Cautare




, Editor Coordonator

Explorator. De vocație, om. De profesie, povestitor. www.georgianaciofoaia.ro

Lifestyle |
|

La cafea cu… Alecsandru Ionescu

Alecsandru Ionescu este medic stomatolog, tatăl a doi copii, un inovator pasionat de munca sa, de cafea, de călătorii și de gastronomie fină. Onestitatea și corectitudinea îi sunt valori de bază, iar modul în care își povestește experiențele, fie pe cele culinare, fie pe cele care implică stomatologia, te invită să-l asculți cu plăcere și curiozitate.
DSC_2005

Experiență oferită de Nespresso

Cinque Terre, Lacul Como, Cervinia – despre fiecare dintre aceste locuri și despre multe altele mi-a povestit Alecsandru până să ne așezăm la cafea. Acum aproape 10 ani, în 2008, a înființat, alături de prietenii lui, un grup exclusiv masculin, cu care, o dată pe an, petrece câteva zile la schi, căutând „servicii excelente, pârtii fără cusur și mâncare bună“. Anul acesta, Val-d’Isère, din Franța, a constituit „vârful“ aventurii lor anuale. Comandăm cafeaua și Alecsandru îmi mărturisește că de câțiva ani bea doar espresso de la Nespresso în varianta Roma, chiar dacă înainte a existat o perioadă când a băut „cafea în loc de apă, neapărat grecească, nu turcească, pentru că e mult mai aromată, mai fină, mai catifelată“.

Alecsandru, sunt atât de multe lucruri de spus despre tine, despre ceea ce faci și despre bucuriile tale, așa că te invit pe tine să-mi povestești câte ceva.

Am împlinit anul acesta o cifră rotundă: 40 de ani. Tatăl meu a practicat medicina sportivă, fiind chiar medicul Nadiei Comăneci atunci când a luat nota 10 la Montreal. Așa că, de când eram mic, am trăit între medicină și sport. Deși am practicat mai multe, cu adevărat s-au legat de mine doar câteva sporturi: când eram copil eram pasionat de hochei pe gheață, iar mai târziu m-am dedicat tenisului de câmp. Acum am mâna accidentată, dar sper să revin și să reîncep jocul în competiții de amatori.

Mi-a plăcut mereu ideea de a vindeca, dar, pe de altă parte, aveam și dorința de a călători și de a cunoaște oameni interesanți. Mi se părea însă, în mintea mea de 18 ani, că dorința era incompatibilă cu ideea practicării medicinei. Am avut un prieten, care mai târziu mi-a devenit mentor și care, în vremea studenției sale, eu fiind copil, m-a luat cu el la facultatea de stomatologie să îmi scoată un dinte de lapte și am rămas cu imaginea acelor tineri frumoși, zâmbitori și deschiși. Am avut o singură perioadă, în clasa a XII-a, când am vrut să devin economist și un bun prieten mi-a spus că afaceri pot face oricând ca medic, însă medicină ca economist nu voi putea practica, așa că mi-am văzut de drum. Pentru aproape 10 ani, începând din timpul facultății, am lucrat cu Ambasada Americii pentru o expoziție care are loc și astăzi și căreia m-am dedicat din 1987 până în 2007, în paralel cu stomatologia: Black Sea Defense & Aerospace.

Am rămas însă în România să scriu o pagină de istorie a stomatologiei, așa că, în 2007, am deschis primul meu cabinet, Aestetics One, după care a urmat o perioadă dedicată strict actului medical. Împreună cu unul dintre prietenii mei am fondat Societatea Română de Stomatologie Estetică, ceea ce ne-a oferit o deschidere extraordinară și posibilitatea de a cunoaște lideri de opinie de talie mondială, din domeniu. În urmă cu puțin timp am realizat și un proiect desfășurat pe durata a trei ani, finanțat de Uniunea Europeană și menit educației medicale pentru stomatologie high-end, unde au predat unii dintre cei mai importanți lectori din lume. Tot în perioada acelui proiect, împreună cu 10 autori am scris primul tratat de stomatologie estetică din România, tipărit în 10.000 de exemplare, oferite tuturor stomatologilor din țară. Un compendiu care n-a mai existat până acum și care, după doi ani de la apariție, a fost căutat de cea mai mare editură din lume dedicată medicilor stomatologi, care a cumpărat drepturile de autor pentru a-l traduce; anul acesta, tratatul a fost tradus și în limba chineză, eveniment fără precedent în România.

În urmă cu trei ani am deschis și cel de-al doilea cabinet de stomatologie, fiind, în același timp, și anul în care am început să țin cursuri în țară și străinătate despre stomatologie estetică, implantologie orală minim invazivă și abordare biologică. Pasiunea este, recunosc, în primul rând pentru actul medical în sine, însă am redescoperit și bucuria de a fi profesor. Vârfurile carierei mele de lector sunt două, deocamdată: în 2015 am fost primul medic stomatolog român care a avut o prezentare la Universitatea NYU din New York, iar acum o lună am ținut un curs la o academie din Zürich, Elveția, țara unde s-a inventat implantologia.

Cred că, oricât de pasionat ai fi de stomatologie, există și provocări în acest business. Care ar fi cele mai mari, din punctul tău de vedere?

Din punct de vedere business, principala provocare este să poți respecta, ca act medical, ceea ce promiți. Tehnologia a ajuns la un asemenea nivel, încât putem face ceea ce se numește Digital Smile Design, acest lucru reușind să creeze niște așteptări care să nu fie oneste. Și atunci, provocarea este onestitatea efectuării unui act medical corect, evident adus la nivelul actual de cunoaștere, însă fără să afectezi emoțional așteptările pacientului. Iar lucrul acesta e valabil atât în relația medic – pacient, cât și în relațiile de business.

Ești un pionier în multe felii ale domeniului tău și observ că-ți plac începuturile. Apropo de începuturi, care e prima amintire legată de cafea?

Prima amintire legată de cafea persistă din copilărie, când mă fascina mirosul de cafea proaspăt râșnită și se auzea în tot cartierul momentul când puneai boabele la râșnit. De neuitat era și atunci când dădea cafeaua în foc și se împrăștia peste tot acel parfum specific. Niciodată nu mi-a plăcut să beau mult din cafea. Cred că undeva prin anul 2000 am băut prima dată un espresso în Italia, la Pisa, și de atunci îi sunt fidel espresso-ului scurt.

Alecsandru, mi-ai povestit despre viața ta profesională, așa că aș vrea să știu mai multe despre bucuriile pe care le ai în timpul liber. Ce-ți place să faci în afara orelor petrecute în cabinet?

În ultimii cinci ani, timpul liber l-am dedicat în întregime copiilor. Mi-am redescoperit prin băieții mei, Luca (cinci ani) și Noah (doi ani), copilăria proprie, mai ales că, printr-o conjunctură fericită, m-am întors să locuiesc în cartierul în care am copilărit eu, așa că fiecare copac, fiecare bancă are o poveste. Fiecare nou pas al copiilor mei are legătură cu trăirile mele, așa că și programul profesional s-a schimbat ca să îi poată cuprinde, o dată pentru că mă simt foarte bine în pielea mea de părinte, dar și pentru că îmi face plăcere să petrec timpul cu ei, în natură, în aer liber, încercând să îi fac buni prieteni cu sportul. Am început să le insuflu și ideea de muzică de calitate, de la rock până la muzică clasică, iar de două luni chiar avem discuții pe melodiile alese. Vreau să îi învăț să aprecieze muzica, și nu zgomotul.

Citește și La cafea cu… Sonia Năstase

Înainte de a avea primul copil, am descoperit arta culinară și am învățat și să gătesc, să experimentez, însă doar în cadru restrâns. Împreună cu un prieten grec avem un vis, ca atunci când ne pensionăm să ne deschidem un mic restaurant pe malul unei insule grecești, dar este doar unul dintre visurile mele din cea de-a doua parte a vieții. Pe vremea când eram mai activ cu gătitul, m-am oferit pro bono către clienții care aveau restaurante să facem o seară cu invitat special chef Alecsandru Ionescu, care încă nu s-a materializat, dar nu e timpul pierdut. Așa că, neputând să mă manifest ca bucătar, mă manifest ca gurmand. Ce-mi mai face plăcere în timpul liber – un aspect moștenit de la tatăl meu – este arta. Sunt un admirator de artă, în special de pictură, și acest fapt se datorează faptului că tata a fost un mic colecționar de tablouri. Sincer, sper ca măcar unul dintre copii să moștenească această pasiune, cel mic manifestându-se deja, cu un set de creioane colorate pe unul dintre pereții albi ai sufrageriei.

Ce crezi că ne lipsește pentru a fi fericiți? Care crezi că e cea mai mare lacună a noastră, în general?

Uităm să fim oameni, uităm să ne căutam adâncul sufletului, ne privim poate mult prea superficial și vedem doar imaginile proiectate în jurul nostru. Există riscul ca, în această goană, să pierdem valorile pe care le-am moștenit. Mi-e teamă că suntem poate prea tehnologizați. Mi-aduc aminte, acum mai mult de 10 ani, când plecam cu grupul de prieteni și marea problemă era că unul dintre noi a ținut harta invers, iar acum fără aplicații, parcă nici nu te mai urci la volan. Ne-am adaptat prin absorbție la această tehnologie, mult prea ușor. Cred că aceasta e problema principală, un soi de dezumanizare, și soluția ar fi, probabil, să ne întoarcem cât putem la natură, la bucuria de a privi, lungit pe un ponton, cerul cu stele.

Adresa: Hotel Radisson, Calea Victoriei 63-81, Caffé Città

Parteneriatul dintre Forbes și Nespresso, denumit sugestiv ‘La cafea cu…’ se bazează pe legătura inepuizabilă dintre inspirație și frumos, dintre emoție și sensibilitate. Nespresso este prin definiție un brand inspirațional ce caută în permanență să îmbogățească calitativ timpul pe care ni-l dedicăm, clipele de liniște și evadare din cotidian. De aceea, savurarea unei cafele Nespresso este o experiență inegalabilă, iar textura bogată și aromele inconfundabile ale cafelei Nespresso sunt alegerea perfectă pentru aceste momente speciale care ne aduc idei și inspirație. Nespresso și Forbes vă invită să savurați o cafea excepțională în compania unor povești extraordinare, pline de inspirație și frumos.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii