FacebookTwitterLinkedIn

Noua legislație europeană se aplică abonamentelor on-line dar nu și recepției televiziunilor criptate prin satelit, notează Media Expres.

Într-o declarație comună, vicepreședintele Comisiei Europene Andrus Ansip, comisarul Mariya Gabriel, ministrul bulgar al transporturilor, tehnologiei informației și comunicațiilor, Ivaylo Moskovski și deputații în Parlamentul European, Pavel Svoboda și Jean-Marie Cavada, au explicat că normele se aplică conținutului cu plată, dar nu și furnizorilor de conținut free-to-air.

Regulamentul privind portabilitatea transfrontalieră a serviciilor de conținut online pe piața internă (iunie 2017), cunoscut și ca regulamentul privind portabilitatea, permite consumatorilor să acceseze serviciile de conținut online atunci când călătoresc în UE în același mod în care aceștia le accesează de acasă.

De exemplu, când un consumator francez subscrie la serviciile online și de filme CanalPlay, utilizatorul va putea viziona filmele și serialele disponibile de la acel serviciu atât în Franța, cât și atunci când se află în vacanță în Croația sau într-o călătorie de afaceri în Danemarca.

Nu toată lumea este mulțumită de noile reguli, notează Broadband TV News, dând exemplul Federației Organizațiilor Germane a Consumatorilor care a criticat faptul că televiziunile free-to-air nu sunt obligate să respecte directiva, în timp ce industria cinematografică se teme că regula le va eroda capacitatea de a vinde filmele în piețele naționale.

UE estimează că cel puțin 29 de milioane de persoane, sau 5,7% din consumatorii din UE, ar putea utiliza portabilitatea transfrontalieră, cifră care ar putea să crească până la 72 de milioane de persoane până în 2020.

Noile reguli rezolvă de exemplu următoarele tipuri de situații: un abonat suedez încearcă să urmărească serialul TV preferat folosind contul său de la Home Box Office (HBO) Nordic când se află în vacanță în Italia. Se poate bucura acum de serviciu ca și cum ar fi fost în Suedia, în loc să vadă un mesaj care spune că serviciul „este disponibil doar în Suedia, Norvegia, Danemarca și Finlanda”.

Un utilizator francez al serviciului de filme și seriale MyTF1 este în prezent în măsură să închirieze un nou film în timp ce se află într-o călătorie de afaceri în Marea Britanie, în loc să vadă un mesaj care arată că aceste utilizări nu sunt posibile din cauza problemelor de licențiere.

Alte exemple communicate de Comisia Europeană: un student belgian care călătorește de la Bruxelles la Berlin într-un autobuz de noapte poate cumpăra și viziona un film de la UniversCiné. Un om de afaceri german poate să-și urmărească finala fotbalului preferat pe contul lui Sky Sports în timpul unei călătorii de afaceri în Spania.

Niciunul din exemplele citate nu se referă însă la ce se întâmplă în situația în care un cetățean din România, de exemplu, dorește să cumpere serviciile de streaming online oferite de Amazon în Germania, Olanda sau Marea Britanie, unde de cele mai multe ori oferta de filme este diferită față de oferta de filme pe care aceeași companie o oferă în România.