Cautare




, Contributor

Între noi părinții |
|

Irina Mohora: „Ne-am dat seama care sunt lucrurile de care avem cu adevărat nevoie pentru a fi mulțumiți“

Pentru mine, acest #stămacasa a venit fix într-o perioadă în care petreceam foarte puțin timp acasă. Începusem de câteva luni de zile un nou proiect de televiziune, dar ca toate începuturile pe cât sunt de frumoase, pe atât de solicitante pot fi. Încercam să îmi echilibrez viața profesională cu cea personală și mereu îmi promiteam că nu voi mai lucra în weekend.
shutterstock_1717634047

Vestea că pentru a ne proteja, formatul emisiunii pe care o realizez se va schimba temporar, iar o parte din echipa emisiunii va lucra de acasă o perioadă a venit ca o provocare. Lucrez de 14 ani în televiziune, dar nu mai experimentasem asta niciodată. Pentru mine, a fi în direct înseamnă să fiu în studio sau pe teren. Acum urma să fac zilnic, în direct, interviuri prin skype.

Partea bună a fost că am putut să lucrez în continuare, să mă ocup de activitatea ONG-ului pe care îl conduc de 6 ani, să stau cu puștiul, să îi fiu partener principal de joacă, să facem și activități educative cât de cât, să am grijă de familia mea, dar și de îngrijirea casei. Și să fim doar noi. Fără ajutor sau intervenții.

Irina Mohora, prezentator tv și președinte al Asociației Zâmbetul Îngerilor

De plictiseală nu am avut parte în cele 2 luni de izolare. Absolut deloc. Nici eu și, surprinzător, nici Zian. Surpriză am avut când am constatat că nu am simțit nevoia să comunic foarte mult. În afară de familie și cu redacția pentru job. La începutul pandemiei îmi imaginam întâlniri dese cu prietenele pe acest Zoom pe care l-am descoperit în această perioadă. Sau discuții interminabile la telefon sau videocall. Am constatat că nu a fost așa. Mi-a fost bine în universul meu. Liniștea face bine. Lucrurile simple ne fac viața armonioasă și echilibrată. Fără agitație, fără zgomot, fără acel „du-te-vino“. Ceea ce aveam acasă a fost suficient cât să îmi fac ordine în priorități și să aleg să gestionez timpul și energia altfel, să acord importanța cuvenită liniștii și să îmi dau seama de lucrurile inutile pe care le făceam sau cât de necumpătată eram câteodată. E bună o perioadă ca aceasta. Am ales să fiu mai îngăduitoare cu mine, să fie ok dacă nu fac tot ce îmi propun, dacă e prea puțin e suficient atât timp cât tot ce am făcut a fost cu drag și implicare.

Fiind în majoritatea timpului singură cu Zian, a trebuit să găsesc soluții pentru a-l ține ocupat ca să îmi pot face treaba. Așa am început să gătim împreună și să-l implic în această activitate care îi place foarte mult și este incredibil câtă încredere îi dă în el. Weekendul a fost destinat teatrului online. O piesă sâmbătă și una duminică, la alegere, în funcție de ceea ce oferea online Teatrul Țăndărică și Ion Creangă.

A fost important pentru mine să nu stea mult în fața televizorului și să îi găsesc lucruri și activități care să îl țină ocupat. El este încă mic, obosește repede și nu se poate concentra mult timp asupra unei singure activități, așa că în acestă perioadă imaginația mea a fost intens provocată.

Când simțeam că nu îl mai atrag cărțile sau jocurile, inventam, schimbam ceva. Așa se face că, după ce am decorat cu o săptămână mai devreme casa pentru Paște, la 3 zile distanță am scos toate luminițele de Crăciun și am decorat din nou. Așa am citit zilele următoare cărțile – la lumina beculețelor de Crăciun.

Am învățat în aceste luni toate speciile de dinozauri, să fac deserturi, am reinterpretat rețete, am reușit să reduc risipa alimentară, o problemă care mă preocupă de câțiva ani și pe care am încercat să o combat, alături de Asociația Zâmbetul Îngerilor, prin campania umanitară „Sendvișul de la Miezul Nopții“.

Perioada aceasta ne-a dat ocazia de a ne repoziționa față de ceea ce avem și de a ne face planuri. Ne-a provocat să ne dăm seama dacă am avut mult și am apreciat puțin și mai ales care sunt lucrurile de care avem cu adevărat nevoie pentru a fi mulțumiți. A da, și acum mă bucur și mai mult de acel cappuccino la terasă de care mi-a fost atât de dor!

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii