Cautare




, Contributor

Timp liber |
|

Interviu Carolina Rabei: Ilustrația de carte, între pasiune și profesie

Carolina Babei este o ilustratoare foarte talentată, originară din Republica Moldova care, în prezent, locuiește la Londra, iar creațiile sale pot fi găsite în cărți traduse în zeci de limbi, dar, cel mai important este că ea traduce” poveștile pentru copii în imagini – ilustrații care îi fascinează atât pe copii cât și pe adulți. Ne-a povestit în acest interviu care sunt sursele ei de inspirație și care este granița foarte fina dintre artă și profesie a jobului ei.  
Carolina studio-7832

Ești o ilustratoare de origine română. Cum ai ajuns să studiezi arta în Anglia?

Am crescut în Chișinău unde am și studiat artele plastice. Am avut noroc să am o familie care m-a susținut și m-a încurajat să-mi urmez pasiunea pentru artă și desen. În timpul facultății de grafică am încercat cam de toate, dar ilustrația de carte îmi plăcea foarte mult și atunci profesorul meu de atunci m-a încurajat să merg spre acest domeniu. În ultimul an de facultate mi-am dorit să fac un master peste hotare și nu știam pe care s-o aleg. Am descoperit atunci cartea „Illustrating children’s books” scrisă de Martin Salisbury care este profesor la Cambridge School of Art și așa m-am decis să fac masterul la această școală.

De când ilustrezi cărți pentru copii? Ești și autoare de carte pentru copii? Cum ai ajuns aici?

Primele încercări au fost în timpul liceului, iar la finalul Facultății lucrarea de licență a fost o poveste ilustrată ”Căsuța bunicii” inspirată din copilăria mea. Masterul m-a ajuta să-mi perfecționez tehnicile și să reușesc să fac ceea ce-mi doresc.

Care este rutina ta de lucru?

Bineînțeles că nu cea a unei persoane care are un program de birou de la 9 la 17.00. De cele mai multe ori programul meu depinde de proiectele pe care le realizez. Se întâmplă să lucrez la mai multe proiecte în același timp și dacă am un proiect pe care trebuie să-l termin repede lucrez și până la miezul nopții. Am o anumită disciplină și ordine în rutina mea pentru a putea duce la bun sfârșit toate proiectele pe care le realizez.

De unde pasiunea pentru ilustrația de carte?

Cred că în momentul în care am terminat facultatea și am decis să fac un master de ilustrație de carte, a fost cel în care mi-am dat seama că îmi doresc să fiu ilustrator de carte. Practic am un job în care îmi pun în practică pasiunea și dragostea pentru ilustrația de carte.

Care sunt ilustratorii și autorii tăi preferați?

Îl apreciez foarte mult pe dr Seuss, pentru că ador poveștile scrise cu rime și el este preferatul meu. Îmi mai plac Julia Donaldson care a scris Gruffalo, Marta Altes, Martin Sulisburry, Benji Davis, Raymond Briggs care a ilustrat „The Snowman”. Aceasta din urmă este o nuvelă grafică fără text și îmi doresc foarte mult ca la un moment dat să pot realiza și eu o astfel de carte.

Ce alte cărți ilustrate de tine vor mai apărea la Editura Litera?

La editura Litera au apărut anul trecut două cărți foarte frumoasa: Zăpada și Cartea fără poveste, iar anul acesta pregătesc o carte despre o întâmplare din copilăria mea: am avut o vulpiță pe care am pierdut-o și care era jucăria mea preferată. Așa m-am gândit să scriu o carte despre emoțiile pe care le are un când își pierde jucăria. În engleză titlul ei este ”The Litle Lost Fox” și va apărea în februarie.

Ce îți dorești să transmiți prin ilustrațiile pe care le creezi pentru copii?

Îmi doresc să redau o anumită căldură și o atmosferă de poveste prin ilustrații, să creez un univers cald, în care copii se simt în siguranță și știu că până la finalul poveștii totul se va rezolva cu bine.

Care sunt etapele creării unei cărți ilustrate?

Ideea este prima – atunci când îmi imaginez o poveste, mai întâi mă gândesc la imagini, la ilustrații. Apoi pun pe hârtie momentele cheie. De obicei o carte ilustrată are 12 desfășurate și practic trebuie să realizez 12 ilustrații de 2 pagini fiecare. Fac mai întâi schițele ilustrațiilor, apoi schițez personajele în detaliu, apoi le colorez și fac ilustrațiile de carte finale.

Care sunt sursele tale de inspirație în crearea desenelor?

Principalele surse de inspirație sunt copiii, pentru că toate cărțile li se adresează și ei sunt și personajele principale. Îmi place să-i observ cum reacționează în anumite situații, cum interacționează cu animalele sau cu oamenii mari. De exemplu, în „Cartea fără poveste” primele 2 pagini reprezintă o scenă într-o bibliotecă pentru copii: unii copii citesc, alții se joacă. Iar pentru a le crea, am stat într-o bibliotecă și i-am observat pe cei mici.

Cum crezi că pot fi motivați copii să iubească și să citească mai mulți?

Cred că primul pas este ca părinții să le citească din primii ani de viață copiilor lor și chiar am citi recent un studiu conform căruia copii cărora li s-au citit povești în copilărie iubesc mai mult lectura. Și un părinte care citește este mereu un model pentru copilul lui , deci citiți alături de cei mici și vor iubi și cărțile.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii