De fapt, nu este un hotel în adevăratul sens al cuvântului. Nu, este ceva mult mai minunat. O clădire superbă, evident de modă veche, din capitala fostului imperiu, restaurată și transformată într-o reședință de cinci stele, cu cinci apartamente uriașe, unul mai spectaculos decât altul.
Construită pe terenul unde a existat, cu foarte multă vreme în urmă, o mânăstire carmelită, actuala clădire a aparținut, spre sfârșitul secolului trecut, unui bon-viveur pe numele său Contele Sandor, renumit pentru petrecerile elegante care atrăgeau crema aristocrației vieneze.
Pentru cele două nopți petrecute la Viena, Home of Music a fost reședința mea – o suită elegantă și spațioasă (150 mp), cu tavane foarte înalte, ferestre uriașe care lasă să pătrundă lumina blândă, un dormitor cu cel mai mare pat pe care l-am văzut vreodată și care a fost perfect pentru ca băiețelul meu de cinci ani să își execute baletul nocturn fără a-și deranja părinții. Baia este și ea imensă, fie cu o cadă așezată central, pentru cei care au timp, fie cu o cabină de duș foarte spațioasă, pentru cei care de-abia așteaptă să pornească la plimbare prin Viena sau să se arunce în patul gigantic.
Proprietarii sunt cei cu care veți discuta pentru toate și sunt la dispoziția oaspeților lor în permanență, astfel încât vă veți simți foarte răsfățați.
Poate piesa de rezistență, pe lângă violoncelul pe care al meu fiu evident că l-a testat, este micul dejun, o adevărată desfătare vizuală și gustativă. Se vede că fiecare detaliu a fost luat în considerare, de la platourile de argint până la pahare sau ierburile așezate pe omletă sau fructele de pe platoul cu brânzeturi. Pâinea caldă singură ar merita un articol separat, dar m-a impresionat și faptul că în fiecare dimineață a apărut, pe lângă oul fiert, și un ou de ciocolată pentru băiețelul meu.
Una peste alta, mi-a plăcut foarte mult la House of Time, m-am simțit în largul meu, odihnită și răsfățată, așa că dacă mai merg la Viena tot acolo aș vrea să stau, mai ales că e și foarte aproape de centru.
