Cautare




, Contributor

Comentarii/Editoriale |
|

Întunericul se lasă peste țară

lucian_georgescu.jpg
Sîntem aproape de noiembrie si intrăm în hibernare parcă mai repede decît de obicei, cu siguranță însă pentru mult mai lungă vreme. Noaptea se lasă peste națiune de-a lungul și de-a latul ei, bezna e spartă doar de milioanele de lumini aprinse în prime time, offline sau online – altarele unui popor ortodox multimedial.

Orbecăi pe străzile Bucureștiului atît de luminos astăzi încît nici cu lumînarea nu mai găsești un om. Peregrinarea-mi ia sfîrșit la un hotel din centrul Capitalei unde pe vremuri (citește – înainte de ‘89) erau cazați studenții străini de la ASE, plătitori de valută, iar astăzi eu particip la o reuniune de business, eheu fugaces… Vorbitorul este un economist al unei bănci importante și e cu siguranță un senior în specialitatea lui, dar eu prefer cateringul conferinței analizelor, cît despre research, paleo-creativul publicitar din mine respinge aprioric patul lui Procust tabelar, transformat de multinaționale în religie.

O frază mă smulge însă din toropeala inerentă unei săli de ședințe la ore tîrzii: „Starea economică a țării este rezultatul dezastrului din educație din ultimii douăzeci de ani”. E un secret al lui Polichinelle, desigur, dar cum afirmația vine de la un bancher pare că are mai multă greutate și sună a gong masiv lovit cu ciocan de bronz, nicidecum a văicăreală academică pițigăiată pe coridor de facultate, cum ar putea fi percepută venind de la un modest profesor ca subsemnatul.

Situația e atît de gravă încît nu ne mai putem ascunde după degete, suntem obligați să conștientizăm adevăratele cauze ale dezastrului – nu că ne-ar mai folosi la ceva, atît de mare prăpastia – națiunea e analfabetă și bolnavă la propriu și la figurat,  poporul e subdimensionat academic (a se citi în sensul general, al educației elementare, nicidecum în accepțiunea nivelului învățămîntului superior), sîntem pigmeii educației europene, o afirmație (doar aparent) paradoxală avînd în vedere faptul că avem numărul cel mai mare de facultăți private din Europa – adevărate fabrici de patalamale inutile care ne dau cel mult șansa de a angaja secretare cu diploma de Master în comunicare.

 România e o țară a forței de lucru ieftine, statisticile arată că în destule domenii mîna de lucru autohtonă a ajuns mai ieftină decît cea din China și fenomenul acestei surclasări e abia la început. Ne putem așadar bucura: nu am pierdut șansa lohnului, și cel mai probabil noi, chinezii Europei, vom avea de lucru într-un viitor nu foarte îndepărtat cu salarii de căpșunari mediteraneeni în propria noastră plantație balcanică, dar prețul pe care îl plătim este enorm.

Sîntem o țară primitivă, lipsită de educație, o eternă țară de mîna a doua, părăsită de absolvenții de studii medii și superioare de mîna întîi pe care a mai reușit – din ce în ce mai greu de altfel  – să îi producă, brain drain-ul e ireversibil (spre deosebire de Polonia, de exemplu) și nici măcar imigranți simpli precum turcul din „Morgen”, filmul lui Marian Crișan, nu își doresc să mai rămînă în acest hol de trecere spre Europa.

Festivismul discursurilor patriotarde – oficiale sau pur și simplu doar cele televizuale, ambele însă la fel de nocive – acoperă sau refuză realitatea. Continuăm să ne îmbătăm cu apă rece sau să aducem ca argumente rezultatele olimpiadelor școlare internaționale sau numele unor personalități care au făcut carieră aiurea, uitînd că țara nu reprezintă o perspectivă validă pentru nici unii dintre ei.

Generația revoluției confiscate, atîta cît va mai rămîne în țară sau în viață va fi asistată social – sau poate că nu? – de produsul educației naționale actuale.  Perspectiva este sinistră, nu trebuie să ai o propensiune către naturalism ca să vizualizezi degradarea noastră finală, morală și fiziologică. Încet, dar implacabil, întunericul se lasă peste țară. A sosit toamna. Pardon, iarna.

(Decizia pentru utilizarea grafiei din text aparține autorului, absolvent de Litere, convins că tendința naturală a limbii este spre simplificare și nicidecum pentru întoarcerea nostalgică la forme ale unor perioade istorice revolute – părere a majorității filologilor membri ai Academiei – și nu numai – la momentul votării grafiei predate astăzi în școala la care textul de mai sus face referire.)  

Lucian Georgescu este scriitor,  cineast, conf. dr. UNATC, partener al agentiei de publicitate GAV – www.gav.ro 

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii