Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

La cafea cu… Ioana Filipescu

De profesie inginer, absolventă ENA (L’Ecole Nationale d’Administration), din Paris, Ioana Filipescu este, de peste 20 de ani, unul dintre cei mai apreciați specialiști în corporate banking de pe piața locală. În prezent Managing Director al propriului  boutique de consultanță financiară, Ioana preferă ca timpul liber să și-l împartă între familie, lectură și natură.
SKY_8423

Experiență oferită de Nespresso

Ioana, ce elemente te definesc în acest moment al vieții tale?

Sunt un om simplu. Un om ca toți ceilalți. Lucrez în corporate finance de mai bine de 20 de ani și am făcut aceeași meserie tot timpul, chiar dacă în contexte diferite, cu roluri diferite. Întotdeauna m-am aflat în jurul unei tranzacții.

Consultanța financiară e un teritoriu cel puțin „exotic“, din punctul meu de vedere. Cum te-a găsit domeniul acesta?

N-am căutat meseria aceasta. Înainte de ʼ89, posibilitățile de a-ți alege meseria erau mult mai puține, iar semnificația alegerii era alta, așa că deciziile pe care le luam nu erau încărcate de vreo simbolistică. Mi-ar fi plăcut să fac ceva pe partea umană, dar nu a fost o opțiune în dezbaterile din familie, așa că am fost îndemnată să fac inginerie, la Iași. Nu voiam să plec de acasă, iar acesta a fost primul contact cu viața reală.

Din păcate însă, a fost o experiență în urma căreia nu am prins rădăcini, pentru că nu aveam o legătură fundamentală cu Iașiul, iar în cei cinci ani de facultate mi s-a părut foarte apăsătoare relația superficială pe care o aveam cu orașul. Când m-am întors în București, imediat după facultate, am avut șansa de a lucra aproape un an în Ministerul Industriilor, iar de acolo am ajuns în timp foarte scurt la Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Dacă stau să mă gândesc la momentele de cotitură din viața mea, atunci acesta este unul dintre ele.

Ce îți place cel mai mult în meseria ta?

Mărturisesc, îmi place spike-ul acela de adrenalină, îmi place negocierea, iar atunci când finalizez o tranzacție îmi place, evident, să adaug valoare pentru cei pentru care lucrez. În cvasimajoritatea cazurilor este vorba de o tranzacție de vânzare și, particularizez când vorbesc despre asta, în momentul în care clienții mei ajung să-și îndeplinească obiectivele, este de-a dreptul emoționant.

Sunt foarte puțini antreprenori în serie, iar pentru cei mai mulți această tranzacție reprezintă un moment unic în viața lor. Vând ceva ce au construit în foarte mulți ani și nu e ceva repetabil. Seamănă cu momentul în care îți căsătorești copilul; predai munca de o viață, cu toată încărcătura ei. Întotdeauna este emoționant, pentru că actorii sunt oameni.

Ioana, știu că ai tabieturi, printre ele numărându-se și băutul cafelei, așa că dă-mi voie să te întreb care e cea mai frumoasă amintire legată de această licoare?

Cred că prima dată când am băut cafea a fost în copilărie. Îmi aduc aminte că nu mi se refuza nimic și tot ce îmi doream se putea. Când eram mică, dat fiind faptul că la întrebarea „Ce vrei să te faci când vei fi mare“, răspunsul meu era întotdeauna „musafir“, cu siguranță am gustat din cafeaua celor mai mari. Îmi amintesc că eram doi copii (mai am o soră) într-o familie de foarte mulți adulți: eram singurele nepoate ale celor două perechi de bunici, ale celor trei străbunici pe care i-am prins, unchi, mătuși, deci o familie extrem de numeroasă de adulți.

Atunci, asistând la activitățile adulților, trebuie să fi participat și la ritualul cafelei. Țin minte că, pe atunci, cafeaua se bea dulce și era însoțită de un obicei pe care istoria l-a șters, acela al servitului dulceții cu apă. Doamnele se întreceau în dulcețuri rafinate, existau servicii din cristal în care se servea, ba chiar și lingurițe speciale.

Cu siguranță, este un obicei levantin, împrumutat ca multe alte lucruri. De șerbet nici nu mai spun, sunt nostalgică după acest obicei, după simbolistica lui. Revenind, dacă prima cafea am gustat-o în copilărie, obiceiul de a bea cafea l-am dobândit în clasa a XII-a, când mă mutasem la bunicii mei pentru a învăța în parametri mai buni, iar bunica gravita în jurul meu pentru a-mi optimiza timpul de învățat și de odihnă.

Capitolul odihnei mă conduce către următoarea întrebare, și anume, ce îți place să faci în timpul liber?

Cred că fac foarte multe, într-un timp foarte scurt, și atunci încerc să îmi fac plăcerile care îmi încarcă bateriile. Un lucru e pilates-ul, care este și una dintre constantele activității mele extraprofesionale. Îmi place foarte mult pilates-ul și pentru că este un mod de gândire.

Citesc, călătoresc, atunci când se poate, cât se poate. De puțină vreme m-am înscris la un curs de filosofie, organizat de Societatea Muzicală, unde acum doi ani am fost la cursuri de muzică clasică, curs care a devenit reperul meu constant de sâmbătă și care îmi place foarte mult. Evident, îmi plac și concertele de muzică clasică.

Ioana, îmi spuneai mai devreme că citești. Ce îți place să citești și ce cărți citești în acest moment?

Citesc mai multe lucruri deodată și asta se datorează faptului că timpul este scurt și atunci încerc să îmbin mai multe lecturi care îmi plac. În acest moment, citesc numai non-ficțiune, deși am citit într-un articol recent că ficțiunea are rolul ei în dezvoltarea emoțională și a perspectivei holistice. Sunt absolut fascinată de eseul lui Pascal Bruckner, „La sagesse de lʼargent“ (n.t. „Înțelepciunea banilor“).

Citește și La cafea cu… Ana Maria Mihăescu

Este o carte nouă și, a nu se înțelege că sunt obsedată de bani, dar aici se analizează nu atât rostul banilor în viața oamenilor, cât modul în care se raportează oamenii la bani din multiple perspective istorice, filosofice, religioase, culturale, politice. Îmi place foarte mult cum scrie Pascal Bruckner. Citesc în același timp și o colecție de eseuri pe care am căutat-o foarte mult și pe care mi-a împrumutat-o un prieten: „Civilizaţia spectacolului“, de Mario Vargas Llosa, care, din păcate, nu e ceva frumos, ci o părere a autorului despre situația în care a ajuns societatea. O perspectivă filosofică și contemplativă, care are concluzii adânci pornite din întrebări esențiale.

Cum faci să păstrezi echilibrul între viața de familie și cea profesională, cum faci să nu aduci de acolo dincolo?

N-ai cum să nu aduci dintr-o parte în cealaltă, însă poți încerca să ții compartimente etanșe, pe care să le privești diferit. Dar tu ești un singur om, deci… Din punctul meu de vedere, n-a fost complicat, pentru că viața de familie a fost prioritară, iar odată ce am înțeles asta, mi-am administrat foarte bine celelalte „vieți“.

Asta nu înseamnă că nu au fost momente în care nu s-au făcut sacrificii, dar probabil că dacă mi-aș mai trăi o dată viața, aș păstra aceeași perspectivă. Dacă o femeie tânără la început de carieră m-ar întreba dacă e cazul să facă o investiție prin a renunța deliberat la vocația ei de soție, mamă, liant al familiei, absolut aș sfătui-o contrariul. Și dacă am un regret în viață, este că am avut un singur copil. Copiii nu strică viața mamelor lor, nu o fac decât mai împlinită.

Apropo, ce sfaturi i-ai da unei femei tinere?

Nu-mi place ideea de sfat, pentru că nimeni nu ascultă de ele. Cu toții le auzim, dar nu le ascultăm. Le-aș transmite încurajări. Le-aș spune că viața este minunată, familia își are locul ei, iar copiii sunt lucrul complet pe care îl poți face. Desigur că se schimbă perspectiva, pentru că timpul te modifică. Dacă ai vedea cât de mult te amprentează creșterea unui copil, e ceva extraordinar! Copiii se cresc râzând și, când mai trece timpul, ai revelația felului în care i-ai crescut, i-ai educat.

Vorbești atât de frumos despre oameni, Ioana! Care crezi că sunt cele mai frumoase calități ale oamenilor care îi înconjoară?

Pe primul loc sunt onestitatea și loialitatea. Stau să mă gândesc dacă aș mai ridica la același rang și alte trăsături. Oamenii sunt – și e bine că e așa – foarte diferiți și poți găsi valențe foarte atrăgătoare în multe trăsături omenești. Dar dacă mă gândesc care e cel mai important pentru mine, acestea două sunt.

Și dacă vorbim despre defecte, care ar fi cele mai rele?

Cel mai mare defect al oamenilor mi se pare lipsa caracterului. Cred că înglobează tot ce mi se pare defect la un om. Nu de alta, dar, din păcate, văd acest aspect ca fiind foarte actual. Egocentrismul mi se pare un defect îngrozitor, perspectiva în care orice decizie este luată doar raportând-o la tine, monopolizând orice altă considerație. Este teribilă lipsa de empatie, imposibilitatea de a te pune în postura celuilalt.

Vreau să ne concentrăm acum doar asupra lucrurilor care îți aduc zâmbetul pe buze, în materie de lifestyle. Ce-ți face plăcere, ce te inspiră?

Îmi place Dries van Noten. Necondiționat. Cred că e singura „plăcere vinovată“. Am un număr de parfumuri de care nu mă mai despart și constat cu regret că o parte din ele deja nu se mai produc, nu știu de ce. Mă inspiră natura. Sunt o persoană urbană, categoric sunt o downtown girl, însă, o dată la câteva săptămâni, am o nevoie acută de a ieși în natură. Dacă nu reușesc altfel, merg într-o pădure, într-un parc. Am nevoie ca, la un anumit interval, să mă pierd în natură, să nu mai văd oameni sau oraș. Altfel, mă bucur de o duminică cu soare
într-un parc.

Care sunt locurile care te-au fascinat?

Contrar așteptărilor, nu sunt neapărat urbane. Primul contact cu Barcelona m-a făcut să mă gândesc că aici este una dintre cele mai vivante destinații. O mare dragoste e Parisul, oraș cu care relaționez foarte profund, unde am rădăcini pe care în Iași nu am reușit să le creez.

Relația mea cu Parisul s-a reînnodat și pentru că Tudor, băiatul meu, studiază în capitala Franței. Dar Barcelona, din punct de vedere arhitectonic, al climei superbe, unde oamenii sunt destinși, calzi și mereu cu zâmbetul pe buze, e o destinație care îmi place mult.

Altfel, iubesc Marocul, și nu pentru componenta urbană. Când spun Maroc, mă gândesc la Medina din Fez: e ceva atât de puternic în imagine, miros și sunet, care mă transportă cu totul acolo. Dar, în egală măsură, pentru mine, Marocul este ocean, care la rândul lui este foarte diferit de mare. Fac această distincție între mare și ocean, iar eu ador plaja la ocean. 

Ioana, care sunt sensibilitățile tale? Ce te emoționează?

Îmi plac animalele. Este ceva ce mă definește și care ocupă un loc important în viața mea. Am o mulțime de animale strânse de pe stradă, câini și pisici. Dacă trece iarna fără să mai culeg animale de pe stradă, e mare lucru, pentru că sunt foarte vulnerabilă în acest aspect. Mi se pare că nu le dau niciodată mai mult decât îmi dăruiesc ele mie. Ce mă emoționează? Oamenii tineri pe care îi vezi mulțumiți de interacțiunea lor cu tine. Un „mulțumesc“ de la un tânăr pentru o îndrumare, o recomandare, pentru că l-ai inspirat. Mă încarcă entuziasmul tinerilor din echipa mea, e o energie pe care nu o pot lua din altă parte.

Adresa: Il Locale, Șoseaua Nordului

Parteneriatul dintre Forbes și Nespresso, denumit sugestiv ‘La cafea cu…’ se bazează pe legătura inepuizabilă dintre inspirație și frumos, dintre emoție și sensibilitate. Nespresso este prin definiție un brand inspirațional ce caută în permanență să îmbogățească calitativ timpul pe care ni-l dedicăm, clipele de liniște și evadare din cotidian. De aceea, savurarea unei cafele Nespresso este o experiență inegalabilă, iar textura bogată și aromele inconfundabile ale cafelei Nespresso sunt alegerea perfectă pentru aceste momente speciale care ne aduc idei și inspirație. Nespresso și Forbes vă invită să savurați o cafea excepțională în compania unor povești extraordinare, pline de inspirație și frumos.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii