Cautare




, Contributor

Scriu despre publicitate și media de 20 de ani. În 2013, am publicat cartea de interviuri „Primul an de publicitate”.

Opinii |
|

Încrederea

Valori comune! Asta aud în mai toate echipele și „colectivele de muncă”: valori! Aceste valori se imprimă angajaților pentru a consolida echipa, pentru a crește eficiența, pentru a avea performanțe, pentru a transforma munca dintr-o corvoadă într-o bucurie.
Petre_Barbu.jpg

Fără aceste valori comune – ni se spune – nu se poate progresa. Acestea formează temelia unei construcții. Oamenii care împărtășesc aceleași valori știu pentru ce muncesc, știu că munca lor nu este inutilă și sunt încrezători în viața și în viitorul lor. Sunt deziderate firești.

Dar în societatea românească, cea de zi cu zi, în companii, instituții (de stat ori private), pe stradă, în piețe și școli, oare există niște valori comune? Cât de puternice sunt aceste valori? Ar trebui să apelăm la niște cercetări sociologice. Mă tem, însă, că sondajele nu sunt relevante. Una este să declari cu „diplomație” în fața unui operator de interviu și alta este să ieși pe stradă și să te „lovești” de valorile care îi leagă pe români.

Cred că în cei 25 de ani scurși de la căderea comunismului, s-a pierdut în societatea românească o valoare: încrederea. Încrederea între oameni. Nu mă refer la încrederea în instituțiile statului (acestea se pot măsura în sondaje!), ci încrederea, repet!, între oameni. Românii nu mai au încredere unii în alții.

În afaceri, de exemplu, îți trebuie ceva timp pentru a te asigura că potențialii tăi parteneri sunt niște oameni de încredere și pentru a dovedi, la rândul tău, că ești un tip de încredere. Efortul acesta de-o parte și de alta este, până la urmă, o pierdere de vreme. Să câștigi încrederea pentru ca apoi să te apuci de o afacere. Și pierderea asta de vreme trebuie obligatoriu parcursă în România pentru că afacerile s-au derulat mereu sub semnul incertitudinilor, a suspiciunilor și a fricii. Teama că nu vei fi plătit, că vei lua țeapă, că vei fi înșelat, că… o să fugă cu banii! În absența încrederii, lumea noastră de business merge poticnit, sub povara incertitudinilor.

Încrederea este o valoare din ce în ce mai rară printre români. (Chiar și încrederea în familie s-a erodat.) Mult mai disputată și populară este suspiciunea. Suspiciunile angajaților față de patroni, ale patronilor față de angajați, suspiciuni între colegi, vecini și prieteni. Am uitat să fim dispuși pentru a cultiva încrederea. (Oare am învățat vreodată s-o descoperim și s-o promovăm?)

Apoi, până și umilul consumator pare să-și fi pierdut încrederea în ceea ce cumpără (produse ori servicii). Fie că este bombardat cu tot felul de informații alarmiste, fie că însuși produsul aflat pe rafturi magazinului nu-i mai inspiră încredere. Catastrofa se produce când producătorii, preocupați de vânzări cât mai mari și de creșterea marjei de profit, își pierd încrederea în consumatori. Piața noastră suferă de absența unui capital de încredere. Pentru că relațiile și legăturile dintre oameni s-au deteriorat. Într-o junglă nu există încredere nici în lumina soarelui.

De unde ni se trage acest deficit de încredere? După atâtea grozăvii și țepe care s-au întâmplat în anii din urmă (privatizări dubioase, falimente și escrocherii), este firesc ca încrederea românilor să se prăbușescă. Nimeni nu și-a pus problema recâștigării încrederii. Nici măcar presa din România, care a ajuns în comă pentru că și-a bătut joc de încrederea pe care i-au acordat-o cândva românii. Apoi, prestațiile instituțiile statului dovedesc că nu-și merită încrederea cetățenilor. Ce efort (financiar) trebuie să faci pentru a avea încredere în medicii dintr-un spital, în polițiști, în inspectorii financiari sau în funcționarii primăriei!

Încrederea se câștigă prin competență și profesionalism. Încrederea este o formă de iubire care nu mai trebuie împărtășită. Încrederea este comunicare. Încrederea este o resursă care generează prosperitate. Încrederea este speranță.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii