Martin Slabbert, CEO al New Europe property Investments (NEPI), spune că fondul de investiții sud-african nu a cumpărat Casa Oromolu pentru că a vrut, ci a intrat în posesia ei în urma unei situații speciale. ”Nu este tipul de proiect cu care suntem obișnuiți”, spune șeful NEPI, companie care are în portofoliu clădiri de birouri precum Lakeview și Floreasca Business Park și centre comerciale precum Ploiești Shopping City sau Promenada Mall Brăila.
”Am obținut proprietatea de la una dintre companiile care aveau datorii la noi”, explică Martin Slabbert. ”Ne-am dat seama că nu vom face bani din această casă și ne-am gândit că ar fi bine să facem o declarație de principiu, ca jucător pe termen lung în real estate-ul din România.”
Spre deosebire de alți dezvoltatori (vezi cazurile Cathedral Plaza și Palatul Știrbey de pe Calea Victoriei), sud-africanii de la NEPI au purtat încă de la început un dialog constructiv cu autoritățile, în special cu cele din domeniul culturii și monumentelor istorice.
Printre acestea s-a numărat și Margareta Mihăilescu, arhitect specialist și șef birou în cadrul Institutului Național al Patrimoniului, instituție publică aflată în subordinea Ministerului Culturii. ”Casa Oromolu a fost finalizată în 1927 de către Mihail Oromolu, care a făcut un efort financiar considerabil pentru a o construi. Vorbim de un împrumut în valoare de 6,5 milioane de lei interbelici”, a explicat Margareta Mihăilescu, prezentă la conferința de presă organizată cu prilejul lansării proiectului.
Adrian Arendt, director de design în cadrul biroului de arhitectură al lui Dorin Ștefan, spune că proiectul nu este unul de speculație imobiliară. ”Cunosc acest proiect încă de la început, am trecut prin toate fazele, inclusiv prin cea a unui turn înalt de 200 de metri”, explică Adrian Arendt. ”Ne bucurăm că am reușit să fim parte într-un proiect de arhitectură, nu într-unul de speculație imobiliară, așa cum se întâmplă deseori.”
Despre Mihail Oromolu
Licenţiat în drept la Paris, Mihail Oromolu a fost magistrat şi succesiv membru al partidelor Conservator, Conservator Democrat, Naţional Liberal.
A deţinut funcţia de guvernator al B.N.R. în perioada 1ianuarie 1922 – 31 decembrie 1926.
Potrivit informațiilor de la Banca Națională a României, de activitatea sa în această funcţie sunt legate:
- Recuperarea depozitului în aur, deţinut de B.N.R. la Reichsbank (1922)
- Încheierea operaţiunilor referitoare la lichidarea Băncii Austro – Ungariei
- Mai 1925, încheierea convenţiei pentru lichidarea datoriei statului la banca centrală
- Iunie 1925, statul român a redevenit acţionar al B.N.R., participând cu 1/3 din capital
