Cautare




, Contributor

A pus bazele Global Vision, unul dintre cele mai importante grupuri din domeniul real estate care activează în regiunea Europei Centrale și de Est.

Opinii |
|

Jurnal de Antreprenor pe timp de COVID 19: înfruntăm frica, găsim curaj și pregătim viitorul!

Ultimele 4 săptămâni au fost pentru mine un adevărat roller coaster de evenimente, știri, analize, decizii, nopți nedormite, discuții, gândiri și răzgândiri. Atunci când ai responsabilități față de echipa, parteneri, clienții tăi și mai ai și visul tău de îndeplinit, tot ce se întâmplă acum îți poate părea o tragedie. Nu poți pur și simplu să #stay. Nu ai această variantă. Am resimțit o presiune uriașă, conștient fiind, din primele ore ale crizei, de consecințele sale.  
 aboneaza-te
100 cover Global Vision - Sorin Preda

Frica ne amorțește gândirea și cel mai bun remediu impotriva ei este curajul. Curajul de a gândi în continuare te ajută să îți depășești frica, spre singura ușă deschisă: cea care duce către a face lucruri în continuare. Puțin, mult. Dar asumat, în urma unei analize și a unui plan realist de criză. Iar curajul, sigur, poate veni din interior, dar în astfel de momente trebuie căutat mult în exterior. Deschideți-vă către cei care vă pot ajuta cu sfaturi, opinii, chiar ajutor material și, de ce nu, emoțional/mental. Căutați acolo energia care vă dă curajul de a structura un plan de criză și a-l pune apoi în aplicare. Să știți că niciun plan nu are șanse de reușită dacă nu are sprijin extern organizațiilor voastre. Nu sunt adeptul “gândirii pozitive” de tip “Lasă, totul va fi bine, vei vedea!”, ci un optimist rațional. Mai degrabă aș spune că modul acesta de acțiune, lăsând și sperând că lucrurile se vor rezolva de la sine este exemplu de soluție opus gândirii.

Altfel, așa cum am mai spus-o într-o formă mai simplă, suntem într-un exercițiu dur, dar intens de învățare și asumare slăbiciuni. Și apoi, din nou, învățare. Pentru că marile schimbări au venit pe un astfel de fond de frământare, reziliență și apoi găsire de soluții.

Dezvoltarea mea personală a fost marcată semnificativ de cel puțin 3 momente cruciale: revoluția din 1989, episodul 9/11/2001 și criza financiară din 2008/2009. Covid-19 este, fără doar și poate, altceva. Suntem într-o paradigmă neobișnuită și apăsătoare. Aceea de a renunța la libertate și economie pentru sănătate. Riscurile sunt mari pentru toți, în acest schimb foarte greu. Nicicand nu mi-am imaginat un lockdown simultan si aproape complet al tuturor economiilor mondiale care contează cu adevărat.

Mă număr printre cei care nu au stat nici măcar o zi pe gânduri înainte să construiască și să pună în aplicare un plan de management de criză. Trebuie să recunosc că am întâmpinat în primele zile o opoziție din partea forțelor care în mod clasic se opun schimbării organizationale. Primeam mesajul clasic: “Crisis?! What Crisis, Sorin?!”.

Am revizuit structura organizațională, am analizat finanțele fiecărei companii din grup, am renegociat orice întelegere posibilă, am încercat o previzionare cât mai realistă a gradului de colectare de bani în perioada următoare (cash flow-ul pozitiv este cheia ieșirii din crize), am reziliat orice înțelegere neprofitabilă, am pierdut clienți si profit, am ales echipa alături de care voi continua după restructurare, am conturat grupul de oamenii-cheie alături de care voi merge mai departe (angajați, furnizori, clienți, asociați), am comunicat mai mult decât oricând cu clienții și piața, ne-am pregătit, cu alte cuvinte, pentru următoarele 6-18 luni.

Stiu, nu este poate ce ați mai auzit deja sau ce va doriți să auziți, dar am făcut toate acestea cu un singur scop: acela de a continua cât mai multe dintre proiectele noastre fezabile și a salva cât mai multe locuri de muncă, ba chiar de a crea multe altele prin investițiile pe care le continuăm în București, Constanța, Timișoara, Oradea și Arad.  Și cred că am reușit să pun la punct un plan funcțional acum și în viitor.

Pentru mine, onest, long-term recovery astăzi intuiesc că va însemna minimum 3 ani (aici poate sunt puțin optimist). Este un alt fel de criză. Dacă citești analizele care vin dinspre economiile cu tradiție, istorie, experiență și rezistență la crizele mondiale mari, înțelegi următorul mesaj: omenirea nu s-a mai confruntat cu așa ceva până astăzi. Deci gradul de incertitudine este uriaș. Iar incertitudinea schimbă sensuri care păreau adevăruri general-valabile, scoate la iveală caractere angrenate în cursa pentru găsirea unor asigurări care să calmeze înșiruirea de: “Vreau să știu clar. Spune-mi sincer! Am nevoie de predictibilitate! Cât timp mai ai un job?”

Nimeni nu știe exact ce se va întâmpla după 1 iunie. Oamenii cred că firmele au bani și nu vor opera restructurări sau reduceri de salarii. Dar nu au, cum se spune, “the big picture” și nu înțeleg care sunt expunerile firmelor unde lucrează la credite de investiții în proiecte care brusc au devenit nerentabile sau chiar falimentare, obligații de plată a taxelor și impozitelor chiar și în condițiile în care nu încasează ce au facturat clienților…. Totodată, mulți nu știu câți dintre patronii lor au garantat personal aceste credite și vor intra în faliment, pierzând aproape tot ce aveau până mai ieri. Este vorba despre educație financiară și aici știm că nu stăm chiar bine în România.

După aceste săptămâni de analiză, planning și acțiuni întreprinse, câteva lucruri îmi sunt clare. În primul rând, faptul că toată lumea va fi atinsă de criza economică care s-a prefigurat deja. Chiar și afacerile despre care astăzi auzim că merg mai bine decât oricând: retail online, supermarketuri sau farmacii. Cu mai puțini bani în buzunar, în mod evident, oamenii vor consuma mai puțin. În al doilea rând, faptul că ne vom lovi de o rată mare a șomajului. Previziunile vorbesc despre un million de șomeri în România. Am reînvățat și resimțit în această perioadă că atunci atunci când reduci sau reziliezi un contract cu un furnizor, cineva de acolo își pierde jobul. Când barca ta ia apă și de apă nu poți scăpa prea repede, ceva trebuie trecut peste bord. În al treilea rând din multele discuții purtate în această perioadă, am înțeles că actuala generație nu a experimentat o astfel de perspectivă a somajului nici măcar la nivel de exercițiu mental. A existat, în ultimii 20 de ani, alternativa unui job în străinătate, dar astăzi toate economiile mari sunt afectate și cred că locurile de muncă se vor găsi tot mai greu în Occident. În plus, în fiecare an, în România, rata investițiilor străine creștea și noi locuri de muncă apăreau. În al patrulea rând companiile românești trebuie să își găsească un model de operare mult mai eficient, cu resurse mai puține și  salarii mai mici, dar cu bonusuri de performanță mai mari. Salvarea poate veni din exportul de produse și servicii românești, dar și din creșterea de consum intern de produse made in România. În final, proprietarii de afaceri trebuie să se ajute singuri. Este de dorit și se așteaptă un plan de ajutor dat economiei din partea guvernului, însă trebuie să fim conștienți că România a crescut, își va reveni și va continua să se dezvolte prin demersurile antreprenorilor săi. Prin oamenii săi, prin valori adevărate și credința în viitor. Acum, mai mult decât oricând, România are nevoie de oameni care să lupte pentru ideile lor, pentru afaceri sănătoase și profitabile.

Avem încă o lună de stare de urgență. Vă doresc să găsiți curajul să urmați cu toată forța drumul analizei, planificării și actiunii, mai mult decât pe cel al emoției, fricii sau lipsei de realism.

Paște fericit tuturor!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii