Cautare




, Contributor

Parfumuri |
|

Join the Club: povestea fascinantă a noii colecții de parfumuri de la Xerjoff

FATAL_CHARME.jpg
Dacă personalitatea ta s-ar putea contopi cu spiritul unui anumit loc din această lume, ce ai alege să fii: un club de jazz sau de golf, o cursă hipică de la Ascot, o stradă luxoasă din Milano, un cerc de poezie sau de teatru ori un cigar-club misterios din Havana?

De la primele sticluțe de parfum ale mamei și conținutul lor atât de râvnit și de adulmecat în copilărie, identitatea mea olfactivă a oscilat mereu între briza fresh a mării, nesfârșitele câmpuri olandeze cu flori și, rareori, mirosurile condimentate de mosc sau de ambră. Cel puțin acestea erau coordonatele pe care le ofeream invariabil ori de câte ori vreun artizan parfumier mă chestiona în legătură cu profilul meu olfactiv: fresh, ușor floral, nu foarte dulce, nu foarte pretențios.

Deloc întâmplător, primul parfum Xerjoff care m-a cucerit cu patru ani în urmă era din linia „Shooting Stars“, inspirată de ploaia de meteoriți care a avut loc în Siberia în 1947, și venea cu un săculeț de catifea în care se afla o bucățică de meteorit adevărat, pe care o păstrez și acum cu sfințenie ca pe relicva unei povești frumoase.

Atât parfumul cât și istoria lui se potriveau coordonatelor mele olfactive și, privind înapoi, rămâne preferatul meu din epoca pre-Comandante. Cel mai special dintre cele câteva zeci de esențe încercate înainte să mă îndrăgostesc subit și definitiv de un parfum unisex, cu note de tutun și whisky, accentuat de nuanțe lemnoase și picante și inspirat de emoția și poezia gesturilor cu care se fumează… un trabuc.

Nefumătoarea convinsă din mine încă se cutremură la acest gând, însă iubitoarea de parfumuri jubilează în fiecare dimineață, la momentul ritualului de parfumare. Trecerea de la ploaia de meteoriți la trabucul cubanez nu mi-a luat prea mult: cam cât durează să desfaci capacul auriu al unei sticle de culoare albastru-electric și să călătorești pe loc într-un salon misterios din îndepărtata Havană, tapetat cu fotografii alb-negru ale lui Che Guevara, unde gândurile iau forma unor nori de fum și totul pare suprarealist și misterios.

„Comandante“, parfumul pe care îl folosesc deja de aproape patru luni (și pe care am fost surprinsă să-l simt în continuare pe încheietura mâinii chiar și după pauze de două zile), este descris drept „o introspecție olfactivă pentru cei care simt nevoia să dețină mereu controlul“ și face parte din cele zece esențe ale colecției „Join the Club“ de la Xerjoff. 

Recunosc, încă dinainte dinainte de a o mirosi pe vreuna dintre cele zece, m-a sedus ideea colecției în sine: de a sintetiza în 50 de ml. de parfum un anumit loc din această lume, delimitat nu doar geografic, ci și prin prisma comunității de oameni pasionați care îl definesc. Și, odată ce mi-am descoperit preferatul, m-a surprins și concluzia: faptul că nu întotdeauna locurile care ne plac sunt cele care ne descriu cel mai bine.

În acest sens, ideea celor de la Xerjoff merge chiar mai departe: odată cu fiecare sticlă de parfum cumpărată, primești un card albastru de membership în clubul corespunzător parfumului ales, cu un cod unic de înregistrare pe care îl poți folosi pentru a intra pe site și a afla mai multe despre lumea pe care, prin alegerea făcută, ai considerat-o potrivită spiritului tău.

Astfel, dacă al meu „Comandante“ este un club de trabuc din Havana, „Marquee“ se inspiră din atmosfera unui club de teatru, evocând emoția și adrenalina din culisele pregătirii unui spectacol, cu note pudrate și nuanțe delicate florale și fructate.

Spre deosebire de alte parfumuri despre care am scris de-a lungul timpului însă, cele din seria „Join the Club“ sunt, paradoxal, mai ușor de descris prin intermediul clubului pe care-l reprezintă decât prin simpla enumerare a ingredientelor.

Modul de combinare a acestora din urmă, ca și tehnicile și elementele secrete folosite în alchimia parfumului, nu reușesc să surprindă pe deplin bogăția parfumului, în schimb se potrivesc, zic eu, cu ideea de la care au pornit artizanii parfumieri de la Xerjoff.

După un club de trabuc vine un club de jazz,  inspirat de atmosfera boemă și strălucitoare din Chicago, de la începutul anilor20, când jocurile de noroc, jazzul și cinematografele făceau legea în materie de divertisment.

Astfel, spiritul „Twenties“-ului american a fost distilat în „Kind of Blue“, în timp ce „Birdie“ întruchipează sportivitatea și spiritul de competiție de pe un teren de golf. Pentru că în lumea golfului fiecare gaură de pe teren are asociat un anumit număr de lovituri necesare, în limbajul golferilor, „Birdie“ desemnează bifarea unei găuri dintr-un număr de lovituri mai mic decât cel standard, semn clar al măiestriei jucătorului.

„Fatal Charme“ se inspiră din atmosfera luxoasă a magazinelor de modă de pe Via Monte Napoleone din Milano, având exact notele pe care le consideram cândva definitorii pentru mine: floral-lemnoase, ușor pudrate, ducându-mă cu gândul la norul de parfum care însoțește trecerea manechinelor pe un podium de modă.

Când ți-ai pus ultima oară pălăria Philip Treacy, pentru a merge la o cursă de cai de la Ascot? O poți face în fiecare zi, cu o picătură din „Ascot Moon“, esența Xerjoff care împrumută din spiritul unei după-amieze petrecute la cursele de cai de lângă Londra.

Notele verzi-picante se insinuează în nări precum mirosul ierbii, amestecat cu aroma ceaiurilor sorbite din cești de porțelan de către distinsele doamne venite să-și susțină favoriții în legendara cursă.

Nici iubitorii navigației nu sunt uitați de către cei de la Xerjoff. Parfumul „40 Knots“, are note de bază marine și ușor sărate, combinate cu nuanțe verzi și lemnoase, transportându-ne direct în atmosfera unui velier care navighează pe Marea Mediterană, oprind în satele pescărești pentru a vedea de aproape comunitatea celor care trăiesc în ritm cu marea.

În descrierea oficială, extrem de poetică, „40 Knots“ este descris ca „simbol al frumuseții vii și mistice a mării“, în timp ce Shunkoin, inspirat de pacea și seninătatea unui club asiatic de meditație, pornește de la premisa că „meditația înseamnă acceptare“. Cel de-al doilea favorit al meu după „Comandante“ rămâne, însă, „More than Words“: parfumul romantic și ușor floral, cu esență de oud, inspirat de atmosfera unui club de poezie.

În lumea„More than Words“,creativitatea boemă a membrilor clubului de poezie naște combinații neașteptate de cuvinte și de versuri, transportându-mă, pe rând, în decorul romanelor gotice, în albul iernilor siberiene și, în cele din urmă, în romantismul perioadei Belle-Epoque așa cum trebuie să fi fost ea trăită și percepută dintr-un apartament șic situat în primul arondissment al Parisului.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii