Cautare




, Contributor

Uncategorized |
|

Graba strică viaţa

Nu prea înţeleg unde și de ce, dar toată lumea (inclusiv eu) se grăbește. Toată lumea este într-o goană nebună. Toată lumea are de ajuns acum, urgent, imediat într-un loc, pentru o chestiune, care este de cea mai mare importanţă. Sau mai multe chestiuni. Tot timpul chestiuni. Fără pauză, fără încetare.
Raluca_Life New_edito

Oamenii nu mai știu ce e acela contact vizual, deoarece sunt prea ocupaţi să se uite în telefon unde, evident, se întâmplă ceva foarte urgent.

Poate mai trist și mai periculos, foarte mulţi oameni stau cu o mână pe volan, iar cu cealaltă mână pe telefon și cu ochii tot acolo. Am văzut șoferi care au parcurs niște zeci de metri fără să-și ia ochii din telefon.

La masă, la fel – ne grăbim, înfulecăm repede, în timp ce vorbim sau ne uităm pe tabletă sau pe telefon, deoarece nu ne ajunge timpul să răspundem la toate e-mailurile, să facem toate prezentările și să creionăm toate proiectele.

În rest, totul este programat, pe segmente de timp, intervale orare, deadline-uri, task-uri – chiar și în familie: cine duce/aduce copilul de la grădiniţă/școală, cine face cumpărăturile și tot timpul hai, hai mai repede pentru că nu vezi că e ora de culcare, nu vezi că avem de pregătit mâncarea, nu vezi că suntem în urmă cu x, y sau z?

Stau și mă gândesc – și acum 100 de ani se făcea business, și acum 100 de ani se creau imperii și oamenii munceau. Inimaginabil cum reușeau – fără mail, telefon, telefon mobil, laptop și avioane.

Dar, în același timp, cred că știau și să respecte masa, să savureze un ceai sau o cafea, să meargă pe jos fără să se gândească la ceva anume, să iasă la cumpărături așa, de plăcere.

CITEȘTE ȘI Speak Kindly

Mi-am propus (și mă rog să reușesc) ca de anul acesta să nu mai alerg, să nu mă mai agit, să nu mai sar din întâlnire în întâlnire și din proiect în proiect, mereu simţindu-mă vinovată dacă citesc câteva pagini de carte. Sau simţindu-mă vinovată dacă nu reușesc să le citesc.

Vreau să mă uit în jurul meu și să văd – nu să fiu absentă, făcând mereu în minte planuri, calcule, scenarii, recapitulări. Vreau să văd primăvara, să văd florile, să văd casele vechi, să îmi văd soţul (nu doar să mă uit la el în timp ce îl grăbesc spre altă sarcină) și să îmi văd copilul. Și să mă bucur.

Pentru că vine primăvara. Și sunt multe de văzut și de savurat.

Să trăim frumos!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii