„În contextul inițiativelor legislative în domeniul protecției consumatorului trebuie clar punctată, însă, o premisă esențială a activității de creditare, aceea că accesul la astfel de servicii nu reprezintă și nu poate reprezenta un drept al consumatorului și, implicit, o obligație pentru creditor, ci este un serviciu eminamente comercial, oferit pe baza cererii și ofertei, și pentru care este necesar acordul ambelor părți în vederea încheierii contractului, cu deplina cunoaștere a riscurilor asumate”, a spus Florin Georgescu, în cadrul conferinței „Noi tendinte în reglementare cu focus pe protecția consumatorului”, ediția a IV-a, organizată la Institutul Bancar Român (IBR) de către Asociația Română a Băncilor (ARB) și Consiliul Patronatelor Nebancare din România (CPBR), organizată în cadrul săptămânii European Money Week.
Oficialul Băncii Centrale a făcut această declarație, în contextul în care, în prezent, este evident că, în România, traversăm o perioadă efervescentă la nivel legislativ, fiind promovate, într-un ritm relativ alert, reglementări care îşi propun creșterea gradului de protecție a consumatorului de servicii financiare.
„Obiectivul declarat al acestor inițiative este eliminarea acelor practici nedorite ale unor actori ai pieţei financiare care vulnerabilizează clientela deservită. Provocarea majoră în demersurile legislative care se circumscriu acestui obiectiv este menținerea unui echilibru între drepturile și obligațiile părților contractuale. Pornind de la acest deziderat, este de înţeles multitudinea de dezbateri și păreri exprimate în spațiul public pe acest subiect, atunci când impactul unor inițiative legislative este evaluat ca generând riscuri majore la adresa stabilității sistemului bancar”, a adăugat Georgescu.
Astfel, BNR îi este adresată destul de des întrebarea: de ce, deși are atribuții de supraveghere și respectiv de monitorizare a instituțiilor de credit şi a instituțiilor financiare nebancare, nu se implică în modul în care entitățile în cauză relaționează cu clienții lor?
„Pentru a răspunde la această întrebare este necesar să ne raportăm la modalitatea în care, conform legislației în vigoare, sunt definite și repartizate competențele de supraveghere față cele privind protecția consumatorului. Astfel, în baza atribuțiilor de supraveghere Banca Națională a României urmărește, în esență, capacitatea instituțiilor financiare ce fac obiectul supravegherii de a administra corespunzător sumele atrase cu titlu de depozite sau alte fonduri rambursabile care reprezintă sursele de finanțare a creditelor acordate populației și companiilor, astfel încât aceste instituții să poată onora la termen și integral obligațiile de plată ce le revin în legătură cu sursele atrase. Aceste competențe sunt strâns legate de obiectivele stabilite de legiuitor băncii centrale de a asigura menținerea stabilității financiare și protecția deponenților, în condițiile în care și aceștia reprezintă o categorie a consumatorilor de servicii financiare, deşi mult mai puțin mediatizată”, a explicat Georgescu.
În ceea ce privește competențele pe palierul protecției clienților de servicii financiare, acestea îi revin Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, a ținut să reamintească prim-viceguvernatorul BNR.
„Exercitarea acestor competențe presupune intervenția, atunci când legea o impune, în relațiile contractuale încheiate de consumatori cu creditorii profesioniști. Ca urmare, implicarea băncii centrale în relația consumator-creditor, în condiţiile menţionate, ar fi lipsită de autoritate legală. În perioada recentă se poate constata, inclusiv la nivelul Uniunii Europene o anumită preocupare sporită a legiuitorului în ceea ce privește emiterea de reglementări în domeniul creditării, urmărind asigurarea unei mai adecvate informări și a unei protecții crescute a consumatorului”, a punctat Georgescu.
România, codașă, la nivel mondial, în educația financiară
Acesta a detaliat și cum s-a ajuns la o tendință de suprareglementare în ceea ce privește protecția consumatorilor de servicii bancare:
„Fără a se încadra pe linia de competențe a Băncii Naționale a României, trebuie spus că problematica protecției consumatorului prezintă o importanță deosebită. România se situează, încă, în partea de jos a clasamentelor, atât la nivel european, cât și mondial, în ceea ce privește educația financiară, incluziunea și intermedierea financiară. Aceste elemente, coroborate cu gradul ridicat de îndatorare, în special în cazul persoanelor cu venituri mici, și cu o încredere scăzută în sistemul financiar – bancar conduc în unele cazuri către o tendință de reglementare dezechilibrată în sensul supra-protejării consumatorilor.”
Oficialul Băncii Centrale a completat că, deși o astfel de abordare poate da iluzia soluţionării problemelor, nu trebuie neglijate efectele secundare ale acesteia, atât cele imediate, cât şi cele pe termen mediu şi lung, respectiv: perturbarea mecanismelor de funcționare a pieței creditului și prejudicierea intereselor creditorilor de bună credință, ce pot conduce chiar la decizii de reamplasare a investiţiilor, dar şi la influențarea negativă a clienților prin încetinirea inovaţiei în domeniu, restrângerea ofertei de creditare sau stimularea unui comportament caracterizat printr-o responsabilitate scăzută din partea debitorului, cu creşterea gradului de nerambursare a creditelor.
„De altfel, nu trebuie trecut cu vederea faptul că în România complexitatea produselor financiare oferite clientelei din categoria consumatorilor este semnificativ mai scăzută raportat la piața financiară existentă în alte state membre, iar intervenția pe acest palier ar trebui să țină cont inclusiv de acest aspect. În acest sens, apreciem drept absolut necesar ca orice măsuri de reglementare să se realizeze cât mai echilibrat, în raport de necesitățile pieței și să fie îndreptate strict către produsele care ar putea induce riscuri ce nu ar fi ușor înțelese de către consumatori. O măsură cu caracter general, nejustificată de obiectivul final urmărit și care nu ia în seamă impactul pe care îl poate produce asupra pieței ar crea efecte adverse dificil de gestionat”, a explicat Georgescu.
Cine ar trebuie să facă educație financiară? Băncile, alăturii de alții
În plus, nivelul precar al educației financiare a clientelei de produse financiare se traduce prin nevoia acută de informare și educare a consumatorilor cu privire la implicațiile deciziilor adoptate în această materie.
„Banca Națională a României se implică în promovarea și susținerea educației financiare, inclusiv printr-o serie de programe educaționale pe care le derulează în rândul elevilor, studenților și cadrelor didactice din învățământul universitar. Nu trebuie însă neglijată sarcina deloc ușoară ce revine fiecărei entități ce prestează activități cu caracter financiar, și anume aceea de a identifica modalități de implicare activă în îmbunătățirea gradului de cunoaștere și conștientizare a populației cu privire la efectele pe care le pot avea deciziile luate în materie financiară. Dincolo de aspectele specifice vizate de legislația protecției consumatorului referitoare la necesitatea derulării, pe baze oneste, transparente și cu profesionalism, de către creditori a relațiilor contractuale cu consumatorii, băncile trebuie să își intensifice eforturile în sensul educării financiare a propriilor clienți”, a adăugat Georgescu.
De asemenea, Banca Centrală se așteaptă la implicarea activă a asociațiilor profesionale ale industriei financiare atât în rezolvarea problemei educației financiare, cât și în realizarea de demersuri reale pentru recâștigarea încrederii consumatorilor prin promovarea principiilor de creditare corectă în cadrul codurilor de conduită adoptate de membrii acestor entități și prin sancționarea celor care nu le respectă, inclusiv cu excluderea din asociație.
„Acest mesaj a fost transmis în repetate rânduri de reprezentanții Băncii Naționale a României cu ocazia participării la evenimentele organizate de asociațiile profesionale care activează în domeniu. Până vom ajunge, însă, la momentul la care vom vedea în mod real și efectiv roadele acestor demersuri, ar putea fi necesar, ca lipsa de educație financiară a clienților proprii să fie suplinită de acțiuni ale creditorilor. Aceștia trebuie să își asume responsabilitatea fiecărui credit acordat în ceea ce privește evaluarea riscului din ambele perspective – a creditorului şi a debitorului – cel puţin până la momentul la care clienții vor atinge un nivel suficient de informare pentru a fi în măsură să participe în mod activ la propria protecție și să-şi minimizeze riscul de supraîndatorare”, a arătat Georgescu.
Acesta consideră că, pentru a putea face față provocărilor viitoare și a asigura premisele pentru crearea unui cadru de reglementare adecvat, flexibil și adaptat nevoilor pieței, este de o importanță vitală comunicarea continuă și reală între industrie și clientela pe care o deservește, de o manieră care să fie vizibilă la nivel public pentru înlăturarea oricăror bănuieli privind lipsa de transparență sau reaua-credință în ceea ce privește conduita creditorilor profesioniști.
„Fără a diminua rolul protecției consumatorilor, este, în același timp deosebit de important ca fiecare autoritate de supraveghere să își exercite competențele cu responsabilitate, dar și cu deschidere și cooperare cu alte autorități care pot avea un interes în domeniul reglementat, în așa fel încât niciuna din părțile implicate să nu fie afectată, iar piața în ansamblu să nu fie distorsionată”, a mai spus Georgescu.
Totuși, oficialul BNR a completat că asigurarea unui mediu concurenţial stimulativ, concomitent cu diminuarea efectelor de contagiune, directe sau indirecte, asupra celorlalte instituţii din sistemul bancar, reprezintă o exigenţă care trebuie privită drept prioritate.
„Menţinerea unui sistem bancar sănătos implică şi existenţa unor mecanisme complementare reglementărilor prudențiale sau privind conduita afacerilor, precum disciplina de piaţă. Într-o economie liberă, concurențială, clienții și creditorii firmelor trebuie ei înşişi să-şi protejeze interesele, întreprinzând acţiuni pentru a «disciplina» societatea comercială, sau altfel spus, pentru a influenţa comportamentul acesteia într-un sens favorabil stabilității economice durabile”, a subliniat Georgescu.
