Cautare




, Contributor

ForbesLife |
|

Jacopo Foggini – Designul, la granița dintre trecut și viitor

Avangardismul paseist. Cu riscul de a suna paradoxal, acesta există și se naște în Italia, din imaginația și inspirația lui Jacopo Foggini, un artist cu spirit ludic și esență inovatoare.
DSC_9515_low

Jacopo Foggini s-a născut la Torino, acolo unde magia albă se întâlnește cu magia neagră. Mama sa, sculptor de meserie, află destinul băiatului de doar 10 ani, Jacopo, de la o prezicătoare: „Văd o carieră artistică uimitoare! Văd plastic, mult plastic…“.  În acele vremuri, prezentul cântărea mai greu, mai mult decât exercițiul actual de a fi prezenți în viețile noastre. Clădirea și moștenirea businessului de familie era literă de lege, de unde și reacția mamei sale: „Nu, imposibil, Jacopo trebuie să rămână la conducerea familiei“.

20 de ani mai târziu

Jacopo călătorește prin toată lumea, numele său fiind asociat cu unele dintre cele mai mari instituții și evenimente: Jocurile Olimpice de la Torino, din 2006, Muzeul d’Orsay, din Paris, Săptămâna Designului de la Moscova, pentru care a construit „Matrioska Super Hero“ – o reinterpretare a faimoasei păpuși, de șase metri înălțime. Acestora li se adaugă obiecte curajoase, luminoase și provenite din pasiunea sa pentru trecut.

Nu există o altă cale: trebuie să suferi, trebuie să te înțelegi pe tine și să îți găsești singur drumul în viață.” Aceasta este concluzia artistului după ce îmi povestește, printre scăpări de italiană și fotografii din telefon, despre revoltarea și plecarea din afacerea familiei. Nu înainte ca aceasta să îi furnizeze inspirația pentru materialul de bază pe care îl folosește astăzi; însă acest lucru îl înțelege mai târziu.

„Când aveam opt ani, tatăl meu m-a luat cu el, într-o zi, într-una dintre fabricile noastre, pentru a aduce o mașină, urma să plecăm la munte. Eu aveam pe atunci un prieten imaginar, o caracatiță cameleonică, alături de care povesteam mereu. Când am intrat în fabrică, am văzut toate acele mașini care mi se păreau niște monștri uriași, însă din nasul uneia – așa credeam eu pe atunci – cădea un strop de lichid. Era, de fapt, metacrilat.“

Caracatița a dispărut, pe măsură ce au trecut anii, însă amintirea sa a fost păstrată și folosită într-una dintre ilustrațiile pe care le va folosi în noua carte: arta sa, povestită copiilor. „Nu știu când va fi gata, însă nu acest lucru este important. Într-o astfel de muncă, pentru copii, trebuie să îți iei tot timpul de care ai nevoie.“

L-au impresionat dintotdeauna lucrurile din jurul său, a fost mereu stârnit de o curiozitate latentă, ceea ce nu l-a putut ține pe loc, fapt pentru care i s-a acordat și un nume pe hartă: Peștera Foggini, din Sahara. Într-una dintre expedițiile cu tatăl său, pentru care arheologia era o pasiune, a descoperit, în 2002, „din curiozitate și… noroc“, o peșteră. Cercetările ulterioare au demonstrat că aceasta este veche de 7.000 de ani și că are aproximativ 5.000 de desene rupestre.

„Am ales designul deoarece are demnitate.“

Mulțumită unor artiști și oameni apropiați, printre care și bunul său prieten Romeo Gigli, în 1997, Jacopo își răspunde la multe întrebări și alege designul. Înainte de a face acest lucru, obișnuia să confecționeze lămpi.

Încă mai păstrează câteva modele din acele începuturi, marcate de pasiunea pentru antichități. În continuare, se întoarce în trecut pentru a se inspira, dar și pentru a-și decora casa. „De exemplu, scaunele pe care le-am făcut pentru Edra, dacă le privești, ele arată ca și cum ar veni din viitor, însă picioarele sunt complet inspirate din anii ’30.“

CITEȘTE ȘI COOL HUNTING: Carlos Ortega Design

Astăzi, din atelierul său, alături doar de șapte oameni, construiește piese originale, cu un puternic sens al culorii și al dimensiunii. „Cel mai greu a fost la Jocurile Olimpice. Trebuia să construiesc un candelabru, care la final avea nouă metri în diametru și 11 metri în înălțime. Problema era că trebuia să se înalțe pe măsură ce maestrul Luciano Pavarotti își interpreta momentul. Am avut mari emoții atunci.“

Mesele sunt, de asemenea, cele mai dificile obiecte de construit. „Pentru ele trebuie să iei în considerare atât funcționalitatea, cât și elementul estetic. Trebuie să găsești un echilibru, de aceea este mai complicat.

Însă nimic nu este imposibil atunci când există… dragoste. Forțele care funcționează precum un combustibil pentru Jacopo Foggini sunt iubirea, natura și trecutul. Creează un mix între acestea și le declară inspirațiile sale primordiale. „Dacă iubesc, sunt o explozie de idei.“

Atunci când nu creează, se distanțează de oraș. Aproape în fiecare weekend se retrage în casa de pe deal, asemenea celei în care a crescut și a copilărit, având nevoie de un portret frumos: pădure, liniște și prieteni.

Mă bucură fiecare weekend pe care îl petrec în casa de la țară, cu mulți prieteni apropiați. Cântăm, dansăm. Este o reuniune de familie, însă este vorba despre acea familie pe care ți-o alegi tu în viață, care uneori este mai bună.“

Cât despre fiul său, acesta îi este precum un frate. „La 11 ani, el a decis să locuiască cu mine, ceea ce a însemnat că am crescut împreună. Este un om tare frumos, acum locuiește în Paris, este art director și un om de succes pentru vârsta lui. Este mult mai înțelept și calculat față de mine.“

CITEȘTE ȘI Atelierul Leea – creația unui tată curajos

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii