Cautare




, Contributor

Între noi părinții |
|

Ioana Maria Moldovan: „Minunea de a fi mamă nu se poate descrie în cuvinte“

Când devenim mame, cu fiecare zi în plus și fiecare provocare, creștem și noi alături de copiii noștri și căutăm continuu un echilibru între viața profesională și cea personală. Am întrebat-o pe Ioana Maria Moldovan care este „secretul“ succesului și care sunt provocările prin care trece! de Magda Popescu-Biclineru
Ioana Maria Moldovan

Scriu aceste rânduri nu ca om de televiziune, trainer al Școlii de Televiziune iMediaPro sau voluntar al Asociației Conil, ci ca mamă. Mama unei minuni ce poartă nu întâmplător două nume sfinte – Andrei-Ioan – și care a venit pe lume pe cale naturală, pe 13 ianuarie, la 00:01. De atunci, 13 nu mai e doar un simplu număr. E unul cu noroc și ziua în care viața mea s-a schimbat radical și a căpătat un sens.

În primele zile după naștere m-am întrebat constant dacă sunt o mamă bună, dacă fac ceea ce e mai bine pentru Andrei-Ioan. Faptul că nu plângea, că dormea, că era liniștit, au fost semne clare că sunt pe drumul cel bun. De atunci fac ceea ce simt, iar zâmbetele și felul în care el mă privește îmi dau curaj că sunt pe drumul cel bun.

Pentru că m-am întors la proiectele mele foarte repede după ce a apărut copilul în viața noastră, am fost întrebată adesea cât cântărește viața de familie versus carieră și cum le punem într-un echilibru?

Eu nu le-am pus niciodată în balanță. Ambele fiind foarte importante pentru mine, sunt convinsă că merg mână-n mână. Sunt Leoaică, un om activ care nu a renunțat la niciun proiect până-n săptămâna 36 de sarcină. Am fost la filmări, ședințe foto, am prezentat jurnalul Focus din Inima României pe Prima Tv, am făcut voluntariat la Asociația Conil și nu am renunțat nici la minunata Școală de Televiziune iMediaPro Brașov pentru care am făcut săptămânal naveta.

După naștere, cu toate că inima îmi spunea să rămân acasă lângă minune, mintea îmi dicta să mă întorc, să nu renunț la ce am început. Nu a fost o decizie ușoară, dar am luat-o pe repede înainte, așa că, la 42 de zile ale lui Andrei, am fost back in business. Evident, cu susținerea soțului, dar și cu cel al oamenilor frumoși din proiectele în care sunt implicată. Fără ei nu aveam cum să mă reîntorc.

N-am luat în calcul bona, așa că tatăl lui Andrei-Ioan stă acasă când eu trebuie să fiu în platou sau la cursuri. Amândoi am decis că așa este cel mai bine, că nimeni n-ar putea avea grijă de copilul nostru mai bine decât noi. Nu e ușor, dar încercăm să ne descurcăm. Suntem doar noi doi și-o minune sub aceeași umbrelă.

Recunosc însă că despărțirea de el, chiar și pentru câteva ore, nu e deloc ușoară. Deși știu că e pe mâini bune, gândul îmi zboară mereu la el și abia aștept să ajung acasă, să-l iau în brațe, să ne jucăm și să mă încarc cu zâmbetele lui sincere.

Andrei-Ioan e minunea mea, iar eu sunt universul lui. Împreună învățăm să facem o superechipă și să petrecem cât mai mult timp de calitate. Nu e ușor, dar nu mă plâng. Am însă mari probleme la capitolul organizare.

Minunea de a fi mamă nu se poate descrie în cuvinte, ea se simte, se trăiește, restul e poveste. Așă că, dragi mămici, bucurați-vă de fiecare clipă petrecută alături de comorile voastre.

 

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii