Cautare




, Redactor

Reporter în căutare de oameni și povești.

Travel |
|

Jurnal de Amsterdam

În luna mai, am fugit trei zile, cu tot cu drum, la Amsterdam. Îmi doream de mult să vizitez acest oraș, mai ales că auzisem păreri destul de împărțite.
shutterstock_656151523

Mai mult decât evident, prima oprire – aeroportul Schiphol, cel mai mare din Țările de Jos și al treilea din Europa. Ca un lucru mai puțin știut, Schiphol este unul dintre cele mai joase aeroporturi, ca altitudine, din lume, fiind situat la 3,9 metri sub nivelul mării.

După ce m-am întâlnit cu prietena mea care venea din Londra, am luat trenul spre oraș și, în aproximativ 15 minute, am ajuns în Gara Centrală. De acolo, rapid să lăsăm bagajele în camera pe care am închiriat-o într-un apartament, cu ajutorul rețelei Airbnb. Ca distanță, nu am făcut alegerea cea mai bună, dar pentru experiență a meritat fiecare metru în plus. Am locuit, pentru două nopți, lângă lacul Gaasperplas, în apartamentul cochet al Emanuellei, o franțuzoaică veritabilă, trecută de prima tinerețe, care încheia orice frază cu un „voilà” ușor gâjâit.

Imaginează-ți că te trezești dimineața și de la orice fereastră ești înconjurat de verde crud, vezi rațe pe lac și auzi trilurile nesfârșite ale păsărilor; sau seara, în drumul de la metrou spre casă, să întâlnești iepuri care se joacă pe iarbă, nestingheriți de prezența ta. Fără să mai punem la socoteală aerul curat, nepoluat de „mireasma legală” a orașului.

Nu m-am dus în Amsterdam cu un program stabilit de acasă, mai ales că prietena mea mai fusese și știa cam ce este de făcut. La finalul primei zile, aplicația de pe telefon îmi indica vreo 23 de kilometri parcurși pe jos. Nu pentru că orașul nu ar avea un transport în comun foarte bine pus la punct, ci pentru că am vrut să-l descopăr la pas, să mă bucur de clădirile strâmbe, de străzile înguste, de nenumăratele poduri și canale – chiar dacă a trebuit să mă feresc mereu de bicicliștii extrem de vitezomani. Și nu, nu exagerez cu nimic când spun că sunt foarte mulți, merg tare și nu țin cont deloc de pietoni. Dar nu-i pot blama, fac un mare bine planetei. În Amsterdam, sunt peste 881.000 de biciclete, de patru ori mai multe ca mașinile, și în jur de 400 de kilometri de piste.

Pe lângă arhitectura veche, care se îmbină armonios cu clădirile noi, capitala Olandei te prinde și cu alte lucruri. Cum ar fi o supă de linte fierbinte savurată într-un restaurant cu lămpi din file de carte; o bere pe care te oprești să o bei la un pub oarecare doar ca să-ți mai odihnești puțin picioarele; o porție de cartofi proaspăt tăiați în fața ta, dar prăjiți cu tot cu coajă (olandezii sunt vestiți la acest capitol); o minipiață de flori, peste care dai întâmplător, unde vedetele nu sunt, așa cum te-ai aștepta, lalelele, ci cactușii în miniatură, extrem de colorați. Și, pentru că tot a venit vorba de piețe, vă recomand să dați o fugă la una de mâncare, mai exact la Food Hallen Amsterdam. Face parte dintr-un centrul De Hallen, un spațiu destinat petrecerii timpului liber în maniere cât mai diverse. Veți întâlni mirosuri din întreaga lume, bere de toate soiurile, agitație, dar și multă voie bună. Eu am mâncat o delicioasă salată vietnameză cu pui, care avea, printre altele, pachețele de primăvară, varză murată și alune sfărâmate.

La capitolul muzee, mi-am propus să nu plec din Amsterdam fără să-l vizitez pe cel dedicat lui Van Gogh. După ce văzusem, cu ceva timp în urmă, celebra Starry Night, la Muzeul Orsay, din Paris, îmi doreamn să văd și alte picturi, mai ales The Potato Eaters, Sunflowers sau la fel de cunoscuta Almond Blossom. Muzeul se află în ceea ce olandezii numesc Museumplein (Piața Muzeelor), alături de muzeele Stedelijk și Rijksmuseum, dar și de sala de concerte Concertgebouw. Muzeul a fost deschis în 1973 și găzduiește cea mai mare colecție a lucrărilor lui Van Gogh. Mi-am luat biletul on-line și cred că nu am nimerit într-o zi atât de aglomerată. Dacă vrei mai multe explicații decât cele afișate, un ghid audio este bine-venit. Am petrecut singură vreo trei ore în muzeu și mi-am reîmprospătat memoria în ceea ce privește viața scurtă, dar tumultuoasă a lui Vincent Van Gogh. De asemenea, mi-am amintit, cu nostalgie, prima întâlnire cu artistul, prin clasa a opta sau a noua, cu ajutorul cărții lui Irving Stone, Bucuria vieții.

Vremea în Amsterdam nu e deloc prietenoasă; atmosfera e închisă, iar vântul rece bate tot timpul. Așa că după ce am plecat de la Van Gogh, mi-a atras atenția o clădire mai mică, de lângă, care anunța o expoziție Banksy, alături de alți artiști permanenți: Andy Warhol, Jean-Michel Basquiat, Jeff Koons, Damien Hirst și Keith Haring. Este vorba despre Moco, un muzeu-boutique din Amsterdam, care pune accent pe arta modernă și contemporană. Experiența pe care ți-o oferă acest spațiu este intensă și contradictorie; cu un ochi râzi și cu unul plângi, căci majoritatea lucrărilor exprimă, cu umor și ironie, hibele societății de azi. Expoziția Laugh Now a britanicului Banksy, încă anonim, nu este autorizată de artist și nici curatoriată în colaborare cu el. Banksy este cunoscut pentru arta sa stradală care apare în toate colțurile lumii. Lucrările lui pe pânză, lemn și hârtie au fost foarte puțin expuse, dar pot fi admirate la Moco, în cadrul expoziției, până pe 30 septembrie. Tot la Moco, am văzut și o lucrare a lui JR, partenerul lui Agnès Varda, din filmul Faces, Places; la fel cum, într-un pub, am dat peste o revistă ce o avea pe copertă pe regretata regizoare franceză.

Amsterdam este orașul unde găsești de toate: case pe care nu te mai saturi să le pozezi, cafenele cochete, magazine, muzee, chiar și o „stradă roșie”. Voi alegeți.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii