Cautare




, Contributor

Design |
|

Intersecții, acoperișuri, texturi – James McNabb

Creația lui James McNabb se află la întretăierea a două căi de comunicare a frumosului: sculptura și designul. Lucrările sale sunt, parcă, rezultatul unei vrăji: agitația de termitier a orașului încremenește în pacea lemnului. Arta lui McNabb este una a echilibrului, a confluențelor între citadin și natură, concept și travaliu migălos, inovație și meșteșug tradițional.
James-McNabb_Studio_1_Lres

Te-ai născut în Montville; orășelul acesta este considerat una dintre cele mai bune zone rezidențiale din SUA. De unde vine atracția ta pentru metropole, pentru panorama lor?

Montville se află în statul New Jersey, destul de aproape de New York pentru ca de pe dealurile din apropierea cartierului meu să pot vedea siluetele clădirilor strălucind pe linia orizontului. Această panoramă mi-a fost o sursă de inspirație și de motivare pe când eram foarte tânăr. De la distanță, acel loc pare magic; spre el s-au tot îndreptat oameni în căutarea unei vieți mai bune. De-a lungul anilor, am explorat și alte orașe americane sau din străinătate și am devenit fascinat de complicatele detalii și tonuri care fac din fiecare un loc unic.

Zonele urbane sunt locuri unde te poți simți copleșit de mulțime și, totodată, de izolare.

Orașele sunt copleșitoare, da. Pentru mine, cea mai plăcută perspectivă asupra unui oraș este cea din afara lui. Eram încântat că locuiam la mică distanță de Manhattan și de toată agitația lui, casa mea aflându-se într-o suburbie liniștită.

Cât de utilă este arta în a crea punți de comunicare reale și pline de sens între noi și ceea ce ne înconjoară?

Arta este o formă de comunicare, dar nu tot ce înseamnă artă ar trebui să creeze punți între noi sau între noi și mediu.

Pentru tine ce înseamnă să fii parte dintr-o comunitate?

Pentru mine, ideea de apartenență la comunitate se traduce prin abilitatea de a identifica felul în care suntem legați de oamenii din jurul nostru. Cred că suntem cu toții conectați astfel, din asta se naște comunitatea globală; dar cred și că oamenii sunt legați de lumea naturală prin modalități mai profunde, de care nu sunt neapărat conștienți. Comunitatea este universul – eu așa gândesc. Suntem cu toții interconectați.

Care este orașul tău preferat?

Nu am unul. Fiecare este unic în felul lui, posedă caracteristici distincte, este populat de oameni uimitori care fac lucruri uimitoare. Ar fi nedrept să aleg un oraș în detrimentul celorlalte. Dar o să-ți dau totuși un răspuns: orașul meu favorit este cel pe care nu l-am cunoscut încă. Bucuria fiecărui oraș constă în aventura pe care o oferă.

Care sunt cele mai atrăgătoare, cele mai inspiratoare spații culturale ale Philadelphiei, locul unde locuiești acum?

Philadelphia este minunată, are o istorie bogată și o cultură diversă. Cele mai inspiratoare spații culturale ale ei sunt restaurantele. Mâncarea este cultură; nu există modalitate mai bună de a cunoaște un loc decât să-i guști mâncarea.

De unde vine, în opinia ta, obsesia omului pentru înălțimile celeste?

Cred că a început odată cu primii oameni care adorau soarele. În multe religii, raiul este reprezentat prin „ceruri”. În prezent, ideea aceasta a căpătat mai multă logică. Cum populația umană se tot mărește și ocupăm suprafețe tot mai mari, pare de la sine înțeles că trebuie să ridicăm construcții către cer. Ce se află dincolo de sistemul nostru solar rămâne încă un mister. Cât de mare e universul? Suntem singuri? Căutarea acestor răspunsuri pare un bun motiv pentru a ne îndrepta către cer.

Cât de importantă este legătura cu natura pentru tine?

În natură îmi găsesc pacea, în special în pădure. Viața se derulează cu atâta repeziciune uneori… Însă când petrec momente în mijlocul naturii, viața pare că se derulează mai încet. Pădurea contrabalansează perfect agitația vieții urbane. Pentru mine, amândouă sunt importante.

De ce ai ales lemnul ca materie de lucru?

