Cautare




, Editor Coordonator

Lifestyle |
|

Ioana Filipescu – Integritatea nu se negociază

Ioana Filipescu este partener în divizia de M&A Corporate Finance a Deloitte România. „Greutățile ne șlefuiesc caracterul, iar depășirea lor ne ajută să evoluăm”, spune Ioana, care a apelat la un curs de filosofie pentru a înțelege mai bine lumea în care trăim.
IoanaFilipescu_single

Forbes: Se poate spune că sunteți o rara avis în domeniul fuziunilor și achizițiilor la noi? Adică sunteți una dintre puținele femei care activează la vârf în acest domeniu?

În general, da, profesia de consultant în fuziuni și achiziții este mai degrabă un teritoriu predominant masculin. Bărbații sunt percepuți ca fiind mai duri, mai tranșanți, cu anduranță mai mare. În România, peisajul este însă mai echilibrat, iar acum, gândindu-mă la asta, în echipele pe care le-am condus, balanța a fost întotdeauna egală. Nu mi-am propus să ating cote și nici să feminizez profesia, pur și simplu, echilibrul a fost natural.

Forbes: Sunt femeile mai buni negociatori decât bărbații?

Femeile sunt, în mod sigur, mai empatice, în acest mod suplinind alte atribute în care bărbații excelează. Curios, întrebarea care mi s-a pus cel mai des legată de meseria mea este cum de – feminină fiind, în general, deci lipsită de duritate – reușesc să conduc cu succes negocieri? Nu văd nicio contradicție! Negocierile nu se petrec ca pe un ring de box, chiar dacă îmi închipui că și acolo este importantă strategia; ele sunt, într-un final, o combinație de argumente logice, tehnice și tactice de pe poziții de egalitate și respect, asezonate cu empatie. Sigur, dozele în care ingredientele cu pricina se regăsesc în practică pot diferi semnificativ de la caz la caz pentru că, deși este poate puțin exagerat să spui că nicio negociere nu seamănă cu alta, cu siguranță fiecare are specificul ei. 

Forbes: Într-un interviu pe care ni l-ați acordat cu ceva timp în urmă spuneați că faceți un curs de filosofie, după ce anterior făcuserăți unul de muzică clasică. De ce un curs de filosofie? Care v-au fost așteptările? Cu ce v-ați ales de pe urma acestui curs?

Am început cursul de filosofie acum aproape doi ani, cu mari așteptări; voiam să învăț să trăiesc mai bine, în general, și în particular să înțeleg mai bine lumea în care trăiesc… Trecem în viață prin situații de cumpănă, în care adevărul intră în opoziție cu binele nostru, așa cum îl înțelegem la un moment dat. Constatăm apoi că greutățile ne șlefuiesc caracterul, depășirea lor ne ajută să evoluăm, iar apoi ne fac să prețuim valoarea „dragostei pentru înțelepciune”. Înțelegem că nu există fericire dincolo de Adevăr. Cu ce m-am ales? Cursurile și lecturile filosofice îmi structurează raționamentul și mă ajută să gândesc critic, să fac alegeri raționale, să sesizez diferențele de opinii izvorâte din valorile morale sau limbajul diferit, să descopăr lumea în complexitatea ei. Dacă ar fi să rezum, aș porni de la îndemnul socratic „Cunoaște-te pe tine însuți”, adică răspunde-ți la întrebările fundamentale, fă alegeri morale, reflectă asupra acestora, gândește dincolo de canoanele prezentului.

Forbes: Ați studiat la Paris, la fel și fiul dvs. Din diverse motive, cei mai mulți dintre copiii noștri vor să învețe în străinătate și părinții îi sprijină. Care au fost motivele dvs. – motivul pentru care fiul dvs. a vrut să studieze la Paris, motivul pentru care dvs. l-ați sprijinit?

Într-adevăr, amândoi am studiat la Paris, nu poate fi numai coincidență! Pesemne, afinitatea mea puternică față de cultura franceză m-a determinat – acum mulți ani – să aleg pentru el educația în sistem francez, apoi lucrurile au venit de la sine… Ca și mine, el pare acum hotărât să se întoarcă în țară, să înceapă o carieră aici, iar această decizie îi aparține integral.

Forbes: Dacă vi s-ar da ocazia să faceți ceva pentru învățământul din țară, indiferent de nivel – preșcolar, gimnazial, superior –, care ar fi primul lucru pe care l-ați face?

În anii în care am fost în boardul Romanian Business Leaders m-am ocupat activ de sprijinirea educației, atât prin contribuții la îmbunătățirea politicilor publice, cât și prin implicarea în proiecte în educație, alături de reprezentanți ai mediului de afaceri local. Relativ recent am preluat responsabilitățile de coordonare a activităților de CSR în cadrul Deloitte România. Spre bucuria mea, împreună cu colegii mei, am decis că cea mai însemnată contribuție pe care am putea-o avea, raportat la problemele reale cu care ne confruntăm la nivel de societate, este de a sprijini proiectele în educație. Acest context îmi va permite reapropierea de un subiect care-mi este de multă vreme drag. Dacă ar fi să inițiez un proiect al meu, mi-aș canaliza efortul pe clasele primare și gimnaziale și aș realiza și popula o platformă de cursuri on-line, urmărind programele în vigoare, care să constituie exemple de bune practici pentru profesorii din toată țara, în același timp fiind accesibile tuturor elevilor. Este un proiect izvorât dintr-o discuție mai veche cu domnul profesor Mircea Miclea, pe care îl prețuiesc și stimez foarte mult.

Forbes: Să presupunem că de mâine încep lucrul ca subaltern al dvs. La ce să fiu atent, ce să nu fac? Ce sfaturi credeți că mi-ar da colegii mei, subalternii dvs.? Long hours, ceva capricii? 

V-aș spune aici ceva legat de valorile morale pe care membrii unei echipe trebuie să le împărtășească pentru a avea coeziune sau, mai simplu, pentru a se simți bine interacționând unii cu alții. În ceea ce mă privește, integritatea este atributul fundamental și nenegociabil. Mai este nevoie și de responsabilitate, și de dorința de a face lucrurile cât se poate de bine. Nu sunt adepta zilelor lungi fără motiv, după cum nu sunt tolerantă cu lipsa de interes sau de solidaritate cu echipa.

Forbes: Sunteți preocupată de felul în care arătați. Cât de important este modul în care te prezinți, prima impresie în business-ul în care activați?

Cred că în orice circumstanță, indiferent de profesie, este important modul în care te prezinți. Îmi amintesc exact o discuție pe care am avut-o, adult fiind, cu bunica mea. Eu încercam să argumentez în mod idealist în favoarea profunzimii, care ar trebui să transceadă analiza frustă a felului în care arată oamenii. Ea, un personaj foarte complex și rafinat, m-a redus la tăcere cu o explicație simplă, aceea că nu-și bate nimeni capul să „înțeleagă” interiorul unui exterior care lasă de dorit: judecă și trece mai departe. De aceea cred că este de datoria fiecăruia să facă efortul de a arăta îngrijit și de a fi adecvat împrejurării în care se află.

Forbes: În ce relație vă aflați cu timpul, cum vă afectează trecerea lui? Nostalgii?

Iată o întrebare aproape filosofică! Timpul măsoară trecerea noastră pe pământ și poate că rostul său este să ne amintească faptul că avem la dispoziție o perioadă finită în care trebuie să facem cât putem de bine. Noi, oamenii, ne schimbăm, căci acesta este rostul nostru; dacă suntem înțelepți, înțelegem că nu ne putem altera trecutul și că acesta trebuie acceptat, iar în puterea noastră este să încercăm să nu ne schimbăm în rău! Dacă suntem și mai înțelepți, îmbrățișăm schimbările și încercăm că acestea să fie în bine… Nostalgiile sunt ceva ușor dureros, dar frumos în același timp, de la acordurile unei melodii pe care o ascultai în tinerețe la un miros care-ți aduce aminte de copilărie sau de persoane de care te-ai despărțit ori pe care nu le-ai văzut de mult. Firește că am și eu nostalgii, ar fi absurd să nu am…

Articolul de mai sus face parte din seria de interviuri Steel Magnolias – în care revista Forbes Life a stat de vorbă, în ediția de martie, cu unele dintre cele mai influente personalități ale businessului autohton.

 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii