FacebookTwitterLinkedIn

Temerile privind inflația au început să se ascută încă de la începutul anului, pe bună dreptate de altfel, având în vedere majorările masive de cheltuieli din partea guvernelor și injecțiile de lichiditate în piață de către băncile centrale, ca răspuns la pandemie. Și chiar și cu toate programele de sprijin, în momentul în care societatea a intrat în lockdown, atât producția, cât și cererea s-au prăbușit, Comisia de Politică Monetară a BNR-ului fiind nevoită să apeleze la toate soluțiile posibile pentru a atenua impactul economic al pandemiei. Una dintre aceste soluții a fost reducerea ratei dobânzii de politică monetară de două ori în primăvara anului 2020, de la 2,5% la 2%, iar ulterior la 1,75%. “Reducerile ratei dobânzii de referință de anul trecut s-au numărat printre măsurile importante de politică monetară, la fel ca și implementarea altor instrumente, precum achiziția de titluri de stat pe piața secundară sau furnizarea de lichidități suplimentare băncilor”, explică Gyula Fater, CEO-ul OTP Bank România.

Însă, de la începutul anului, și mai ales din vara acestui an, când inflația a început să crească accelerat de la 3,9% în iunie, la 5% în iulie, ca mai apoi să ajungă la 5,3% în august și la 6,3% în septembrie, cea mai mare valoare înregistrată din 2008, Gyula Fater susține că s-au schimbat multe condiții. Spre exemplu, băncile centrale au început să evalueze mai atent o creștere permanentă a inflației, în timp ce curba randamentului marilor economii a început să urce și ea. “Ratele mai ridicate din SUA și din zona euro contribuie la majorarea primelor de risc pentru activele din piețele emergente, ceea ce împinge evoluția dobânzilor din România și din regiune pe o pantă ascendentă. În plus, există factori interni care indică o viitoare înăsprire a reglementării monetare, inflația ajungând la nivelul de 6,3% la finalul lunii septembrie, iar previziunile indică o continuare ușoară a acestei creșteri până cel puțin în luna decembrie”, continuă Gyula Fater la care adaugă că banca centrală ar trebui să fie suficient de precaută pentru a evita creșterea așteptărilor inflaționiste, cu toate că o astfel de creștere este determinată de unele elemente volatile, precum prețul energiei.

Totodată, el atrage atenția și asupra incertitudinii politice actuale, care reprezintă un risc pentru consolidarea fiscală atât de necesară, ceea ce, din nou, contribuie la creșterea curbei randamentelor. “Odată cu majorarea ratei de referință cu 0,25%, BNR a făcut primul pas către normalizarea politicii monetare într-un mediu economic care necesită rate mai mari ale dobânzii”, mai spune CEO-ul OTP Bank România. El consideră că majorarea ratei dobânzii cu 0,25% este deocamdată un pas orientativ, având în vedere că dobânzile interbancare pe termen scurt (în funcție de care sunt indexate majoritatea dobânzilor pentru credite și depozite, cum este de exemplu IRCC, indicele de referință pentru creditele consumatorilor) începuseră să urce deja înainte de această decizie. “Începând cu luna iunie, curba randamentului ratei dobânzii la un an a crescut cu aproximativ 1%. Prin urmare, banca centrală a acceptat că prețul riscului pentru activele românești s-a modificat și a reacționat mai degrabă la înăsprirea condițiilor de lichiditate și la creșterea randamentelor pe piața interbancară”, mai punctează Gyula Fater.

În plus și recordurile stabilite de ROBOR la trei luni (3M) și de ROBOR la șase luni (6M) ar putea fi unul dintre motivele pentru care BNR a decis majorarea ratei de politică monetară, dar și a altor dobânzi. La data scrierii acestui material (13 octombrie 2021), ROBOR la 3M era la valoarea de 2,13%, cea mai mare din 2 noiembrie 2020, în timp ce ROBOR la 6M înregistra o valoare de 2,25%, cea mai mare din ultimele 16 luni. “Băncile reacționează mult mai rapid la modificările ratei dobânzii pe piața interbancară (ROBID-ROBOR), prin dobânzile oferite la credite și depozite, decât direct la modificările BNR asupra ratei dobânzii de politică monetară”, afirmă executivul. Așadar, modificările ratei politicii monetare (și a ratelor pentru facilitățile de credit și depozit) sunt instrumente principale pentru ajustarea ratelor pieței interbancare, care apoi influențează ratele pentru credite și depozite. “BNR mai degrabă a acceptat de această dată creșterea deja existentă a ratelor dobânzii pe piața interbancară. Ca efect ulterior, modificarea ratelor de împrumut și depozite afectează în mod natural deciziile de economisire și cheltuieli ale populației”, mai spune el.

Pe lângă majorarea ratei dobânzii de politică monetară, BNR-ul a decis în octombrie să crească și rata dobânzii pentru facilitatea de depozit la 1% pe an, de la 0,75% pe an, dar și rata dobânzii pentru facilitatea de credit (lombard) la 2% pe an, de la 1,75%. Motivul pentru care și ratele la dobânzile pentru facilitățile permanente au fost majorate este că acestea trebuie să fie stabilite în jurul ratei cheie a dobânzii de politică monetară, pe care tocmai BNR-ul a crescut-o la 1,5%. “La fel ca și alte bănci centrale, BNR stabilește un coridor de variație în jurul ratei dobânzii de politică monetară, ceea ce asigură că dobânzile interbancare pe termen scurt nu se îndepărtează prea mult de dobânda de referință”, punctează CEO-ul băncii. Astfel că, limita superioară a acestui coridor este facilitatea de credit (în prezent 2%, majorată de la 1,75%), prin care băncile pot contracta împrumuturi pe seama garanțiilor, dacă au nevoie de lichiditate. “Această facilitate de credit face posibil ca dobânzile interbancare pe termen scurt să nu poată depăși valoarea predeterminată a dobânzii”, mai explică el.

În schimb, facilitatea de depozit, care a crescut la 1%, de la 0,75%, are un rol diferit și permite băncilor să constituie depozite cu valori nelimitate la banca centrală. “Prin această facilitate se asigură că dobânzile interbancare overnight (n.red. peste noapte) nu pot avea o valoare mai mică decât rata dobânzii la facilitatea de depozit. Prin urmare, dobânzile interbancare overnight ar trebui să fie poziționate întotdeauna între facilitățile de credit și depozit, suficient de aproape de dobânda de politică monetară”, precizează oficialul. Așadar, prin creșterea atât a ratei dobânzii de politică monetară, cât și a ratei dobânzii pentru facilitățile de credit și depozit, Banca Națională a României tocmai a ridicat parametrii coridorului de variație din jurul ratei dobânzii de politică monetară pentru a păstra acest indicator în zona optimă.

Și, se pare că, măsurile luate în octombrie de BNR reprezintă doar începutul unei serii de majorări ale dobânzilor, pe care le va realiza în perioada următoare. Gyula Fater se așteaptă la o nouă creștere de 0,25% în luna noiembrie și la o majorare de 1% în 2022. “În această situație, suntem oarecum peste așteptările pieței, iar ultimul sondaj realizat de Bloomberg sugerează că rata de bază ar putea ajunge la 1,65% până la sfârșitul anului 2021 și la 2% în decembrie 2022, chiar dacă acest sondaj a fost pregătit înainte de creșterea dobânzii de către BNR”, mai spune acesta. Deși există mai multe motive pentru care BNR va crește dobânzile în viitor, CEO-ul OTP Bank România reamintește că atât curbele de randament ale SUA, cât și ale zonei euro, s-au majorat treptat, ceea ce conduce la o creștere a costurilor de finanțare pentru economiile emergente precum România. Iar aceste creșteri fac din ce în ce mai puțin posibil ca aprecierea inflației să fie temporară. “De fapt, se pare că blocajele logistice și prețurile ridicate la energie vor menține și anul viitor inflația la un nivel mai mare decât cel estimat inițial. Apoi, la nivel internațional, FED va începe probabil în noiembrie să aplice măsuri de reglementare, iar în decembrie BCE ar putea reduce achizițiile de active”, subliniază el. Pe de altă parte și factorii interni indică către o rată a dobânzii mai mare. Rata inflației spre exemplu ar putea fi de aproape 7% la finalul anului, chiar aproape de 8% dacă se va adopta o creștere suplimentară a prețului energiei pentru consumatori, având în vedere evoluția pieței internaționale a gazului, în timp ce ținta inflației este de 2,5%.

Și, cu toate că cea mai mare parte a acestei creșteri nu se reflectă în inflația de bază, deoarece este cauzată de prețurile mai mari la energie, având în vedere redresarea economică puternică și creșterea decentă a salariilor, Gyula Fater consideră că există riscul ca așteptările referitoare la inflație să crească, ceea ce ar putea duce la o spirală inflaționistă. “În cele din urmă, costul de risc pentru activele locale a fost alimentat și de incertitudinea politică internă și fragilitatea fiscală, România având un deficit structural de aproape 7%, probabil cel mai mare din UE”, atrage el atenția adăugând că, în timp ce randamentul obligațiunilor de stat pe 10 ani s-a situat în jur valorii de 3,5% până în iulie, acum este de 4,7%, și chiar dacă randamentele obligațiunilor regionale au avut aceeași evoluție pozitivă, costul riscului pentru România a crescut mult mai mult.

“Randamentul obligațiunilor românești pe 10 ani a crescut cu aproximativ 1,26%, în timp ce activele maghiare și poloneze au crescut cu maxim 0,6%. Toate acestea indică nevoia pentru condiții de finanțare mai stricte în România, comparativ cu alte zone din regiune”, mai spune Gyula Fater, care consideră că este foarte important plasarea deciziei BNR în perspectivă regională, în care alte bănci centrale regionale au început să crească ratele cu mult înaintea băncii centrale românești.

Spre exemplu, Banca Națională a Ungariei a crescut deja rata de bază cu 1,05%, de la 0,6%, la 1,65%, și se pare că va continua cu o majorare de 0,15%. De asemenea și Banca Națională Cehă a crescut deja rata de bază de la 0,25% la 1,5% prin două ajustări a câte 0,25%, respectiv 0,75%. Iar acesta este doar începutul, potrivit lui Gyula Fater. “Piața se așteaptă ca dobânda de referință din Ungaria să ajungă la 3,5% în 2 ani, în timp ce dobânda de referință din Cehia ar putea fi ridicată la intervalul de 2,5-3%. La rândul lor, băncile centrale din Ucraina și Moldova au majorat rata dobânzii de politică monetară cu 2,5%-3% doar în ultimele câteva luni. Banca Națională a Poloniei a început, de asemenea, să aplice măsuri prin creșterea dobânzii de referință de la 0,1% la 0,5% într-un singur pas, deși acest lucru a avut loc la câteva zile după decizia BNR”, explică executivul.

Așadar, creșterea ratelor dobânzii nu se întâmplă doar în România, ci este un fenomen global și regional, deoarece băncile centrale au început să-și dea seama că această creștere a inflației nu este deloc temporară. Însă, majorarea de 0,25% a ratei dobânzii de politică monetară nu va avea un efect prea mare asupra inflației, pentru că, din punctul de vedere al lui Gyula Fater, aceasta a fost mai mult o reacție la majorarea dobânzilor interbancare. Astfel că, ceea ce ar putea influența inflația este o serie de creșteri ale ratei dobânzii, cu efect de creștere a ratei reale a dobânzii. “Acest lucru, pe de o parte, ajută la menținerea unei monedei naționale mai puternice, în timp ce va crește și rata dobânzii la împrumuturi și depozite. Efectul se va vedea în creșterea economiilor și reducerea cheltuielilor, factori care ajută la menținerea sub control a inflației”, precizează oficialul. Anul viitor însă, el se așteaptă ca inflația să fie mai mică datorită faptului că efectul creșterii prețurilor la energie se va reduce până în al doilea semestru.

“Ceea ce trăim zilele acestea, din punct de vedere politic, social sau economic, este ca o supernovă. Rămâne de văzut dacă strălucirea sa ne va orbi sau vom putea găsi ochelarii potriviți pentru a ne proteja. Cu toate acestea, sunt încrezător că piețele se vor alinia la strategia câștigătoare”, conchide Gyula Fater, CEO-ul OTP Bank România.