Preferința aceasta își are izvorul în respectul meu profund față de arbori și față de pădure. La fel ca oamenii, fiecare bucată de lemn este unică, are o istorie proprie și o poveste numai a ei, pe care o spune. Mi-am dedicat viața și cariera dezvoltării abilităților necesare pentru a cinsti, după puterile mele, fiecare bucată de lemn. Este un material foarte delicat. Este cald, îți răspunde, îți oferă o experiență profund senzorială. Felul în care se simte la atingere sau cum miroase te captivează, pur și simplu.

Te revendici de la o anumită mișcare sau de la un curent artistic? Sau crezi că ideea aceasta este depășită în arta contemporană?

Nu mi se pare că lucrările mele se încadrează perfect în vreun gen artistic, că aparțin vreunui meșteșug, vreunei direcții de design sau mișcări; uneori îmi pare că mă aflu între lumi ce nu interacționează. Am învățat tâmplărie și design de mobilier în cadrul Școlii pentru Meșteșugurile Americane. În acea perioadă, simțeam că fac parte din noua generație de designeri de mobilier personalizat. Dar cum creațiile mele au devenit din ce în ce mai puțin funcționale și din ce în ce mai sculpturale, am început să fiu asociat lumii artistice contemporane. Eu cred că lucrările mele se află undeva între aceste două categorii, într-un spațiu de trecere nedefinit. Iar asta nu mă deranjează câtuși de puțin.

Conceptul sau meșteșugul – care este mai important pentru tine?

Cred că abordarea echilibrată este necesară din punctul de vedere al eficienței artistice. Fără un concept puternic, meșteșugul este doar exercitarea mecanică a îndemânării, a abilităților. La fel, fără meșteșug, conceptul bine precizat nu poate fi executat așa cum trebuie. Echilibrul dintre cele două face posibilă crearea operelor împlinite.

Spune-mi mai multe despre tehnicile pe care le folosești.

Utilizez o mulțime de tehnici de prelucrare a lemnului, pe care le vezi îndeobște în atelierele de tâmplărie. Am dezvoltat și o metodă inovatoare de realizare a formelor complicate, a detaliilor, cu ajutorul fierăstrăului cu bandă. Când sunt în fața fierăstrăului, îmi pun la căști muzica preferată și mă gândesc la noi forme sau la înnoirea celor pe care le știu. Munca asta cere calm și atenție îndreptată asupra utilajului, materialului, propriului trup. Lucrurile minunate apar când toate cele trei acționează la unison.

Ai un program de lucru?

Da, dar nu e un program obișnuit. Într-un fel, eu lucrez mereu. Sau cel puțin mă gândesc mereu la noi concepte, la tehnici, la termene-limită, la lucrurile de care am nevoie. Întotdeauna e ceva de făcut.

Dar există și momente în care pierzi contactul cu munca ta? Cum te descurci atunci?

Refuz ideea de a mă îndepărta de ceea ce fac, de parcă ar fi un semn al eșecului. Dar de fiecare dată când am făcut-o, chiar și pentru o perioadă foarte scurtă, s-a dovedit o modalitate nemaipomenită de a dobândi o nouă perspectivă și de a reflecta asupra succeselor și neîmplinirilor din trecut. Iar asta m-a ajutat să mă întorc cu un entuziasm și o inspirație înnoite.

Ai expus nu doar în Statele Unite, ci și în Europa, mai ales în Franța și în Elveția. E vreo diferență vizibilă în felul în care ești primit în Europa față de Statele Unite?

Nu, n-a fost nicio diferență semnificativă și asta îmi place. Orașele reprezintă un subiect excelent, de vreme ce fiecare om are o atitudine clară față de ele. Unii le iubesc, alții le urăsc.

Ce-mi poți spune despre cea mai recentă expoziție a ta, de la M.A.D. Gallery, din Geneva?

Sunt foarte recunoscător pentru că am avut șansa să-mi prezint colecția de lucrări acolo. M.A.D. Gallery este un spațiu unic, unde artiștii nebuni se simt încurajați să-și expună creațiile lor nebunești. Îmi place să-mi prezint lucrările laolaltă cu alți artiști care investesc la fel de mult timp și energie în ceea ce fac. Simți clar pasiunea fiecărui artist atunci când pășești în M.A.D. Gallery.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii