Cautare




, Contributor

Lifestyle |
|

Gastronomie: O verandă pentru Bon-Viveurs

_DSC1749.tif_.jpg
Are deja doi ani de existență, dar una dintre cele mai șic destinații gastronomice ale Capitalei continuă să fie un secret bine-păstrat al gurmanzilor veritabili.  „Veranda Casa Frumoasă“ îmbină experiența unui bucătar care a gătit pentru Hillary Clinton și George Bush cu nevoia bucureștenilor de oaze tihnite de... slow-food

Conform definiției de dicționar, „bon viveur“ desemnează acea categorie de oameni versați într-ale rafinamentelor vieții, care au exercițiul aprecierii la justa valoare a unei sticle de vin bun și a unei farfurii pe care tronează un fel de mâncare ieșit din comun. Cum ar fi o supă-cremă din trufe albe cu spumă de spanac, un biban de mare cu pesto din semințe de dovleac sau poate o plăcintă cu ciuperci sălbatice, praz și fistic pe purée de cartofi gratinați. Ori poate alte câteva zeci de preparate rafinate, reinterpretări ale unor preparate clasice din bucătăria popoarelor (cum ar fi tartarul de somon, mușchiul de vită Black Angus sau foie-gras-ul cu marmeladă)

Deși bucătăria de la „Veranda Casa Frumoasă“ este auto-declarat internațională cu accente mediteraneene „pour les bons viveurs“, atât designul (conceput de arhitecta italiană Elena Busato), cât și meniul m-au dus inevitabil cu gândul la stilul sofisticat și aparent nestudiat care pare să le reușească pe deplin doar francezilor. Restaurantul există din toamna lui 2011, pe latura dinspre strada Clopotarii Vechi a superbei clădiri „Casa Frumoasă“, cu deschidere către Bulevardul Lascăr Catargiu.

Și, recunosc, deși am trecut de nenumărate ori prin fața vitrinelor cu manechine purtând costume elegante, am descoperit „Veranda“ abia anul trecut, când un amic gurmand mi-a făcut o recomandare cu titlu de mare taină. Acel gen de sfat formulat în șoaptă, care începe cu „Știu eu un loc…“ și se termină cu „Dar vezi că încă n-a aflat prea multă lume de el…“.

Ce-i drept, „Veranda“ și-a format deja o clientelă fidelă formată din oameni de afaceri, pe care îi regăsești în general la ora prânzului, dar proprietara locului – Julia Kristensen, care mai deține „Casa Frumoasă“ și magazinul „J.Kristensen“ – nu a mizat, de la lansare și până acum, decât pe promovarea „din vorbă-n vorbă“. Fie ea sub formă de recomandări șoptite ale unor clienți mulțumiți sau cea venită firesc, prin intermediul clienților Scabal, Brioni, Salvatore Ferragamo, Tom Ford sau Loro Piana, o parte din brandurile de lux găzduite în interiorul retro al „Casei Frumoase“.

Clic aici pentru o galerie foto cu Veranda Casa Frumoasă și cu creațiile bucătarului Avi Steinitz.

Și, chiar și pentru cei care nu știu că restaurantul este prelungirea unui magazin de modă de lux, există un detaliu care trezește de la bun-început curiozitatea, dar și întrebările: ținutele elegante și rafinate ale personalului, toți chelnerii fiind îmbrăcați în sacouri de dandy, asortate perfect unor pantaloni clasici cu note moderne, pantofi cu design elegant și cravate sau papioane impecabile. Și, în ciuda eleganței, nimic nu pare sobru și pretențios, ci mai degrabă firesc și absolut înnăscut.

Ce mi-a plăcut la „Veranda“, încă de la prima vizită, a fost atmosfera tihnită, de „5 o’clock“ britanic mixat cu rafinament clasic franțuzesc. În plus, pentru o persoană absolut solară ca mine, deliciul l-au reprezentat fațada realizată din metal și sticlă și ferestrele mari care fac întregul spațiu extrem de luminos. Inspirația arhitectei Elena Busato a reprezentat-o o seră de sfârșit de secol XVIII, reinterpretată cu accente moderne, precum podeaua-mozaic din marmură, într-o alternanță de mat și lucios, întreruptă pe alocuri de benzi din sticlă. Atmosfera exotic-naturală a serei este reluată de tapetul înfățișând păsări și plante exotice, de corpurile de iluminat care coboară din tavan și de buchetele imense de flori proaspete pe care le-am regăsit la fiecare vizită la „Verandă“. Foarte rafinat, dar simplu și de bun-gust în același timp.

Deși designul locului reprezintă un tot-unitar, se disting diferite colțișoare mai mult sau mai puțin ascunse, care pot deveni cu ușurință „locurile preferate“ ale clienților care trec pragul „Verandei“ aproape zilnic: două fotolii de catifea aranjate de-a stânga și de-a dreapta unei mese de sticlă cu albume de artă și coffee-table books, o canapea cu iz britanic pentru luat espresso-ul italian de dimineață sau o masă rotundă pentru un prânz între prieteni ori parteneri de afaceri. Și, locul care continuă să-mi trezească amintiri frumoase, masa lungă la care mi-am serbat ziua de naștere cu aproape un an în urmă, taman în urma recomandării călduros-șoptite a amicului meu cel gurmand. 

Bucătarul care a conceput meniul, Avi Steinitz, a lucrat în cadrul unor hoteluri celebre precum Ritz Carlton, Kempinski sau The Plaza din New York, (printre clienții săi s-au numărat, de-a lungul vremii, nume precum George W.Bush și Hillary Clinton), dar își desfășoară în prezent activitatea în Tel Aviv, în paralel cu proiectele punctuale pe care le gestionează în toată lumea. Meniul conceput de el pentru „Veranda“ este extrem de cosmopolit, dar influențele franceze primează, cel puțin din punctul meu de vedere. Cea mai recentă vizită a mea la Veranda, într-o după-amiază (încă) însorită de început de ianuarie, s-a soldat cu două feluri de mâncare și un desert, în ciuda intențiilor mele inițiale, de a petrece o oră în compania unei cești cu ceai, a ultimului volum al lui Nicole Krauss și cel mult a unui aperitiv extrem de frugal.

Clic aici pentru o galerie foto cu Veranda Casa Frumoasă și cu creațiile bucătarului Avi Steinitz.

Am cedat în cele din urmă în fața tartarului de somon norvegian, cu ou de prepeliță, avocado, icre de somon, cremă de brânză și toast melba, care – deși sună pretențios și consistent – pornește de la premisa tipic franțuzească „puțin și bun“.

Altfel spus, nu se mizează pe cantitate, ci pe combinația ingenioasă între ingrediente, al cărei rezultat este nu doar ineditul culinar, ci și sațietatea. Și da, cu porțiile de la „Veranda“ chiar te poți sătura, cu condiția să le savurezi încet și tihnit, nu mărșăluind cu furculița prin farfurie dintr-o singură suflare.

Mi-am continuat prânzul ad-hoc cu o porție delicioasă de tagliatelle cu creveți, sos de smântână, sparanghel verde și trufe negre, iar cireașa de pe tortul unei după-amieze gurmande a fost desertul: o porție de crème brûlée semi-freddo, cu foițe de aur (una dintre marile găselnițe ale gastronomiei contemporane de top) și zmeură. Deși în general nu mă dau în vânt după crema de zahăr ars, varianta cremos-înghețată a fost atât de bună încât nu mi-am putut duce la îndeplinire nici a doua dintre hotărârile ferme cu care pășisem în „Veranda Casa Frumoasă“: „Dacă e să iau un desert, promit să mănânc numai jumătate“. Da de unde!

Pentru că promisiunile sunt făcute să fie încălcate, dar și pentru că, așa cum spunea Mireille Guiliano, autoarea celebrei cărți de nutriție și savoir-vivre „Ces Françaises qui ne grossissent pas“ (Franțuzoaicele nu se îngrașă), secretul vieții este să mănânci „de tout un peu est de peu pas beaucoup“. Din toate câte puțin, cu multă curiozitate, atenție îndreptată strict asupra mâncării din farfurie și, mai ales, cu tihna pe care numai o după-amiază într-o încăpere luminoasă, cu muzică în surdină, ți-o poate oferi. 

Clic aici pentru o galerie foto cu Veranda Casa Frumoasă și cu creațiile bucătarului Avi Steinitz.

Postează un comentariu

sau înregistrează-te pentru a adaugă un comentariu.

*

Comentarii

Nu există comentarii