Cautare




, Contributor

Opinie |
|

Genial dilettantes

Nu ne dorim diversitate, mai cu seamă diversitate de opinii, nu acceptăm subculturi, nu ascultăm idei alternative, nu apreciem hedonsimul, nu înțelegem excesele, nu învățăm că nu interdicțiile ne pot ține departe de slăbiciuni, ci educația.
Tatiana_Facebook

S-a mărit noaptea, noaptea lui Musset sau a lui Eminescu, ultima noapte de dragoste, noaptea, sfetnicul bun, noaptea albă – noapte bună, copii!
Da, noapte albă, noapte bună, copii!, odată cu ora 24.00, când suntem trimiși la culcare, în pijamale moi, pufoase, cu papuci blănoși, departe de pericole, tentații și viruși nocturni.

Aici n-a fost, nu este și nu va fi Berlin! Că, dacă ar fi fost, nu mai aveam eu cum să scriu articolul ăsta, dar aveam și noi un David Bowie, care cânta azi Where Are We Now. N-avem și nici nu ne dorim. Noi suntem conservatori, fini burghezi, nu ne dăm noi în spectacol. Intelectualii ca noi nu polemizează, doar zâmbesc cu condescendență și acceptă totul, cu o conștiință de sine cu totul superioară. Așa suntem noi, rasați, discreți și toleranți (sic!).

Nu ne dorim diversitate, mai cu seamă diversitate de opinii, nu acceptăm subculturi, nu ascultăm idei alternative, nu apreciem hedonsimul, nu înțelegem excesele, nu învățăm că nu interdicțiile ne pot ține departe de slăbiciuni, ci educația. Aici, în țara culorii somon, unde ne răspundem la comentarii între noi în engleză, noaptea dispare încet, sub somnul oboselii sau al anxioliticelor. Străzile sunt mute, ca și gândurile noastre, ascunse sub preșul postărilor impecabile. Nu ne plângem de nimic, nici noaptea în vise, că am lucrat cu inconștientul nostru, până la a asimila ideea că binele înseamnă sacrificiu.

Și vin nopțile lungi. Și ai închide ușa și ai ieși. Poate doar să iei aerul rece în nas sau să te așezi pe un scaun scorojit, la geamul unei bodegi, unde să nu vrei nimic mai mult decât ce oferă posibilitățile unui astfel de loc, un sandvici rece ca mâinile tale și un ceai reîncălzit, ca iubirea, uneori.

O să se facă târziu, așa cum se face întotdeauna. Târziu o să te gândești și la cât de devreme ți-ai dat seama că l-ai întâlnit/întâlnit-o târziu. Târziu, după vremea tulburelului, când ați dat cot în cot. Și știai că, dacă te vei lovi în cot, vei face cunoștință nouă sau veche. Nu ți-a păsat. Nu te-a durut nici atunci și nici acum nu te doare în cot. Și nici nu te-ai frecat, cum se spune că e bine s-o faci pe moment. Și apoi vei regreta că nu ai profitat de distanța asta, de un cot, care acum e neregulamentară.

În curând, va fi târziu și pentru ținutele de seară, și pentru plimbările nocturne cu taxiul, va fi târziu pentru dans și pentru flirt. Va fi târziu pentru librării, biblioteci și muzee. Târziu s-a făcut și azi-noapte, când, după 23 de ani, mi-am revăzut prietena și colega de cămin (din anul 3). Am rămas acolo, pe terasă, chiar și după ce localul și lumina s-au stins și am vorbit despre târziu și despre nopți. Așa-zisele nopți pierdute, privite astăzi ca nopți câștigate.

Salopetele noastre lălâi din reiat, a ei neagră, a mea maro, puloverele ei Shetland, cizmele mele cu talpă lată, călătoriile cu metroul, spre club A, la ora 23.00 și la ora 05.00, L., N., Z., și toți cei cu care am împărțit cândva o felie de viață, sucurile poștite, iubirile… Niște polaroide în mintea noastră, acum!

Amintiri care deschid angoasele lui prea târziu, dar se liniștesc sub gândul călduț: băi, dar am trăit intens, cât zece vieți, în libertatea aia, căreia nu i se vedeau malurile, de după ’89. Libertatea care ne spunea, între două intersecții, că în câteva zeci de ani vom fi o țară în care vei fi mândru că trăiești.

10.30 – Septembrie. Ascult muzică, am în mâna stângă o baclava, mai dulce decât fetițele dulci din București, și mă gândesc că poate ar trebui să cred că prea târziu e pentru multe, dar eu sunt aceeași adolescentă impetuoasă, cu aceleași nevoi și aceleași intensități. Am învățat să fac perișoare perfecte, dar habar nu am să le mănânc în pace și resemnare.

Mă incomodează deux-piece-ul, mă isterizează discuțiile convenționale, mă disperă curtoazia inutilă, mă inhibă așteptările celorlalți, mă gândesc să mă mut în Berlin. Să schimb pasionalul estic cu austeritatea intimității vestice. Poate doar așa aș vedea și eu perechi de ochi indiferenți, pași nesiguri, oameni nehotărâți, oameni convinși de nimic, oameni care nu-mi vor bate la geam să-mi spună cine e bun de primar, de președinte, de șef de scară, oameni umili și oameni drepți, sâni mici și coapse nelucrate, șosete negre, pardesie gri, artiști pe care i-ar deranja validarea pe Facebook, poeți fără pretenții de Nobel pentru orice cărticică, punkeri în Alexander Platz, oameni urâți și oameni șarmanți, oameni normali.

În timp ce Berlinul se deschide tuturor, la București bate vântul și trotuarele sunt pline de frunze și diletanți cu orgolii mari, în haine mulate. Nu prea construiesc de obicei, nu mai mult decât propria lor imagine, însă cu vocile lor dărâmă în fiecare zi ceva din identitatea noastră. La București, să te iei la trântă cu istoria sau să anulezi creația artistică a cuiva, doar pentru că simpatiile politice nu coincid, reprezintă acte atât de des întâlnite, că pot concura doar cu selfie-urile în fața oglinzii.

Îți spun, s-a lăsat frigul la București și ar fi bine să te îmbraci gros, preventiv, că, dacă faci temperatură 37,3, o să fii nevoit să mergi la market, la Berlin, să-ți iei una, alta. Și, de acolo, o să-ți fie greu să te mai întorci. Că de ce ai mai face-o?

Îți spun, nu te întoarce în galaxia asta estică, pentru că aici e târziu. S-au tras de multă vreme draperiile, și tot ce mai pâlpâie e doar becul stradal, care îți arată drumul spre casă, casa ta de piatră, că așa ți-au urat oamenii. Și asta s-a făcut!

Nu te susțin să revii. Stai acolo. Fumează și mănâncă guvizi în restaurantele mici, turcești. Du-te în Berghain și uită de unde vii. Închiriază-ți un studio în Kreutzberg. Vei avea succes cu ideile tale. Berlinul nu vrea „să aduci tot timpul ceva nou”, vrea să te exprimi sincer și atât. Îndrăgostește-te. Cheltuiește-ți banii pe veioze, cărți și fotolii, Berlinul nu are nevoie de tine în rochia cu dantelă și mătase. Ia-ți o pâine bună și un unt gustos. Compune, scrie, pictează, visează, plângi, aleargă, gătește.

Bucură-te de șnițel sau de cârnatul berlinez, că aici mănânci o porție de sarmale cu teama să nu te vadă cineva și să râdă. Stai turcește și mănâncă chipsuri și bea și un suc energizant. Aici, se vor interzice, că la noi nici oamenilor care doresc nu li se permite să aibă colesterol. Da, suntem îngrijiți și iubiți și tot ce ne înconjoară e pur și sănătos, de la aer până la apă.

Numai nătângii ca mine, sentimentali, rămân aici. Nu-i vezi, că n-ai cum. Sunt în spatele tuturor. Pășesc încet, dacă ar putea să meargă pe vârfuri, ar face-o, și lucrurile pe care le fac rămân și ele nevăzute, că nu au poleială. Nu îi auzi, pentru că ei nu fac parte din categoria celor care te trag de urechi cu tag, ca să-și arate falsul civism. Nu te ceartă public, ca să-și pună în valoare calitățile oratorice. Nu te mint nici că te iubesc, nu fac un statement nici din ură.

România, nu ne vezi, că ești atât de ocupată mereu, ba cu alegerile, ba cu lupta anticorupție, ba cu imaginea ta de blondă neînțeleasă. Nu ai timp, știu, de dialog. Nu ai timp nici să-ți vezi clădirile frumoase cum cad și cum cresc acolo coloși din sticlă, în care ne vedem oglindiți cocoșați și lipsiți de speranță (ne face rău imaginea asta), nu ai timp să guști o roșie românească să vezi cât de bună e, nu ai timp să te oprești să tragi o gură de aer, să vezi cum te îneci, nu ai timp nici să plantezi arbori, nu ai timp să vezi că teatrele mor, nu ai timp nici de elevii și studenții tăi, nici de artiști, nici de scriitori, nici de profesori. Îți dispar stațiunile, pădurile, plajele.

Ah, România, știu, agenda nu-ți permite. Dar să știi, România, că fără toate astea nu ești o țară. Ești doar un deșert. Și deșertul e înspăimântător, e neprimitor, e de nelocuit, e uscat ca florile alea pe care bătrânele de la piață nu reușesc să le vândă, că primesc amendă. Alea cinci buchete. Ești atât de tristă, România…!

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii