Cautare




, Contributor

Owner & GM la agenția de social media Spada

Opinii |
|

Impactul presiunii asupra deciziilor de business

În antreprenoriat există o vorbă mai degrabă şoptită decât spusă: managerul e manager şi antreprenorul e antreprenor. Un truism, dar unul pe care se poate discuta zile întregi.
andrei roșca

Când începi să vorbeşti despre diferenţele dintre manageri şi antreprenori, inevitabil, ajungi să te raportezi la modul în care fiecare dintre ei percepe riscul.

Am auzit de curând un antreprenor român de succes, cu vreo două business-uri mari vândute către multinaţionale, povestind într-o conferinţă despre managerul uneia dintre companiile fondate de el într-o ţară vecină. Managerul a fost pus la conducerea companiei încă de la început. S-a descurcat foarte bine, compania a crescut, iar acum îi aduce antreprenorului nişte sute de mii de euro pe an, fără că el să facă mare lucru. Aşa că, ultima dată când a fost pe acolo, i-a oferit managerului acţiuni în companie: 20-30%, dacă îmi amintesc corect. Peste salariul pe care acesta îl avea deja! Ce a făcut managerul? A refuzat. Moment de stupefacţie pentru antreprenor. De ce ar face cineva asta? „Cât de prost să fii?”

Bineînţeles, întrebarea este pusă greşit, nu poţi ajunge la răspunsuri valoroase prin emiterea unor judecăţi de valoare. Însă dilema e pertinentă. De ce a refuzat managerul bani în plus, dacă oricum rezultatele companiei erau generate de el iar de muncit oricum muncea?

Pentru a găsi mai uşor răspunsul, să ne întrebăm ce s-ar fi întâmplat dacă managerul ar fi acceptat. Sigur, pe poziţia de antreprenor-acţionar ar fi primit mai mulţi bani la sfârşitul anului dar, în acelaşi timp, riscul perceput ar fi fost mult mai mare. Implicarea emoţională în business ar fi fost mai mare şi ea. Când începi să te identifici atât de tare cu un business, multe decizii raţionale, de management (!), nu mai sunt atât de clare, se pierde din limpezimea analitică atât de necesară în deciziile importante.

Apoi, când o companie trece printr-o perioada mai grea, aşa cum toate trec la un moment dat, începi să pui în balanţă salariul pe care îl iei lunar, ca manager, şi dividendele pe care le-ai putea lua la sfârşitul anului, ca antreprenor. Şi lucrurile încep să tremure la margine.

Or, exact pentru asta este nevoie de manageri buni, ca lucrurile să tremure mai puţin. De aceea, majoritatea antreprenorilor construiesc sistemul până la un punct, apoi au nevoie să găsească un manager bun, cu skill-uri complementare şi cu o raportare diferită la risc. Ca să poată duce compania acolo unde antreprenorul nu putea, fiindcă era prea implicat ca să mai vadă clar şi să judece drept.

E un exemplu ipotetic, însă există mari şanse ca dacă managerul ar fi acceptat propunerea de a deveni acţionar, să fi dus compania în gard în 12 luni. Probabil că nu si-a pus problema așa, ci mai degrabă a simţit că nu i se potriveşte rolul ăsta şi a ales să nu facă pasul. Şi e foarte probabil ca acesta decizie să fi salvat un antreprenor, un manager şi un business.

„You cease to be an agent the moment someone puts a gun to your head”

Mi-am adus aminte de povestea de mai sus săptămâna trecută, când am citit un interviu cu Irwin Gotlieb, un veteran al pieţei de advertising din SUA, în care vorbea despre un fenomen similar, de această dată în lumea agenţiilor de publicitate. Spunea ca agenţiile pot fi un partener puternic de business şi un asset creativ, doar până în momentul în care se pune atât de multă presiune pe ele încât preocuparea lor principala devine cum să joace mai cuminte, mai safe, cum să rişte mai puţin. Şi nimeni nu vrea asta de la o agenţie.

“You cease to be an agent the moment someone puts a gun to your head and says these are the CPMs you need to deliver […]  The moment a client pushes you to provide certain assurances and guarantees, it affects your neutrality. It forces you to think in ways an agent doesn’t think. And it evolves the relationship in a different direction. And by the way, we’re grownups. We willingly accept the terms. But you can’t have it both ways. Once you assume business risks, things change.” (sursa:AdAge.com)

Deţin o agenţie antreprenorială, care de multe ori alege să împartă riscurile cu clienţii din proprie iniţiativa, pentru a ne putea poziţiona corect, ca parteneri de business. Nu pot însă să nu mă întreb cu ce preţ.

Andrei Roșca, owner & GM la agenția de social media Spada.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii