17 decembrie, singura zi din decembrie când a nins extraordinar în București. În final, a fost foarte bine, am avut invitați precum Andreea Esca și Radu Paraschivescu și am fost realmente încântat de ceea ce s-a întâmplat.

Ai scris în carte despre parfumuri, despre vinuri și despre gastronomie. Dar cum îți place să bei cafeaua?

Beau cafeaua cu lapte. Niciodată cu zahăr. Sigur că îmi plac cafelele care îmi sunt povestite, explicate. Cafeaua este o chestiune de exterior, dedicată socializării. Dacă acasă voi bea un ceai negru cu lapte, atunci când voi ieși în oraș, voi bea cafea cu lapte.

 

Marius, există în viața ta o rutină legată de cafea?

Da, chiar există. De doi-trei ani, în fiecare weekend, la 6 jumătate ies pe ușă, mă duc în Herăstrău și alerg două ture de parc. Întotdeauna, când mă întorc acasă, mă opresc într-un loc cu cafea bună, iau o cafea pentru soția mea, una pentru mine și o ciocolată caldă pentru fiica mea, iar acesta este ritualul fiecărei sâmbete sau duminici atunci când sunt în București. Îmi place foarte mult momentul acesta, al micului dejun în trei, când stăm împreună și povestim.

În munca ta, știu că sunt câteva provocări constante și aș vrea să-mi vorbești despre o parte din ele. Onest, ce nu merge bine?

În general, cultura nu e un domeniu care să meargă bine și e din ce în ce mai greu să-mi fac meseria așa cum ar fi normal să o fac. Pe de altă parte, nu pot să nu fiu sincer, presa culturală din România se chinuie și este o luptă pentru fiecare pagină și pentru fiecare minut de emisie.

Eu rămân în continuare un om al televiziunii publice, acolo unde produsul cultural ar trebui să aibă locul lui și să aibă acea valoare care să te ducă în sectorul premium, către o adevărată elită, cu substanță, cu blazon. Or, lucrurile nu stau așa, este chiar un pic descurajant să încerci să convingi oamenii de importanța sau de valoarea unor subiecte pe care ai vrea să le atingi în calitate de jurnalist cultural. Nu-ți rămâne decât fie să încerci, fie să abandonezi vasul, fie să intri într-un soi de blazare pe care eu nu aș vrea să o accesez. Acesta este principala provocare.

Știi ce cred că ar trebui să se întâmple? Cred că ar trebui să fim conștienți că despre lucrurile mari se poate vorbi în mai multe feluri: poți vorbi didactic, de la catedră – și vei avea un impact discutabil. Sau poți vorbi relaxat, stabilindu-ți exact publicul căruia te adresezi, iar de foarte multe ori rezultatul va fi cel pe care ți-l dorești.

Eu am trecut prin asta, când în experiența mea de om de publicitate, prima mare lecție a fost să-mi stabilesc foarte bine categoria de public căreia îi vorbeam. Întotdeauna plec de la asta: pentru cine vorbesc, la cine trebuie să ajungă mesajul, ce mesaj transmit? Altfel, pot să-ți vorbesc despre provocările la nivel personal, despre emoțiile pe care le am.

Chiar așa, mai ai emoții după atât de multe interviuri?

Da, emoții am tot timpul și dacă n-o să mai am înseamnă că m-am blazat. Am o modalitate de a le controla mult mai bine, dar am o mulțime de emoții când știu că voi avea un interviu cu cine știe ce mare dirijor la care mă uitam ca la Dumnezeu sau când poate nu am timp să-mi fac documentarea așa cum ar trebui.

Pe de altă parte, la mine, emoțiile, după ce au fost la început un prag peste care nu credeam că voi trece, acum reprezintă un motor. Mă țin în priză și îmi dau acea atenție care nu cade nicio clipă. De aceea și consumul este foarte mare.

CITEȘTE ȘI La cafea cu…Nicolas Vernerey

Dincolo de emoțiile muncii, ce lucruri îți fac plăcere?

Cel mai mult îmi place să călătoresc. Cred că este cea mai bună manieră de a-ți cheltui banii sau cea mai bună metodă de a învăța atunci când crezi că nu mai ai ce să înveți. Și da, niciodată nu călătoresc atât de mult cât mi-aș dori.

Pe de altă parte, îmi place extrem de mult să cunosc oameni, să stau de vorbă cu ei, să mă umplu de ceva frumos, fie că este vorba de o carte, de un muzeu sau de un colț de oraș. Înainte de toate însă, cred că se află muzica, pentru că are resurse nelimitate.

Eu vin dintr-o familie de muzicieni, tata a fost 25 de ani bariton la Operă și încă 20 profesor la Conservator, iar mama a fost realizator de emisiuni muzicale la Radio, după care încă vreo 20 realizator de emisiuni muzicale la televiziune, deci muzica există în ADN-ul meu.

Ce locuri unde ai ajuns recent și-au lăsat amprenta asupra ta?

Un loc unde nu am ajuns până la frageda mea vârstă (râde): Timișoara. Am ajuns prima oară anul trecut în turneul pentru lansarea cărții Rosé și a fost foarte frumos. Altfel, din străinătate, cea mai recentă destinație este New York, tot anul trecut. Visasem la New York de când mă uitam la Beverly Hills și anul trecut am ajuns acolo alături de Pirelli.

Am locuri unde merg cu mare bucurie: Londra, care e orașul meu de suflet. Parisul, orașul în care ajung cel mai des, de două sau trei ori pe an. Roma, cel mai frumos oraș pe care l-am văzut vreodată. Iar în ultima vreme, caut din ce în ce mai mult locurile departe de oraș, pe plaje goale sau în păduri.

Îți mulțumesc, Marius, pentru companie și pentru autograf.  Sper să ne revedem curând!

Parteneriatul dintre Forbes și Nespresso, denumit sugestiv ‘La cafea cu…’ se bazează pe legătura inepuizabilă dintre inspirație și frumos, dintre emoție și sensibilitate. Nespresso este prin definiție un brand inspirațional ce caută în permanență să îmbogățească calitativ timpul pe care ni-l dedicăm, clipele de liniște și evadare din cotidian. De aceea, savurarea unei cafele Nespresso este o experiență inegalabilă, iar textura bogată și aromele inconfundabile ale cafelei Nespresso sunt alegerea perfectă pentru aceste momente speciale care ne aduc idei și inspirație. Nespresso și Forbes vă invită să savurați o cafea excepțională în compania unor povești extraordinare, pline de inspirație și frumos.

Locație: Théssa, Calea Victoriei 155

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii