Cautare




, Contributor

În prezent, conduce echipa de brand management a BMW Group România, pentru mărcile BMW, MINI și BMWI.

Lifestyle |
|

A învăţa să ne facem viaţa mai frumoasă

Primul verb cu care ne luptăm de mici, odată intraţi în şcoală, este „a învăţa“. Ne chinuie şi ne privează de la joacă acest verb. Apoi înţelegem că este însoţitorul nostru în orice pas în viaţă, că este un dar divin (care rămâne cu noi până la final) şi că ne îndrumă să ne facem viaţa mai frumoasă.
Nina_Contibutors

Ne facem viaţa mai frumoasă învăţând că substantivul echivalent verbului „a învăţa“ este „schimbare“.

La schimbare, ni se strânge inima. Oare există cineva care nu a simţit un gol în inimă la prima tastare de „ok“ pe smartphone-ul care i-a pornit cafetiera din bucătărie sau maşina din garaj, încălzindu-i scaunul şi potrivindu-i temperatura în interior? Cât de confortabil stăm în gândul că în curând vom plăti punând degetul pe un aparat care ne va scana amprenta sau că, la intrarea în şcoală, copilului nostru i se va scana retina?

… învăţând să ne lămurim unii cu alţii şi să nu trăim în scenariile „cred că a vrut să spună….“, „oare s-a supărat?“.

Cererea de lămurire de la celălalt, fără mari sincope de timp între momente, este un principiu al eficienţei vieţii: ne ajută să pierdem mai puţină energie, face că lucrurile să se tranşeze mai repede şi mai precis.

… învăţând că suntem împăraţi doar atunci când ne purtăm împărăţește.

Mulţi dintre noi credem că ni se cuvine totul şi ne purtăm în lume că nişte împăraţi. Dar un împărat este generos; el oferă daruri deseori, dintre care cel mai de preţ este timpul. Ne facem viaţa mai frumoasă când învăţăm să fim prezenţi complet, cu atenţia şi inima, în orice clipă de activitate sau faţă de persoana cu care conversăm. Lumina din ochii celorlalţi doar aşa o observăm, dacă ne uităm în ei; la fel şi grija lor.

… învăţând să călătorim, trăind un pic în vieţile altor lumi.

Ieşirea din spaţiile familiare este o căutare care ne poate face viaţă mai frumoasă. Să oprim în satele prin care trecem şi să vedem ce au în curte oamenii aceia; să stăm la masa celui mai non-turistic restaurant şi să vorbim cu oamenii locului; să mergem să le vedem catedrala şi cum se închină ei; să observăm ce cultivă şi cu cât efort o fac, sau cu câtă bucurie; să vedem cum dansează când se bucură şi ce cântă când sărbătoresc.

… învăţându-ne rolurile, noi, femeile.

Pe vremuri auzeam că „şcoala multă îndepărtează femeia de rosturile ei“. Cât mai râdeam de greşeala „fundamentală“ a acestui concept de viaţă! Ca multe fete din generaţia mea, m-am aruncat în şcoli şi în diplome, am „ajuns mare“ şi am văzut lumea.

Citește și A fi boier

Dar apoi am înţeles: era vorba de timp, care trebuie investit cu prioritate înspre ce vibrează inima fiecăreia dintre noi. Înainte de a decide ce diplome vom obţine, să decidem ce ne împlineşte viaţa. Dacă familia, atunci spre ea să fim atente, mai cu seamă şi aici să ne fie inima. Asta să învăţăm întâi spre a ne face viaţa mai frumoasă: la ce ne vibrează inima. Să nu aşteptăm anii „maturităţii“ pentru a lua această decizie. Să nu aşteptăm să fim „suficient de dezvoltate personal“ ca să fim soţii iubitoare. Ca femeie, a te îndrăgosti straşnic de un om straşnic este cea mai bună dezvoltare personală. Apoi diplomele pot umple panoplia, fizic şi cu sens adevărat.

… învăţându-vă rolurile, voi, bărbaţii.

„De unde învăţăm cel mai repede? De la cei înţelepţi sau din cartea de căpătâi a omenirii.

Cum învăţăm cel mai târziu? Pe pielea noastră“.

Acesta este un dialog oarecum recurent în duminicile în care stau la masă cu prietenii. Toţi ştim că alegerile au consecinţe; am văzut în filmul „Vanilla Sky“ şi am auzit de „butterfly effect“. Ne amintim rar, însă, de butonul de „pauză de gândire“ dinaintea unui act. Complementaritatea bărbatului cu a femeii, în viaţa de acasă sau în business, este atât de săritoare în ochi şi de folositoare, încât deseori mă mir ce mecanism ne face să nu o observăm mereu. Cred că graba. Graba şi neasumarea rolului.

Bărbatul are două roluri clare şi de neîncălcat: motor (în afară casei) şi stâlp (în interiorul casei). Asumate în fiecare moment, acestea susţin integritatea sa şi a familiei pe care o reprezintă (sau pe care o va reprezenta). Asumarea ajută la constanta magnetizare morală pe care bărbatul zilelor o exersează, pentru că sensul fundamental al stabilităţii de aici provine: de la bărbat. Viaţă modernă nu îmi contrazice nicicum acest principiu, dimpotrivă.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii