Cautare




, Staff

https://www.facebook.com/forbesromania https://twitter.com/ForbesRo

500 miliardari |
|

Gruia Stoica – 500 Miliardari Ediția 2011

Nume: Gruia Stoica Avere: 400-420 de milioane de euro Varsta: 43 de ani Resedinta: București Domeniu/Companie: Transporturi feroviare, turism

În ultimii 20 de ani, omul de afaceri Gruia Stoica a creat, cumpărat şi dezvoltat mai multe companii în România şi în străinătate, ajungând printre cei mai importanţi operatori feroviari privaţi din Europa. În 2010, afacerile Grampet au crescut cu 15%, până la 320 de milioane de euro, iar profitul a depășit 12 milioane de euro. Crede că în afaceri orice se poate învăţa, cu excepția unui singur lucru: instinctul. „În situaţii de criză, nu ai nevoie de strategii complicate. Trebuie să mergi la esenţă, să fii permanent cu ochii la obiectivul tău, cu condiţia să îţi asumi responsabilitatea pentru ceea ce faci“, pare să fie deviza omului de afaceri.

Gruia Stoica provine dintr-o familie de meşteşugari. Până la Revoluţie, bunicul şi tatăl său lucrau alături de alţi 20 de meşteri pentru Căile Ferate Române. În perioada 1965-1975, Ceauşescu a investit mulţi bani în infrastructura căilor ferate. „Se importa mult. Inclusiv burghie mari, cu care se găureau traversele de lemn de la şinele de cale ferată“, a povestit antreprenorul pentru „Forbes România“. Treptat, bunicul şi tatăl, împreună cu o echipă, au început să realizeze aceste produse şi pentru export, prin firma de comerţ exterior Ilexim, unele ajungând şi în Iran.

Experienţa în afaceri a familiei l-a ajutat foarte mult. În martie ’90, tânărul de 21 de ani venea la Bucureşti hotărât să-şi clădească propriul business. După apariţia legii societăţilor comerciale, a înfiinţat Turnomet SA, probabil una dintre primele societăţi pe actiuni tip din România. Pentru asta, a luat de la părinţi cecurile rămase pe numele său şi ale fratelui său Vasile Didilă, reuşind cu greu să adune cei 300.000 de lei cash necesari. „Am stat nopţi întregi să mă documentez cum să fac statutul şi contractul, cum să înfiinţez o societate pe acţiuni, pentru că toată lumea era obişnuită cu SRL-urile.“ A desfiinţat-o ulterior şi au urmat altele, însă domeniul de activitate era acelaşi. Nici nu putea face altceva, spune el, atât timp cât terminase Facultatea de Metalurgie, iar familia sa activa de ani buni în acest domeniu. „Am spus de la început că n-o să vând niciodată blugi şi gumă de mestecat. Îmi plac afacerile complexe, care implică o strategie“, spune omul de afaceri.

În ’94, vânzarea de produse metalurgice către diverse firme din ţară şi din străinătate îi adu­cea un profit de aproximativ patru milioane de dolari. Cinci ani mai târziu, livra conducte petroliere către SNP Petrom. Pe piaţa românească din acea vreme, exista o acută criză de lichidităţi. SNP Petrom îi dădea în compensare produse petroliere, pe care trebuia să le vândă repede. Dar marfa trebuia transportată. „CFR Marfă îmi punea foarte greu la dispoziţie vagoane şi trebuia să stau la coadă cu săptămânile ca să îmi vină rândul“, rememorează Gruia. În 1999, transportul pe calea ferată a fost liberalizat, acordându-se primele licenţe.

Atunci, Gruia (împlinise 31 de ani) i-a propus societăţii Petrom să-şi facă propria flotă de vagoane, dar, după o analiză mai atentă, a ajuns la concluzia că ar fi mai avantajos să-şi înfiinţeze el propriul operator feroviar. În 2000, a obţinut licenţa de transport, înfiinţând Grup Feroviar Român (în acest moment cea mai importantă companie din Grupul de firme Grampet, cu o cifră de afaceri de 122 de milioane de euro, anul trecut). În acelaşi an a început goana după vagoane.

Primele 120 de vagoane achiziţionate au fost un chilipir, costând numai 2.000 de mărci germane/bucata. „În baza unui contract, am preluat de la bulgari mai multe vagoane pe care ei nu ştiau cum să le recupereze din Serbia. Am riscat într-o ţară răvăşită de război, am identificat vagon după vagon şi le-am adus în România“, afirmă Gruia. Asemănător şi-a pus pe picioare şi o flotă de locomotive. A adus în ţară locomotivele exportate de România în China, pe care chinezii le scoteau atunci la vânzare. „Una m-a costat în jur de 20.000- 30.000 de dolari. Mai mult am plătit transportul“, îşi aminteşte miliardarul care, în prezent, manageriază o flotă de aproximativ 13.500 de vagoane şi 325 de locomotive. În timp, costurile ridicate cu repararea şi întreţinerea vagoanelor l-au convins că este mai profitabil să aibă propria fabrică. În 2000, a participat la privatizarea Reva Simeria, pe care a şi câştigat-o, plătind 72 de miliarde de lei vechi. „A fost un preţ mult prea mare pentru acea vreme, dar l-am acceptat pentru a fi recunoscut de sistemul ceferist şi pentru a arăta că am intenţii serioase de dezvoltare“, afirmă el.

Avea o fabrică unde repara câteva mii de vagoane pe an, dar îi asigura şi o ascensiune rapidă. Cererea de pe piaţă era mare, iar CFR Marfă nu făcea faţă. A mai cumpărat aşadar o fabrică de reparaţii vagoane, Remar Paşcani, unde pregăteşte în prezent şi o secţie de reparare a locomotivelor.În 2007 a participat la privatizarea operatorului de transport feroviar de stat din Ungaria. Deşi a ajuns în finala licitaţiei, a pierdut în faţa austriecilor de la Rail Cargo, operatorul național din Austria. A cumpărat tot în Ungaria, la Debrecen, a treia fabrică de reparaţii, modernizări şi producţie de vagoane.

Vezi care era averea lui Gruia Stoica în 2010

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii